Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru GREU
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 1059 pentru GREU.
... drept pe fugă, cât le lua piciorul, Răstoarnă oalele... și în râpă se opresc... Încât neguțătorul, Cu mâinile crucișe, la hârburi se uita Și foarte greu ofta. Eu nu știu cum s-a întâmplat, Țiu mult cu viitorul, Căci de trecut m-am săturat Și nu-i păstrez amorul ...
Alexandru Macedonski - Rondelul marilor roze
Alexandru Macedonski - Rondelul marilor roze Rondelul marilor roze de Alexandru Macedonski Mari roze bogate și grele Abia mai pot capul să-și țină De luxul ce poartă pe ele, Scăldate-n albastra lumină. Miresme plutesc prin grădină, Iar roua deșiră mărgele Pe roze bogate și grele, Ce-abia mai pot capul să-și țină. Avântul simțirilor mele Mă duce-ntr-o sferă senină De ceața lumeștilor rele, În care, pe frunte-mi se-nclină Mari roze bogate și
Alexei Mateevici - Datoria noastră
... și să se străduie s-o aducă la îndeplinire. Să nu creadă nimeni că ea este un lucru nou, necunoscut sau că este atât de greu, încât nici nu te mai poți gândi la îndeplinirea datoriei. Nu este lucru necunoscut, căci este din suferințele de veacuri ale norodului nostru moldovenesc. Este ... el, sărmanul, ceea ce are și ceea ce ar dori sa aibă? Durerile lui au găsit întotdeauna răsunet pe paginile gazetei noastre. Nu este lucru greu, căci este firesc. Omul nu poate să tacă și să doarmă liniștit când îl doare ceva. Este destul să simți durerea, ca să cauți alinare ...
Alexei Mateevici - Preoțimea și poporul nostru
Alexei Mateevici - Preoţimea şi poporul nostru Preoțimea și poporul nostru de Alexei Mateevici Grea vreme. O stare de cumpănă, o stare nehotărâtă, prin care arareori a mai fi trecut moldoveanul nostru basarabean cu toate nenorocirile lui. Știm cu toții, că scaparea noastră este numai cea mai strânsă unire între noi înșine. Știm că prin această unire trebuie să ne gătim în cel mai silitor chip de alegeri, de la care atârnă tot viitorul nostru. Înaintea noastră se desfășoară un drum neted și, mergând pe acest drum, am putea să ajungem măcar la o parte din cele ce le dorim. Dar iată că pe acest drum se ivesc piedici. Nu ni se dă nouă voie să facem adunări în orișice fel, noi nu putem fățiș să ne strângem la un loc, să vorbim despre ce ne doare pe noi, să ne punem unul pe altul la cale, să ne cunoaștem simțirile și părerile noastre, să știm pe cine să-l alegem. Nu putem, vasăzică, să ne pregătim ca oamenii, cum se cuvine, pentru zidirea vieții noastre. Iar, precum am mai spus, trebuie să ne pregătim. Grea vreme... Ce să facem noi în vederea unor asemenea lucruri? Bietul țăran ...
Alexei Mateevici - Spre lumină!
... și să îndeplinim cererile ei. Vedem că ne aflam într-o stare nespus de grea în fața alegerilor. Vedem, de asemenea, că este destul de greu de scăpat din starea asta. Și putem să spunem că luminarea cât mai grabnică a mulțimilor de oameni întunecați este singura scăpare. Învățătura ...
Constantin Negruzzi - Anecdote (Negruzzi)
... furtuni, au văzut că corăbierii aruncau cu grabă orice puteau găsi, neluând sama la nimic, și, cum ei strigau ca să arunce fieștecare orice avea greu, de voiesc să nu piardă împreună cu averile și viața, soldatul auzind, și-au luat îndată femeia și-au aruncat-o în mare, zicând că ... pungă ca să-l ție. Un om ruga pe altul să numere nebunii târgului. El au răspuns: — D-ta îmi ceri un lucru foarte greu, iar de m-ai întreba câți înțelepți, ți-aș spune că-s mult mai puțini. Zenon, pentru ca să facă pe un tânăr guraliv să ...
