Căutare text înLiteratură

 

Cuvânt

 

Rezultate dinLiteratură pentruPLĂCERE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 455 pentruPLĂCERE.

Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere

... Alecu Văcărescu - Foarte multă văz plăcere 16 [Foarte multă văz plăcere] de Alecu Văcărescu Informații despre această ediție     Foarte multă văz plăcere     La a tuturor părere,     Hotărînd cu o pornire,     Făr' d-a face osebire :     Cum că lucruri delicate     Trei se află-n ... Căci la apă și verdeață     Și dă este vro dulceață,     Dar o știm cu legătură     Într-un fel dă la natură.     Dînd dă obște o plăcere     La a tuturor vedere,     Și mai mult nu se-nmulțește,     Nici mai scade, nici mai crește.     Iar viind la frumusețe,     Aici voi, idei ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Buciumul și fluierul

Dimitrie Bolintineanu - Buciumul şi fluierul Buciumul și fluierul de Dimitrie Bolintineanu Cuprins 1 Buciumul 2 Fluierul 3 Buciumul 4 Fluierul 5 Buciumul 6 Fluierul 7 Buciumul 8 Fluierul Buciumul În darn moduli, o, fluiere, Cântări de fală pline, Căci moartea naște-n suflete Ca viermi în flori divine. A fost un timp de glorie; Azi piere sub durere; O suvenire tulbure Prin noapte luce, piere Ca visele plăcerilor, A căror umbre line Plutesc în sânul dorului, În ziua care vine. S-a stins în umbra timpului! Fatală moliciune Prepară luptătorilor Molatice cunune. Fluierul Cugetări amare! duceți negrul zbor Sufletelor slabe ce s-abat de dor; Însă voi, speranțe dulci și tinerele, Împletiți cu roze cântecele mele! Inima română N-a perdut junețea cea viețuitoare, Nici viteaza-i mână, De plăceri molatici, n-a slăbit sub soare. Buciumul Nu-mi mai vorbiți de patrie, Căci plânsul mă supune În mijlocul plăcerilor Întristă tristu-i nume. Plăpânda, blândă pasăre Când cade sub prinsoare Își mușcă fierul lanțului Și bate-n aripioare. Și fiicele Carpaților, Gingașele căprițe, Când cad în prada lupilor, Se apăr din cornițe, Dar frații-mi n-au virtuțile ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Lăutarul (Bolintineanu)

... mi disprețuire, Pe voi să cază blestemul meu! S-aveți repaos într-un mormânt Numai când corpul ars de durere Răci-va-n lume orice plăcere Prin desecatul său osământ! S-aveți vedere; rău să zăriți! Auz, ș-auzul să vă înșale, Gură și vorbe fără de cale; Inimi, și numai ... n lume Să se topească fără de nume Cum piere-n spațiu urma de vânt!" Astfel cântă cu durere Lăutarul rătăcit, Iar în sala de plăcere Candelele au pălit. Mâna-ngheață pe pahare, Florile se sting pe loc; Iar în sala lată pare O columnă grea de foc. Pe columna-nflăcărată ...

 

Constantin Negruzzi - Melancolie (Negruzzi)

... Toate chem la reverie, toate plec la îndurare, Și-n răcoarea acea dulce inim-află stâmpărare. Căci condusă de natură spre mai tinere gândiri, Cu plăcere-și amintește trecutele suferiri. Vezi părâul acest trândav, scăldând pajiștea cea verde, Cum prin flori trufaș se primblă, și subt arce verzi se pierde? Valul ... amor, A nemernicei bufnițe cântecul îngrozitor, Aduc multă alinare la a inimii durere, Și sub vălul său natura are-o mai vie plăcere. Toamna veștedă și tristă are iarăși frumuseți Ca și omul ce ajunse ale vrâstei cărunteți. Când din văi cu turbăciune achilonul se rădică, Și când ...

 

Grigore Alexandrescu - Viața câmpenească

... tulbure nor; Vara le e la picioare Și iarna pe fruntea lor. Iată, după-a mea părere, Locul atâta dorit, Unde zile de plăcere, Zile scumpe am trăit. Frumoasă singurătate, Bunurile-adevărate În sânul tău le-am simțit, Pace, liniște, viață, Toate-acolo mă-nsoțea, Și din orice dimineață ... A unui ascuns izvor, Ca o șoaptă amoroasă S-auzea în preajma lor. Curmând adânca tăcere A câmpului liniștit, Un glas cânta cu plăcere Un cântec obișnuit. Ăst glas, această câmpie, Noaptea care mă-nvelea Gândiri de melancolie În inimă-mi învia, Și florile tinereții, Visuri, nădejdi, amăgiri, Acea ... necinstesc, De zâmbete protectoare, Care le nesocotesc, Uitând acea zeitate Care-n zgomotosu-i zbor Staturilor înălțate Le suflă căderea lor, La câmp, locaș de plăcere, Eu mulțumit aș trăi, Liniștit și în tăcere, Ziua mea aș împlini. La binele ce îmi place, Și neamului meu doresc, Pe voi câți puteți ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira IV

... tu nu îngăduiești, C-o mare cutezare le râzi, le înfruntezi, Nu vrei s-ascunzi nimică, zici lucruri prea pe față; A ta plăcere este pre vicioși să superi, Și pentru-a tale fapte osânda eu o trag. Nu vezi cum se gătește Condrat și cu ai ... află; ai săi ochi lacrimi varsă. Pân' ce Irisa vine și cu un gingaș zâmbet, Ea mândră îi ațâță văpaia de amor. De nu găsești plăcere în versuri de-acest fel, Aruncă o privire și vezi trecuta-mi viață. Deși întâi norocul mi-a fost mai cu priință, Dar ... Și încă nu-ncetează de a mă prigoni. Cu-acest nou soi de versuri ce nasc melancolie, Noi poate vom aduce la cititori plăcere. Tristețea este dată la omul muritor, Căci el pe tot minutul pășește spre mormânt! Să aibi numai plecare, materie destulă Găsești pentru a scrie ... lui lanțe, căiască-se acuma, Căci singuri sunt unealta nenorocirii lor; Eu nu voi să mă ferec cu însăși mâna mea. Copilul orb tot poate plăcere să-mi aducă, Iar nu să mă mâhnească, c-apoi fără zăbavă De-a lui prietenie mă lepăd, mă despart; Îi pot hărăzi ...

 

Alphonse de Lamartine - Lacul (Lamartine)

... aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda ...

 

Friedrich Schiller - Resignațiune

... rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție ­ Acum m-arunc la tronu-ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Lacul (Lamartine)

... aminte-ntr-o seară când noi pluteam în tăcere Și n-auzeam de departe pe undă, sub cer lucios, Decât sunetul lopeții ce despica cu plăcere Valul tău armonios? Când, un glas străin cu totul pe tăcere, fără veste, Dintr-un țărm ce-aducea farmec începu a deștepta. Unda ...

 

Mihai Eminescu - Resignațiune

... rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție ­ Acum m-arunc la tronu-ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie ...

 

Mihai Eminescu - Resignațiune (din Schiller)

... rămânea în urmă-i cadavru demn de jale, Că nici un mort nu iese din umbra groapei sale Și totuși credeam tare divinul jurământ. Orice plăcere-n lume ți-am junghiat-o ție ­ Acum m-arunc la tronu-ți acel judecător, Căci surd desprețuit-am a lumei flecărie ...

 

   Următoarele >>>