Căutare text în Literatură
Rezultate din Literatură pentru Â
Rezultatele 21 - 30 din aproximativ 2186 pentru Â.
Mihai Eminescu - La aniversară
... îi cuprinsese talia și se uitau amândoi — nu gândeau nimic. Era ceva atât de dureros, atât de fericit în fața, în tot sufletul lor — ai fi râs ș-ai fi plâns dacă i-ai fi văzut astfel. În fine începur-a râde — doi copii — râdeau cu lacrimele-n ochi. Și era atât de argintos râsul ei și gurița atât de frumoasă — i-ai fi băut apa din gură. — Domnule, zise ea deodată c-o seriozitate mare — astăzi ne-am permis o mulțime de lucruri foarte nepermise — numai astăzi și-mi pare rău... că trebuie să... să... — Ei, să...? Iar această mână de povățuitor... Eu nu sunt copil, Elis... să știi tu că nu sunt... Iaca, de exemplu... — De exemplu...? — Nu te voi mai strânge de mână, nu ți-oi mai spune pe nume... de azi înainte. O! gândi ea în sine cu părere de ... dar zău să nu spui... — Ce? — Vezi tu! formal te-am oprit... am făgăduința ta că nu mă vei săruta niciodată. Așa-i? â ...
Dorin Ștef - Miorița s-a născut în Maramureș
... Linos - Al. Odobescu / Sacrificarea unui tânăr. Rit eleuzian – R. Sfințescu / Legenda lui Phrixus – G. Manea. 2. Alte mitologii. Cult cabiric. Rit inițiatic. Fratricid – Th. D. Sperația / Legenda celor trei fii ai lui Feridum. Mit iranian. Fratricid – O. Buhociu / Pit pytagoric – H. Vintilă. B. Mitologia autohtonă. Bocet solar. Uciderea Soarelui. Parabolă cosmogonică – G. Coșbuc / Jertfă ritualică. Sacrificarea divinității – H. Sanielevici / Cultul fertilității – N. Brânda / Rit închinat Soarelui. Cult mithraic daco-roman. Sacrificarea prin decapitare – I. Filipciuc. II. Reflectarea unor credințe religioase. A Fapt istoric creștin. O legendă creștină – S. Fl. Marian / Esențializarea creștinismului – L. Blaga / Hristos și sufletul omenesc – D. Stăniloae. B Creștinism cosmic. Cântec ritualic religios – M. Eliade III. Reflectarea unui fapt etnografic. A. Obicei/ rit specific mediului rural. Ritualul morții postume – I. Mușlea, C. Brăiloiu, A. Fochi. B. Rit/ fapt etnografic pastoral. 1. Incident real pastoral. Conflict de transhumanță. Rivalitate economică – V. Alecsandri, O. Densușianu, P. Razeș / Vinovăția ciobanului. Judecata pastorală – R. Vulcănescu, M. Coman / Moartea unui cioban. Bocet. Colindă de doliu – O. Bîrlea. 2. Situații/ rituri/ mituri pastorale. Ritual pastoral inițiatic â ...
Constantin Negruzzi - Crispin, rival stăpână-său
... început a striga „tâlharii“!! Straja vine, m-au socotit de tâlhari, mă duc la catarg unde am șăzut șapte săptămâni. CRISPIN:— șapte săptămâni? LABRANCHE: — Aș fi mai șăzut încă far agiutoriul unii teleleiți? CRISPIN:— Adivărat? LABRANCHE: — Să pornisă foarte asupra me, dar, această bună prietină au făcut atâta încât au discoperit nevinovăția me. CRISPIN:— Bine este să aibă cineva puternici prietini! LABRANCHE: — Această întâmplari m-au făcut să ieu mult sama. CRISPIN:— Cred că nu vei mai fi perĂergos să știi vești din pământuri streine. LABRANCHE: — Nu, pentru Dumnezău! Eu m-am apucat de slujit și tu, Crispin, ce faci tu? CRISPIN: — Mă aflu ca și tine un tâlhari de cinste, și eu m-am apucat de slujit; dar eu slujăsc un stâpân fără averi care țâne ... în mare; vorbești. Ce vrei să zâci? Ce, ai vre să faci pe stăpână-tău să treacâ cu numile lui Damis, și să ia ... CRISPIN: — Stăpână-meu? Of, Doamne! Un calic pentru o fată ca Anghelica! Eu îi hotărăsc o mai bună parte. LABRANCHE: — Cine? CRISPIN:— Eu. LABRANCHE: — Să mă crezi, ai dreptate. Aceasta, cum mi să pare, nu-i rău socotit. CRISPIN:â ...
