Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru VIU

 Rezultatele 11 - 20 din aproximativ 511 pentru VIU.

Anton Cehov - Vorbă lungă

... nici nu se mai aude... — Vrasăzică, a murit? — Dar cine-l mai știe? Poate o fi murit, poate că-i și viu... Tu scrie-l. — Unde să ți-l scriu? Dacă, să zicem, a murit, apoi cu cei pentru odihnă, dacă-i viu — pentru sănătate... Ei, acum cum să vă-nțelegi pe voi? — Hm... Tu, draguță, scrie-l pe amândouă hârtiuțele, ș-apoi s-a ... nouă. — Eu îi scriu pe toți delaolaltă, zice el, dar tu s-o duci asta la părintele diaconul. Las' diaconul să priceapă, care-i viu aici și care-i mort; el la seminar a-nvățat, dar eu trebuinți de-iestea, măcar să mă ucizi, nimic nu-nțeleg. Bătrâna ...

 

George Coșbuc - Crăiasa zânelor

... n veselia ei Cu grabă se-nvoiește: Mă strângi la piept, și-atâta ce-i? Și pieptul Anei crește, Și cum întinde brațul drept Mai viu îi bate pieptul Și tremură, strângând la piept Pe doamnă-sa cu dreptul. Atâta ce-i? Dar m-a durut! Să nu pui ... urmă asta ce-i? De ce să n-o asculte? * Știți voi povestea, când un fiu De împărat odată, În piept cu dor turbat de viu, S-a îmbrăcat în fată, Și-având în loc de paloș fus, Și-n loc de coif năframă, Pe pieptul tânăr el și ...

 

Vasile Cârlova - Ruinurile Târgoviștii

... păstorul ce umblă pre câmpii, La adăpost aleargă când vede vijălii, Așa și eu acuma, în viscol de dureri, La voi spre ușurință cu triste viu păreri. Nici muzelor cântare, nici milă voi din cer, O Patrie a plânge cu multă jale cer. La voi, la voi nădejde eu ... tot, Când omul de necazuri, de trude ostenit În liniștirea nopții se află adormit, Eu nici atunci de gânduri odihnă neavând, La voi fără sfială viu singur lăcrămând Și de vederea voastră cea tristă însuflat A noastră neagră soartă descoper nencetat. Mă văz lângă mormânt al slavei strămoșești Și ... ruinuri, pă mine m-au pătruns Și a huli viața în stare m-au adus. .......................... .......................... Deci priimiți, ruinuri, cât voi vedea pământ, Să viu

 

Nicolae Filimon - Roman Năzdrăvan

... șchiop. Atunci lor, de frică, le căzură coasele din mînă, dar Roman Năzdrăvan le zise: — Nu vă temeți, măre, lăsați pă mine, că-i viu eu de hac. Zmeul din ce în ce s-apropia, iar cînd fu aproape de dînșii, învîrti buzduganul de trei ori și zise: — Cine ... la brîu și trase cloștii o bătăiuță țeapănă. Roman se făcu iar om și zise: — Fă, cloșcă, vii tu cu mine ori ba? — Viu, răspunse cloșca. Atunci Roman luă cloșca cu pui cu tot ș-o dete împăratului, zicîndu-i: — Poftim, luminate-mpărate, m-am închinat cu slujba ... iar după aceea se duse la treaba lui. Roman, văzîndu-se iarăși numai cu calul, îi zise: — Mă, armăsare, vino cu mine! — Acuma viu, stăpîne, dar înainte de a pleca, sapă la picerele mele cele dîndărăt, c-o să dai peste un butoi cu aur topit și ... — Luminate-mpărate, să-ți lungească Dumnezeu zilele; fratele nostru, Roman Năzdrăvan, s-a lăudat ca poate să-ți aducă chiar pe zmeu, viu nevătămat. — Dar asta este cu neputință, răspunse împăratul. — Știm prea bine, măria-ta, dar de, fratele nostru așa s-a lăudat ...

 

Ion Luca Caragiale - Lanțul slăbiciunilor

... la mine și nu e în stare să mă refuze. Repede mă arunc într-o birje și alerg la Ionescu, profesorul de latinește. - Dragă Costică, viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi; știu cât pot conta pe amiciția ta și nu-mi permit a mă-ndoi ... mai bune: mi-e rudă. - Cine știe ce leneș, ce dobitoc! - Nu-i adevărat, dragă Costică; este un băiat prea cumsecade... Să nu mă lași!... Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi; știu cât pot conta pe amiciția ta și nu-mi permit a mă-ndoi ... d-ra Popescu lu' madam Preotescu, eu d-rii Popescu, și mie amicul Costică Ionescu... Alerg la Costică Ionescu. - Dragă Costică, să nu mă lași... Viu la tine sigur că n-ai să mă refuzi, știu cât pot conta pe amiciția ta și nu-mi permit a mă-ndoi ...

