Isaia
Capitol 64 | |
1 |
,,O! de ai despica cerurile, și Te-ai pogorî, s`ar topi munții înaintea Ta, |
2 |
ca de un foc care aprinde vreascurile, ca de un foc care face apa să dea în clocot! Ți-ar cunoaște atunci vrăjmașii Numele, și ar tremura neamurile înaintea Ta! |
3 |
Cînd ai făcut minuni la cari nu ne așteptam, Te-ai pogorît, și munții s`au zguduit înaintea Ta, |
4 |
cum niciodată nu s`a pomenit, nici nu s`a auzit vorbindu-se, și cum nici n`a văzut vreodată ochiul așa ceva: anume ca un alt dumnezeu afară de Tine să fi făcut asemenea lucruri pentru cei ce se încred în El. |
5 |
Tu ieși înaintea celor ce împlinesc cu bucurie dreptatea, celor ce umblă în căile Tale, și își aduc aminte de Tine. Dar Te-ai mîniat, pentrucă am păcătuit: vom suferi noi vecinic, sau putem fi mîntuiți? |
6 |
Toți am ajuns ca niște necurați, și toate faptele noastre bune sînt ca o haină mînjită. Toți sîntem ofiliți ca o frunză, și nelegiuirile noastre ne iau ca vîntul. |
7 |
Nu este nimeni care să cheme Numele Tău, sau care să se trezească și să se alipească de Tine: de aceea ne-ai ascuns Fața Ta, și ne lași să pierim din pricina nelegiuirilor noastre.`` |
8 |
Dar, Doamne, Tu ești Tatăl nostru; noi sîntem lutul, și Tu olarul, care ne-ai întocmit: sîntem cu toții lucrarea mînilor Tale. |
9 |
Nu Te mînia prea mult, Doamne, și nu-Ți aduce aminte în veci de nelegiuire! Privește dar, spre noi, căci toți sîntem poporul Tău. |
10 |
Cetățile Tale cele sfinte sînt pustii; Sionul este pustiu, Ierusalimul o pustietate! |
11 |
Casa noastră cea sfîntă și slăvită, în care părinții noștri cîntau laudele Tale, a ajuns pradă flacărilor, și tot ce aveam mai scump a fost pustiit. |
12 |
După toate acestea, Te vei opri Tu, Doamne? Vei tăcea Tu oare și ne vei întrista nespus de mult?`` |