Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru MARTOR

 Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 85 pentru MARTOR.

Grigore Alexandrescu - Încă o zi

... în inimi înnegrind. Dar când ia însăși moartea a noastră apărare, Când neagra ei pecete pe groapă s-a-nsemnat, Ca martor de credință, chezaș de neuitare, Păstrează suvenirul acelui depărtat. Valea răsunătoare, a râului murmură, Veșteda toamnei frunză ce flutură în vânt, Palida lunii ...

 

Grigore Alexandrescu - Candela

... conștiința lui, Ca unei inimi care cu noi compătimește Frățeștei ei lumine durerea mea supui. Câte chinuri ascunse, câte lacrimi vărsate Au avut-o de martor, și i-am încredințat! Câte dorinți smerite și neînființate Am tăinuit de lume și ei am arătat! Dumnezeu ce de față pe cruce se arată ...

 

Grigore Alexandrescu - Cimitirul

... azil al pocăinței, Unde omenești fumuri ca fumurile pier, Unde eroii credinței Au murit pentru lume ca să trăiască-n cer! Tu care ai fost martor l-atâtea rugăminte Ce se șopteau în umbra și în răcoarea ta, Când inima fierbinte Viața de vecie în lacrimi o căta, Dacă bolțile tale ...

 

Grigore Alexandrescu - Trecutul. La mănăstirea Dealului

... luptelor cumplite părtași ei vor mai fi. Eu în copilărie iubeam să mă opresc Pe dealul mănăstirii, și-n vale se privesc Mărețul turn, trist martor l-al nostru trist apus, Ș-a cărui origină în veacuri s-a răpus Turnul din care-odată bărbații renumiți Vedeau ...

 

Grigore Alexandrescu - Un ceas e de când anul trecu

... e răul? de ce și cum... cuvântul, Om nu poate să-l știe afară decât eu; Ascuns e în adâncuri, tăcut e ca mormântul, Iar martor suferinții-mi e numai Dumnezeu. A! dacă-n astă lume ceva putea fi-n stare S-aline, să adoarmă un chin sfâșiitor, O ...

 

Iacob Negruzzi - Doue viețe

Iacob Negruzzi - Doue vieţe Doue viețe de Iacob Negruzzi Informații despre această ediție Doue viețe omul măsoară     Cât timp urmează cărarea lui, Una în lumea cea din afară     Alta-n adâncul sufletului. Cea din afară blândă, senină     Mi-a dăruit-o al meu destin Dar cea din suflet de lupte plină     De griji amare si negru chin. Precum sărmanul far de vedere     Ce lume, oameni văzui în vis, Când se deșteaptă simte-n durere     Noaptea ce-apasă ochiu-i deschis; Sau cum a mării puternici valuri     Adânc din funduri s-asvârl spumând Ș-apoi sfărmate de nalte maluri     Iarăși în mare recad gemând; Așa din mine visuri frumoase,     Aspirări mândre sumeț pornesc În curănd însă neputincioase     De-a lumii proză crud se zdrobesc. Nimic de-aceste nu știe însă     Vârtejul lumii nepăsător, Jalnice cânturi, lacrimi ascunse     Singuri sunt triștii martorii

 

Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind

... Ce ! darea unui suflet! aceasta este glorie? O, voi, care promiteți toți timpii la memorie, Aveți d-unde promite? aveți vrun viitor? Atest, ș-am martor cerul, că eu în astă lume Cu râsul p-a mea buză am pronunțat ast nume, Invenție fatală delirului uman. Am stors mult ...

 

Cincinat Pavelescu - Două epigrame

... Fabriciu, însă, senin, aștepta felicitările gazdei. Atunci din zecimi de piepturi izbucni strigătul acesta: Cincinat, Cincinat să vorbească! Un magistrat de la Curtea de Casație, martor al scenei acesteia, mă îmboldi să spun ceva vesel. Vă închipuiți în ce situație mă găseam. De o parte reputația mea de om de spirit ...

 

Emil Gârleanu - Patima

... că și povestirea ce va urma ar putea fi spusă de către toți cei de acolo, întocmai ca și de mine, care am fost un martor de aproape al ei... Locuiam pe ulița cea boierească. Drept în fața casei noastre, ferești în ferești, locuia un boier, cuconul Gavrilaș Gavrilaș Barbu sau ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Ingratul

Ion Heliade Rădulescu - Ingratul Ingratul de Ion Heliade Rădulescu Născut de a fi slugă, crescut în desfrânare, Copil fără rușine, din rămășiți hrănit, Slugarnic la mari case, deprins la îmbuibare Și rob de bunăvoie, de inimă lipsit, Ingrate, îmi calci pragul în mână c-o hârtie, Îmi spui că ți-e urâtă viața de slugar, Te rogi să-ți dau scăpare la simpla ta junie, Să-ți sprijin a ta râvnă ș-al versurilor dar. Din toată neaverea-mi, sperjur, ți-aduci aminte Că drumul învățării cu râvnă ți-am lesnit; La orice trebuință m-aveai ca p-un părinte Și hrană, -mbrăcăminte, nimic nu ți-a lipsit. Și vorbe rătăcite ți le puneam pe cale, Și rima-ți zbârnâindă mereu ți-o acordam, Și versuri șotâncate, ce n-au nici deal, nici vale, Pe legiuit semicol sudând le cumpăneam. Păgâne, stanțe groase, puțind de ateie, Le biciuiam cu totul din veacul lui Hristos, Și gânduri de pierzare, dovezi de nebunie Ți le-ntorceam în cuget creștin și omenos. Jelind creștine rude, în astfel de urlare Zbierai la Pluton, Cerber, chemai pe Apollon Și, vrând să-ți schimbi și limba la scurta-ți ...

 

Ion Luca Caragiale - Sărbători mâhnite

... că, altminteri, mă prăpădeam de mult, și, pe risipa bătrânelor mele temelii, și-ar fi înălțat potrivnicii trufașele lor palaturi. Și eu, Dumnezeu mi-e martor, nici o clipă n'am dorit a încălca dreptul cuiva; numai atâta am vrut, să fiu lăsată în casa mea a munci ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>