A r c h e u s . r o

Fiule, dacă vei primi cuvintele mele, dacă vei păstra cu tine învățăturile mele,

dacă vei lua aminte la înțelepciune, și dacă-ți vei pleca inima la pricepere;

dacă vei cere înțelepciune, și dacă te vei ruga pentru pricepere,

dacă o vei căuta ca argintul, și vei umbla după ea ca după o comoară,

atunci vei înțelege frica de Domnul, și vei găsi cunoștința lui Dumnezeu.

Căci Domnul dă înțelepciune; din gura Lui iese cunoștință și pricepere.

El dă izbîndă celor fără prihană, dă un scut celor ce umblă în nevinovăție.

Ocrotește cărările neprihănirii, și păzește calea credincioșilor Lui.

Atunci vei înțelege dreptatea, judecata, nepărtinirea, toate căile cari duc la bine.

Căci înțelepciunea va veni în inima ta, și cunoștința va fi desfătarea sufletului tău;

chibzuința va veghea asupra ta, priceperea te va păzi,

ca să te scape de calea cea rea, de omul care ține cuvîntări stricate;

de ceice părăsesc cărările adevărate, ca să umble pe drumuri întunecoase;

cari se bucură să facă răul, și își pun plăcerea în răutate,

cari umblă pe cărări strîmbe, și apucă pe drumuri sucite;

ca să te scape și de nevasta altuia, de străina, care întrebuințează vorbe ademenitoare,

care părăsește pe bărbatul tinereței ei, și uită legămîntul Dumnezeului ei.

Căci casa ei pogoară la moarte, și drumul ei duce la cei morți:

niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce, și nu mai găsește cărările vieții.

De aceea, tu să umbli pe calea oamenilor de bine, și să ții cărările celor neprihăniți!

Căci oamenii fără prihană vor locui țara, și oamenii neîntinați vor rămînea în ea;

dar cei răi vor fi nimiciți din țară, și cei necredincioși vor fi smulși din ea.