TIMP, (II, V, rar IV) timpuri, s.n., (IV, inv. si II) timpi, s.m. I. S.n. Dimensiune a Universului dupa care se ordoneaza succesiunea ireversibila a fenomenelor. II. S.n. si (inv.) m. 1. Durata, perioada, masurata �n ore, zile etc., care corespunde desfasurarii unei actiuni, unui fenomen, unui eveniment; scurgere succesiva de momente; interval, rastimp, ragaz. * Loc. conj. C�t timp... = �n toata perioada �n care... * Loc. adv. De la un timp sau (rar) dintr-un timp = �ncep�nd de la un moment dat. Cu timpul = cu �ncetul, treptat, pe masura ce trece vremea. La (sau din) timp = la momentul potrivit; p�na nu este prea t�rziu. Din timp �n timp = la intervale (mai mari sau mai mici) de timp; din c�nd �n c�nd, uneori, c�teodata. (In) tot timpul = mereu, �ntruna. In acelasi timp = simultan; de asemenea. * Expr. E timpul (sa...) = a venit momentul (sa...). (Toate) la timpul lor = (toate) la momentul potrivit. A fi (sau a sosi) timpul cuiva = a sosi pentru cineva momentul potrivit (si asteptat). ** (Inv.) Anotimp. 2. Perioada determinata istoric; epoca. * Expr. Pe timpuri = demult, odinioara. ** (La pl.) Imprejurari. III. S.n. Stare a atmosferei �ntr-o regiune, pe o perioada data, determinata de ansamblul factorilor meteorologici. IV. S.m. si (rar) n. Fiecare dintre fazele sau momentele unei miscari, ale unei operatii, ale unui fenomen, ale unei actiuni etc. ** Fiecare dintre fazele ciclului termodinamic al unei masini termice cu piston, care corespunde unei curse complete a acestuia. Motor �n patru timpi. ** (Muz.) Fiecare dintre fazele egale care alcatuiesc o masura; bataie. V. S.n. Categorie gramaticala specifica verbului, cu ajutorul careia se exprima raportul dintre momentul vorbirii, un moment de referinta si momentul �n care se petrece actiunea sau �n care este adevarata o anumita stare de lucruri. ** Fiecare dintre formele flexionare ale verbului, prin care se exprima categoria gramaticala a timpului (V). - Lat. tempus, -oris. Sursa: DEX '98