A r c h e u s . r o

Bărbații lui Israel juraseră la Mițpa, zicînd: ,,Niciunul din noi să nu-și dea fata după un Beniamit``.

Poporul a venit la Betel, și a stat înaintea lui Dumnezeu pînă seara. Au ridicat glasul, au vărsat multe lacrămi,

și au zis: ,,Doamne, Dumnezeul lui Israel, pentruce s`a întîmplat așa ceva în Israel, să lipsească astăzi o seminție întreagă din Israel?``

A doua zi, poporul s`a sculat disdedimineață; au zidit acolo un altar, și au adus arderi de tot și jertfe de mulțămire.

Copiii lui Israel au zis: ,,Cine dintre toate semințiile lui Israel nu s`a suit la adunare înaintea Domnului?`` Căci făcuseră un jurămînt mare împotriva oricui nu s`ar sui la Domnul la Mițpa, și ziseseră: ,,Să fie pedepsit cu moartea.``

Copiilor lui Israel le părea rău de fratele lor Beniamin, și ziceau: ,,Astăzi a fost nimicită o seminție din Israel.

Cum să facem rost de neveste celor ce au rămas cu viață, fiindcă am jurat pe Domnul să nu le dăm fetele noastre de neveste?``

Ei au zis deci: ,,Este cineva dintre semințiile lui Israel care să nu se fi suit la Domnul la Mițpa?`` Și nimeni din Iabes din Galaad nu venise în tabără, la adunare.

Au făcut numărătoarea poporului, și nu era acolo nici unul din locuitorii din Iabes din Galaad.

Atunci adunarea a trimes împotriva lor douăsprezece mii de ostași, dîndu-le porunca aceasta: ,,Duceți-vă, și treceți prin ascuțișul săbiei pe locuitorii din Iabes din Galaad, cu femeile și copiii.

Iată ce să faceți: să nimiciți cu desăvîrșire orice bărbat și orice femeie care a cunoscut împreunarea cu bărbat``.

Au găsit între locuitorii din Iabes din Galaad patru sute de fete fecioare, cari nu se culcaseră cu bărbat, și le-au adus în tabără la Silo, care este în țara Canaanului``.

Toată adunarea a trimes soli să vorbească fiilor lui Beniamin cari erau la stînca Rimon, și să le vestească pacea.

În timpul acela Beniamiții s`au întors și li s`au dat de neveste acelea pe cari le lăsaseră cu viață din femeile din Iabes din Galaad. Dar nu erau destule.

Poporului îi părea rău de Beniamin, căci Domnul făcuse o spărtură în semințiile lui Israel.

Bătrînii adunării au zis: ,,Cum să facem rost de neveste pentru cei rămași, căci femeile lui Beniamin au fost nimicite?``

Și au zis: ,,Cei ce au mai rămas din Beniamin, să-și păstreze moștenirea, ca să nu se șteargă o seminție din Israel.

Dar noi nu putem să dăm pe fetele noastre după ei, căci copiii lui Israel au jurat, zicînd: ,,Blestemat să fie cine va da o nevastă unui Beniamit!``

Și au zis: ,,Iată, în fiecare an este o sărbătoare a Domnului la Silo, care este la miază noapte de Betel, la răsăritul drumului care suie din Betel la Sihem, și la miază-zi de Lebona.``

Apoi au dat următoarea poruncă fiilor lui Beniamin: ,,Duceți-vă și stați la pîndă în vii.

Uitați-vă, și cînd veți vedea pe fetele din Silo ieșind să joace, să ieșiți din vii, să vă luați fiecare cîte o nevastă din fetele din Silo, și să vă duceți în țara lui Beniamin.

Dacă părinții sau frații lor vor veni să se plîngă la noi, le vom spune: ,,Dați-ni-le nouă, căci n`am luat cîte o nevastă de fiecare în război. Nu voi li le-ați dat: numai atunci, ați fi vinovați.

Fiii lui Beniamin au făcut așa: și-au luat neveste, după numărul lor, dintre jucătoarele pe cari le-au răpit; apoi au plecat și s`au întors în moștenirea lor; au zidit iarăș, cetățile, și au locuit acolo.

Și în acelaș timp copiii lui Israel au plecat de acolo fiecare în seminția lui și în familia lui, și s`a întors fiecare în moștenirea lui.

Pe vremea aceea, nu era împărat în Israel, fiecare făcea ce -i plăcea