 

Dorin Ștef - Miorița s-a născut în Maramureș

... Cerbul. / Urcarea la munte. Procesiuni dacice. Densușianu vs. Caracostea. II. Numărul păstorilor Aspecte etnografice / Legea acțiunii tripartide / Mitologia destinului. Trei ursitori ciobani. Muntele. Ritualul focului viu. Anul Nou – ritul sărbătorii urselor. / Influența textelor de factură religioasă. Viflaimul. Miorița – relicvă a vechiului Viflaim precreștin. Mitul nașterii și mitul ... păcurar. / Tema marilor și a verilor primari. Eradicarea rudeniei cosanguine. Frate de cruce. O rupere a raporturilor dintre păstori. / Ritualul focului viu. Incursiune mitologică. Răspândire teritorială. Tehnica aprinderii focului viu. Performerii ritualului (verii primari). Intervenția Bisericii. Alte superstiții și interdicții. Metode de sancționare. Ritul jertfei animalice. Despre sacrificiu. / Tema micului. Repere etnografice. Succesul celui mai ... a celui mic. â–  Teza actului inițiatic. / Motivația omorului. Pretext de factură locală. Omorul apare ca nemotivat. â–  Teza vinovăției păstorului. Fapte amendabile. Focul viu. Excluderea. Inadaptarea. Pledoarie pentru nevinovăție. â–  Trei cocoși…, Colinde inițiatice. Calul alb/calul negru. Colinda cerbului. Conflictul erotic. Tipul “fata de maiorâ€� Păcurarul, mândra ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cavalerul Olaf

... Olaf la praznicul său nupțial, E ultima cupă, e ceasul fatal, Femeia lui stă lîngă dînsul Și-o-neacă plînsul... Călăul stă la ușă. Pornește viu danțul, și, dornic-păgîn, Și-apropie Olaf soția la sîn: Ei joacă la lumina torții — E danțul morții... Călăul stă la ușă. Cum sună ...

 

Alexandru Macedonski - Gândului

... nu gândesc Să mă uit la stele sus Fără lui să-i fiu supus. Să trăiesc fără să știu De sunt mort sau de sunt viu, Și prin lume, călător Să mă duc nepăsător. Să mă-mbăt de dulci lumini, De mirosul de pe crini, De-al izvorului murmur Și de ... Și când ceasul va sosi Dintre oameni a dosi, Să mă duc fără să știu De-am fost mort sau de-am fost viu

 

Alexandru Macedonski - La harpă

Alexandru Macedonski - La harpă La harpă de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII 13 XIII I Precum în gol un sunet nu dă nici o vibrare, Astfel și de pe harpă zburând a mea cântare Nu poate-n acest secol să afle un ecou; Dar tu, de tainici versuri, o! harpă dezmierdată, Urmează-ți al tău cântec, căci dânsul în veci cată A fi pentru alți secoli melodios și nou! II Șoptească vântu-n frunze c-ajunge pentru tine, Agațe-se iedera de ziduri în ruine, Murmure valul mării c-un zgomotos tumult, Sau tremure pe crinuri mărgăritari de rouă Și trestia plăpândă mlădie-se în două,... Tovarășă iubită, ce trebuie mai mult? III A dimineții rază cu florile-i de aur Nu prețuiește oare mai mult ca un tezaur? Și vântul cel de seară cu freamătul său lin Nu este armonia din cornul nemuririi, Ce vine să vibreze ca vocea fericirii Oprind pe buze-un geamăt și-n suflet un suspin? IV A! Nouă nu ne pasă de inime- ...

 

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni

Alexandru Macedonski - Psalmi moderni Psalmi moderni de Alexandru Macedonski Cuprins 1 I - Oh! Doamne 2 II - Țărână 3 III - Iertare 4 IV - Dușmanii 5 V - Zburam 6 VI - Și-au zis... 7 VII - Cât am trudit... 8 VIII - Eram 9 IX - N-am în ceruri 10 X - Doamne, toate... 11 XI - M-am uitat I - Oh! Doamne Oh! Doamne, rău m-ai urgisit, În soarta mea m-am împietrit Rămân ca marmura de rece... Să plâng, să sufăr, am uitat. Am fost un cântec care trece, Și sunt un cântec încetat Rămân ca marmura de rece... Uscat e tot ce-a înflorit, Entuziasmul a murit, Și a mea inimă a-nghețat... Am fost un cântec care trece Și sunt un cântec încetat. II - Țărână Țărână — suntem toți țărână, E de prisos orice trufie... Ce-a fost, în veci are să fie... Din noi nimic n-o să rămână. Zadarnic falnice palate Sunt în pământ rădăcinate Nici o pieire nu s-amână. Despoți, cu frunți încoronate, Poeți, cu harpe coronate, Filozofi, oameni de știință, Păgâni, vestiți prin necredință, Nici o pieire nu s-amână...     Țărână, suntem toți țărână. III - ...

 

Alexandru Odobescu - Scene istorice din cronicele românești:Prefață

... a colora aceste două episoduri culese din cronicele vechi [1] . Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu când traiul și ideile, obiceiele și graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul romanțelor istorice este, în parte, d-a ni ... spre a colora aceste două episoduri culese din cronicele vechi. Faptele istorice ale unei țări sau ale unei epoci au totdeauna un interes mai viu, când traiul și ideile, obiceiele și graiul de acolo sau de atunci ne sunt cunoscute. Scopul romanțelor istorice este, în parte, d-a ni ...

 

<<< Anterioarele      Următoarele >>>