Emil Gârleanu - Cât un fir de neghină
... n-a mai auzit. „Înțelepciunea e rarăâ€�, se gândea biata gânganie. Și acesta a fost al doilea necaz al ei. E greu începutul! Într-o zi o prinse ploaia; din nebăgare de seamă, căzu într-un șivoi. De-abia scăpă, pe-un pai. Iar altă dată, ce ...
George Coșbuc - Flăcări potolite
... arătat Spre fată. — „Cresc copii si eu. E mă-sa colo-n sat, Dar e rămasă de bărbat Și-i tânără, și-i greu! Sunt văduv de vro zece ani, Iar fata mea — mai bine-mi dau Averea la golani! Când faci copii, îți faci dușmani, C-atâta ...
... meu, Să fii aici să-mi dai să beu Iar ea, tot nemișcată stând Cu ochii-n jos, și tremurând De lupta ei, târziu și greu Rosti sfioasă: Când? Și mâine poate... Mai târziu... Ori peste-un an! Nici eu nu știu. Sunt fiu de crai. Cărarea mea Pe-aici va ... el ar fi venit De-atâta timp! mai știu și eu! Și doru-i plângător mereu Creștea de presimțiri hrănit, Din ce în ce mai greu. Trecu și vara, și trecu Și toamna, și pe văi căzu Zăpada iernii, și-apoi iar Sosi-nfloritul Cireșar Dar nici acum voinicul nu, Doritul ... că ai să-l vezi! Oh, omule, ești înșelat În toate câte crezi! A ta e mergerea mereu Spre țintă drum îngust și greu Dar ținta niciodată nu-i A ta! Și-n gând tu tot ce-ți pui E numai vis, căci Dumnezeu Te poartă-n ...
George Topîrceanu - Înserarea (Fragment dintr-un poem)
George Topîrceanu - Înserarea (Fragment dintr-un poem) Înserarea (Fragment dintr-un poem) de George Topîrceanu După culmi de piatră sură când își pleacă-ncet mărirea, Soarele sărută codrii unde doarme mânăstirea. Între brazi feriți de vânturi, lângă zid de stâncă drept, A durat-o-n vremuri grele domn viteaz și înțelept. Sus, la turla care-apasă boltă grea de cărămidă, Pe o lespede umbrită în privazul de firidă, Slova veche, ocrotită de al vremii sfânt Visternic, Spune leatul și domnia voievodului cucernic. Umbra lui veghează parcă din bătrânele chilii Prin despicătura neagră a ferestrelor pustii... Dar acum încremenită poarta schitului rămâne, Când coboară seara, nimeni n-o mai mișcă din țâțâne. Vremea-i macină cu-ncetul putregaiul sub zăbrele, Pe veriga ruginită nu mai cad lacăte grele, — Ci prielnic duhul păcii stăpânește-aici de veacuri... Iar pe stâlpi cu zugrăveală, din înaltele cerdacuri, Ca un semn de biruință râde veselă-n culori Minunata strălucire a belșugului de flori. Și-n amurgul serii calde munții Coziei s-arată Cum își zugrăvesc pe ceruri muchea neagră și crestată, — Tot mai roșii scad în zare luminoasele văpăi, Vălul nopții se coboară tot mai negru ...
George Topîrceanu - Fata tristă
... tristă de George Topîrceanu Firul gândului frumos Un suspin mi-l taie, Că de-atâta vreme cos Singură-n odaie. Și doar mâna mea, cu greu, Flori de fir împarte. Flori aleg, — dar gândul meu, Gândul mi-e departe! Uneori, când țin la piept Strânsă cusătura, Închid ochii și-l ... să-i încălzesc Mâinile-nghețate! Ci doar vântul nopții rece Fruntea mi-o sărută, Peste codri luna trece Galbenă și mută. Lung suspină-n freamăt greu