Căutare în Webster - Dicționarul explicativ al limbii engleze

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

 

BADGE - Definiția din dicționar

Traducere: română


Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

Badge (băj), n. [LL. bagea, bagia, sign, prob. of German origin; cf. AS. beág, beáh, bracelet, collar, crown, OS. b&ō;g- in comp., AS. b&ū;gan to bow, bend, G. biegen. See Bow to bend.] 1. A distinctive mark, token, sign, or cognizance, worn on the person; as, the badge of a society; the badge of a policeman. “Tax gatherers, recognized by their official badges.” Prescott.
[1913 Webster]

2. Something characteristic; a mark; a token.
[1913 Webster]

Sweet mercy is nobility's true badge. Shak.
[1913 Webster]

3. (Naut.) A carved ornament on the stern of a vessel, containing a window or the representation of one.
[1913 Webster]

 

Badge (băj), v. t. To mark or distinguish with a badge.
[1913 Webster]