Ion Luca Caragiale - Accelerat no. 17
... tăcere. — Mergeți departe? întreabă domnul. — De! departe și nu departe... — ...? — Până la Mărășești... — Până la Mărășești? — Da. Dar dv.? — Și eu tot până la Mărășești. — Vezi?... După daraveri... — Da, după daraveri. Dar dv.? — Tot după daraveri. Conductorul... Taie biletul domnului și întinde mâna cătră negustor... — 753, zice omul, care pare că deja moțăie, și pune mâna în buzunar să arate carta... Conductorul salută și pleacă. — Aveți cartă permanentă? întreabă domnul. Sunteți poate la Senat... — Ba nu... am bilet de abonament... Am multe alergături și-mi vine mai ieftin... Chitila... — Puțină lume astăzi în tren. În tot vagonul suntem numai noi și încă un pasager în alt cupeu. E bine... putem dormi până la Mărășești ... cu mine... bunioară ca acuma... — !... — Glumă e să mă arză odată cu o avere de om. — ...!!! — Patruzeci de mii de franci!... — ...!!! — Să ferească Dumnezeu! M-ar omorî! adaogă provincialul. — Nu ți se pare dumitale că e prea cald aici? întreabă domnul, ștergându-se de sudoare. — Nu — răspunde negustorul ...
Ion Luca Caragiale - Mici economii...
... și cinzeci de bani... să rabzi toate șicanele, toate aroganțele și toate lipsele de educațiune ale unui șef... Mai luăm câte unul?... Băiete! încă două!... — Da, frate Iancule, zic; dar, oricum, în ziua de azi... atâta vreme fără leafă... cam greu. — Greu, negreu, nu poți, dacă ai caracter... Mai luăm câte unul?... Băiete!... — Mersi, frate Iancule, zic eu; două, destul... — Nu se poate... Nu știi vorba neamțului?... Alle guten Dinge… — ...sind drei… — Păi, vezi!... Băiete! încă două... — ...E și cam târziu... — Câte? — Șapte și jumătate trecute. — Stai încă un minut... acu trebuie să pice și nevastă-mea... Eu, cu gândul în altă parte, întreb: — În definitiv, n-ai putea dumneata, cu atâtea cunoștințe, să găsești altă slujbă? — Să-ți spun drept, monșer, mi s-a propus să-mi dea cineva o recomandație la primărie; dacă găsesc ceva serios, ca să ... din trăsură coboară o damă elegantă, care intră repede la noi. A!... este încântătoarea soție a amicului meu, madam Aglae Verigopolu. — M-aștepți de mult, cocoșelule? întreabă ea pe soțul ei, care-i sărută cu multă galanterie mănușa albă. — De câteva minute, puică... răspunde el, pe când eu fac mănușii albe omajul pe care i l-a făcut și soțul.
George Coșbuc - Flăcări potolite
... a ars și casa; i-a trăsnit Deodată patru boi. Trăia la praguri, și-n nevoi Că-n urmă-a-nnebunit." —„Nebun, din ce?" — „Cuvântul meu Și-al altora, e zvon prin sat ; Dar știe Dumnezeu! Din multe toate, — zic și eu, Dar, urma, din băiat." — „Era mișel?" — „Ba nu, deloc ; Dar singur el a tot zorit Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc. Și ... ierte Dumnezeu." Și-au dat binețe și-au tăcut. Străinul parcă se gătea Să plece,și-ar fi vrut Să fugă dac-ar fi putut — Și sta și se gândea. Într-un târziu el a-ntrebat, Privind așa pe deal, răzleț: —„Departe-i până-n sat? Să nu vă fie cu bănat: Întreb, că sunt drumeț." — „Când ești voinic, ți-e dealu-ntins Ca șesul ici... dar pentru noi E drum cu dinadins." Și-au stat tăcuți, că i-a ... mi dau Averea la golani! Când faci copii, îți faci dușmani, C-atâta minte au!" E gata moșul de plecat, Și spre străin întors apoi: —
... mai strigă? — Iaca așa: vino! u! mă! răspunse Pâcală. Negustorul începu atunci a râde și zise: ce prost! Apoi îl mai întrebă: — Dar ce bucate se fac acolo la voi? — Mai mult terciu cu mămăligă mâncăm, zise Pâcală. — Înțelege-mă, prostule! Nu te întreb de bucate ferte. — D-apoi de care bucate mă-ntrebi? — Te-ntreb dacă s-au făcut la voi grâu, orz și altele. — Da, s-au făcut până la brâu, răspunse Pâcală. — Nu te-ntreb de înălțime, că doar n-am nevoie de paie pentru boi, ci aș voi să știu ce feliu este la voi grăuntele ... ș-o torni în sac, pe urmă iarăși o umpli și tot asemine faci. — Eu nu te-ntreb asta, om fără cap ce ești! — Dar ce fel mă-ntrebi? zise Pâcală. — Cu ce preț se vinde chila ori banița; câți lei? — Așa cum te-nvoiești; și câți lei dai atâta iei. Negustorul, supărat, îl mai întrebă: — Neghiobi ca tine mai sunt acolo-n sat? â ...
