Căutare text în Literatură

 

Cuvânt

 

Rezultate din Literatură pentru VĂIETA

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru VĂIETA.

Gheorghe Dem Theodorescu - Soarele și luna

... La iad îl ducea, Iadul descuia, În iad îl băga Și de ce-mi vedea Păr i se zbârlea Că-n focuri ardea, Greu se văieta Hoți și călcători, Răi cârmuitori Și nurori pizmașe Și soacre trufașe, Fii necuvioși, Preoți mincinoși. Afar’ când ieșea, Soar’le ce-mi vedea? Un pom ... Cruce că-și făcea, În mare sărea Și mi se-neca. Domnul se-ndura Mreană c-o făcea. Soarele-mi vedea Și înmărmurea Și se văieta, Năvodari chema, Năvod aducea Și-n mare-l băga; Mulți galbeni că da Să-i scoață dalba. Lupta ce-mi lupta În deșert era, Că ...

 

Gheorghe Asachi - Stânca care fată

... Gheorghe Asachi - Stânca care fată Stânca care fată de Gheorghe Asachi Stânca odată, Îngreunată, Gemea și se văieta, Încât din giur s-aduna De mami și de moașe cete, Crezând că ea va să fete Un târg ca Iașii măcar. Vuiet, sunet în ...

 

Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos

Nicolae Filimon - Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos Omul-de-flori-cu-barba-de-mătasă sau povestea lui Făt-Frumos de Nicolae Filimon A fost odată ca niciodată, daca n-ar fi, nici că s-ar mai povesti, cînd lupii beau tutun și urșii făceau săpun, de-și ungeau femeile fețele și uncheșii bărbile. A fost odată un împărat mare și tare. După ce bătu pre toți împărații pămîntului și le luă împărățiele, se însură și făcu trei fete: una cu soarele-n frunte, alta cu luna în spate, iar cea mai mică cu luceafărul de dimineață iarăși în frunte; și toate erau mai frumoase decît zînele munților și ale pădurilor. Aceste fete se duseră la scăldat și intrară într-o baie de marmură; dar deodată se ridică o furtună pe cer și le răpi pe cîtetrele. Ajungînd la urechile împăratului această întîmplare, i se tăie inima și muri, lăsînd pe împărăteasa văduvă. Într-o zi, împărăteasa se apucă să măture pîn casă, dar pe cînd mătura, îi sări un bob de piper în poală; ea luă bobul și-l puse pe sobă, dar el sări și de acolo ...

 

George Coșbuc - Blăstăm de mamă

... de feciori în casă: e dor o inimă arsă. Și ea, biata, supărată, De jale multă sfărmată, Se ducea pe-al lor mormânt Și se văieta plângând Și plângea și suspina Și din suflet cuvânta: Dragii mei! D-al vostru dor Stau pe gândul să mă-omor, Fie-vă somnul ușor ...

 

Gheorghe Dem Theodorescu - Tudorel

... i-ai dat Și cu el te-ai sărutat, Ba-l aduci până-n gârlici, Parcă io n-aș fi p-aici! Voica, biet, se văieta Și din gură-i răspundea —Ba mă jur, maică, pe sare, Pe pâine, pe lumânare Și pe sfintele icoane! De când Tudor mi-a ...

 

Ion Budai-Deleanu - Țiganiada:Cântecul a VIII

... Vai, dragă mămucă, Nu mă lăsa turcii să mă ducă!..." Așa plângând ținea ochii-închiși Ca să nu-și vază cruda pierire, Țipa și să văieta morțiși Socotind că doară vor sosire Ceialalți a lui spre-ajutorință, Să-l scoață din mâni fără credință. Întracea de-atâta strigătură Tot ...

 

Petre Ispirescu - Voinicul cel fără de tată

... știe fata de bărbat. Frica ce le coprinsese pe amândouă era de nepovestit. - Ca ce o să zică tată-tău acum când va afla, se văieta dădaca, ce o să-i răspunz eu, când mă va întreba? - Cum o să mă înfățișez eu acum înaintea tată-meu cu borțul la gură ...

 

Alecu Russo - Soveja

Alecu Russo - Soveja Soveja de Alecu Russo Ziarul unui exilat politic la 1846 4 martie. Iată-mă dar pus la-nchisoare și singur. Temnicerul meu a pornit azi la Iași... Am rămas dar singur... adică sechestrat într-o vizuină fără orizont, unde soarele abia pătrunde-n silă printre niște brazi stârciți... Vântul șuieră toată ziua; omătul acoperă cu un giulgiu întristat coastele aprige ale munților. Oamenii umblă aci acoperiți cu niște veșminte sălbatice de piei de oaie; ar putea crede cineva că mă aflu în Siberia și cu atât mai mult în Siberia, încât sunt aici pe temeiul unei legi care nu are ființă... Dar, ce să zic! Nici partea mea nu e tocmai de lepădat, căci iată-mă cu puțină cheltuială preschimbat în jertfă politică... suferind lipsuri, bântuit de exil și de arbitrar, cine mă va putea oare opri de a mă declara un om mare prigonit? De n-ar fi pilda cam primejdioasă, eu n-aș avea alta decât a râde de aceste împrejurări... și dacă nu mi-ar lipsi cărțile, de n-aș fi pus la popreală, dacă aș avea cu mine straie și rufe, în sfârșit, dacă nu mi- ...

 

Constantin Cantacuzino - Istoria Țării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini

Constantin Cantacuzino - Istoria Ţării Rumâneşti de când au descălecat pravoslavnicii creştini Istoria Țării Rumânești de când au descălecat pravoslavnicii creștini de Constantin Cantacuzino Insă dintâi izvodindu-se de rumânii carii s-au despărțit de la romani și au pribegit spre miiazănoapte. Deci trecând apa Dunării, au descălecat la Turnul Severinului; alții în Țara Ungurească, pre apa Oltului, și pre apa Morășului, și pre apa Tisei ajungând și până la Maramurăș. Iar cei ce au descălecat la Turnul Severinului s-au tins pre supt poalele muntelui până în apa Oltului; alții s-au pogorât pre Dunăre în jos. Și așa umplându-se tot locul de ei, au venit până în marginea Necopoei. Atunce s-au ales dintr-înșii boiarii carii au fost de neam mare. Și puseră banoveți un neam ce le zicea Basarabi, să le fie lor cap (adecă mari bani) și-i așăzară întâi să le fie scaunul la Turnul Severinului, al doilea scaun s-au pogorât la Strehaia, al treilea scaun s-au pogorât la Craiova. Și așa fiind, multă vrĂ©me au trecut tot ei oblăduind acea parte de loc. Iar când au fost la cursul anilor de la Adam 6798, fiind în Țara Ungurească un ...