A r c h e u s . r o

Nu strigă înțelepciunea, și nu-și înalță priceperea glasul?

Ea se așează sus pe înălțimi, afară pe drum, la răspîntii,

și strigă lîngă porți, la intrarea cetății, la intrarea porților:

,,Oamenilor, către voi strig, și spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.

Învățați-vă minte, proștilor, și înțelepțiți-vă nebunilor!

Asculați, căci am lucruri mari de spus, și buzele mi se deschid ca să învețe pe alții ce este drept.

Căci gura mea vestește adevărul, și buzele mele urăsc minciuna!

Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n`au nimic neadevărat nici sucit în ele.

Toate sînt lămurite pentru cel priceput, și drepte pentru ceice au găsit știința.

Primiți mai de grabă învățăturile mele decît argintul, și mai de grabă știința de cît aurul scump.

Căci înțelepciunea prețuiește mai mult de cît mărgăritarele, și nici un lucru de preț nu se poate asemui cu ea.

Eu, Înțelepciunea, am ca locuință mintea, și pot născoci cele mai chibzuite planuri.

Frica de Domnul este urîrea răului; trufia și mîndria, purtarea rea și gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.

Dela mine vine sfatul și izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.

Prin mine împărățesc împărații și dau voivozii porunci drepte.

Prin mine cîrmuiesc dregătorii, și mai marii, toți judecătorii pămîntului.

Eu iubesc pe ceice mă iubesc, și cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.

Cu mine este bogăția și slava, avuțiile trainice și dreptatea.

Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, și venitul meu întrece argintul cel mai ales.

Eu umblu pe calea nevinovăției, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,

ca să dau o adevărată moștenire celor ce mă iubesc, și să le umplu visteriile.

Domnul m`a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.

Eu am fost așezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.

Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;

am fost născută înainte de întărirea munților, înainte de a fi dealurile,

cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.

Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de față; cînd a tras o zare pe fața adîncului,

cînd a pironit norii sus, și cînd au țîșnit cu putere izvoarele adîncului,

cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,

eu eram meșterul Lui, la lucru lîngă el, și în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,

jucînd pe rotocolul pămîntului Său, și găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.

Și acum, fiilor, ascultați-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!

Ascultați învățătura, ca să vă faceți înțelepți, și nu lepădați sfatul meu.

Ferice de omul care m`ascultă, care veghează zilnic la porțile mele, și păzește pragul ușii mele.

Căci celce mă găsește, găsește viața, și capătă bunăvoința Domnului.

Dar celce păcătuiește împotriva mea își vatămă sufletul său; toți ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.