... de la Dii. — Un bătăuș trebuie să-și găsească și el Bacăul; o să capete și el odată una, s-auză câinii în Giurgiu! — Ferește-te a acorda credit aventurierilor cari sunt azi aici, mâine în Focșani. — Nu te încumeta la discuție cu un avocat limbut, că te biruie cu gură de Târgoviște. — În fine, nu prea pune temei pe Brașoavele reporterilor. II - PROVENIENȚE POPULAR REPUTATE Salamul și sfoara de Sibiu — Ghiudemul de Botoșani — Scrumbiile de Dunăre — Pepenii de Brăila — Nobleța de Fefelei — Mitocănimea de Tirchilești — Mischetul de Filaret — Cireșele de Pitești — Pesmeții de Brașov — Tutunul de Găiești — Rahatul de Galați, Bella-Vista — Vinul de Copăceni — Jamaica de Bragadiru — Coniacul de Ulmeni — Cașcavalul de Penteleu — Urda de Comarnic — Stridiile de Ostenda — Apa de Buda, și Hârtia de Letea. III - GENITIVE PERSONALE CRISTALIZATE Hapurile lui Morizon — Apostroafele lui Iepurescu — Picăturile lui Davila — Reîntoarcerea lui Assachi — Cimitirul lui Belu — Colosseul lui Opper — Reforma lui Luther — Barometrul lui Pache — Poznele lui conul Lascar — Poșta lui Wilner — Hârdăul lui Petrache â
Ion Luca Caragiale - Prea sărac
... fugi?â€� zic. — „Ești prea sărac!â€� Mă duc atunci la masa verde, Să-ncerc norocul — poate fac O lovitură... Dar norocul „Pleacă, îmi zice; ești sărac!â€� Mă duc acasă melancolic. Stau trist, visând într-un ceardac, Și pițigoiul din grădină Îmi fluieră: „Ești prea sărac!â€� Mă duc la editor c-o carte. E iarnă, frig — voi să mă-mbrac; Dar editorul mă respinge: „Nu te-editez; ești prea sărac!â€� Atunci, voii de disperare Să mă atârn de un copac, Dar craca fuse prea subțire, Mi-a zis trosnind: „Ești prea sărac!â€� A! sărăcie! Monstru palid, Când oare am să-ți viu de hac? Și sărăcia îmi rânjește Sardonică: „Ești prea sărac!â€� Îmi place către primăvară Să mănânc ochiuri cu spanac. — Și nici spanac, nici ochiuri simple Nu pot să gust... sunt prea sărac! În post simțesc, pe la Teatru, Dureri de inimă. Ce fac? Nu ... să intru und-se iese, Roșind îmi zic: „Sunt prea sărac!â€� Atunci — o constipațiune: Ah! doftore, ce să mă fac? â ...
Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Norocul dracului
... nimeni nu mă crede; iar când la măsurătoarea muncii, lucrul meu scade, și făina din copaie scade, și foamea copiilor crește". Se duse la arendaș. — Nu e de lucru, omule. Bătu la ușa popii. — Nu e de lucru, omule. Dete pe la un chiabur. — Am destui argați, omule. Se opri la cârciumar. — Pe rachiu, ar fi ceva de săpat. — Să fie pe mălai. — Pe mălai nu e. Și omul, întorcându-se acasă, auzi de departe: — Mamă, eu nu m-am săturat ! — Nici eu! — Nici eu! Și nici Plăvița, care mugea, colindând bătătura uscată, fără firicel de iarbă verde. În prag, muierea: — Nimic în ștergar? — Nimic. — Copaia goală... — N-am noroc, femeie. — Nu e minte, omule. Omul își șterse fruntea de nădușeală cu mâneca cămășii. Ea se uită la el, el se uită la ea. Ea dete ... fi, și să nu mai aud: "Mamă, mi-e foame!" Mă duc la târg și fur... ce-oi putea fura "... Omul tresări. Cine-i zisese: — Ce să faci, dacă n-ai noroc! — Tu ești, muiere? — Eu, socoteam că dormi. ...
Ion Luca Caragiale - O cronică de Crăciun...
... târziu joi la 21 de dimineață... Un numar de lux, îngrijit, nu rasolit ca numerele cotidiane; bine aranjat, tipărit frumos și nu ciuruit de greșeli... — Binențeles; ...dar... — Dar ce?... — ...Ia priviți afară, ce vreme! În adevăr, e un vifor strajnic. — Ce are-a face vremea — zic eu — cu cronica noastră? — Nu prea are; dar... mă cheamă părintele la masă; mereu îmi face semne: i-e foame — s-a sculat de dimineață. Părintele este socrul confratelui. Domiciliază împreună, tocma peste drum de redacția noastră, în curtea bisericii Sf. Ion. De ... pe prispa caselor se vede drept în redacția noastră, și viceversa, firește. Vara, când ținem ferestrele deschise, îl cheamă reverendul pe ginere-său din gură: „Ignate, gata!" Iarna, îi face semne. De aceea, Caracudi lucrează totdeauna la masa de la fereastră. — Prin urmare — zic — nu te mai țiu... ne-am înțeles: o cronică de Crăciun — „Betleemul, staulul, ieslea, steaua, magii ș. cl." — nici mai lungă de trei, nici mai scurtă ca două coloane... Mi-ai luat măsura, ca un bun ciubotar ce ești, calapodul mi-l cunoști ...