A r c h e u s . r o

Vai! Cum stă părăsită acum, cetatea aceasta atît de plină de popor altă dată! A rămas ca o văduvă! Ea, care altă dată era mare între neamuri, fruntașă printre țări, a ajus roabă astăzi!

Plînge amarnic noaptea, și -i curg lacrămi pe obraji. Niciunul din toți cei ce o iubeau n`o mîngîie; toți prietenii ei au părăsit -o, și i s`au făcut vrăjmași.

Iuda a plecat în pribegie, din pricina apăsării și muncilor grele. Locuiește în mijlocul neamurilor, și nu găsește odihnă! Toți prigonitorii lui l-au ajuns tocmai cînd îi era mai mare strîmtorarea.

Drumurile Sionului sînt triste, căci nimeni nu se mai duce la sărbători, toate porțile lui sînt pustii, preoții lui oftează; fecioarele lui sînt mîhnite, și el însuș este plin de amărăciune.

Asupritorii lui sar biruitori, vrășmașii lui sînt mulțămiți. Căci Domnul l -a smerit, din pricina mulțimii păcatelor lui; copiii lui au mers în robie înaintea asupritorului.

S`a dus dela fiica Sionului toată podoaba ei. Căpeteniile ei au ajuns ca niște cerbi cari nu găsesc pășune, și merg fără putere înaintea celui ce -i gonește.

În zilele necazului și ticăloșiei lui, Ierusalimul își aduce aminte de toate bunătățile de cari a avut parte din zilele străbune; cînd a căzut poporul lui în mîna asupritorului, nimeni nu i -a venit în ajutor, iar vrăjmașii se uitau la el și rîdeau de prăbușirea lui.

Greu de păcătuit Ierusalimul! De aceea a ajuns de scîrbă. Toți cei ce -l prețuiau îl disprețuiesc acum, văzîndu -i goliciunea, și el însuș se întoarce în altă parte și oftează.

Necurăția sta lipită pe poala hainei lui, și nu se gîndea la sfîrșitul său. A căzut greu de tot. Nimeni nu -l mîngîie. -,,Vezi-mi ticăloșia, Doamne, căci iată ce semeț este vrăjmașul!`` -

Asupritorul a întins mîna la tot ce avea el mai scump; ba încă a văzut cum, în Locașul lui cel sfînt, au intrat neamurile cărora Tu le poruncisei să nu intre în adunarea Ta!

Tot poporul lui caută pîne suspinînd; și-au dat lucrurile scumpe pe hrană, numai ca să-și țină viața. ,,Uită-Te, Doamne, și privește cît de înjosit sînt!``

O! voi, cari treceți pe lîngă mine, priviți și vedeți dacă este vre o durere ca durerea mea, ca durerea cu care m`a lovit Domnul în ziua mîniei Lui aprinse!

Mi -a asvîrlit de sus în oase un foc care le arde; mi -a întins un laț supt picioare, și m`a dat înapoi. M`a lovit cu pustiire și o lîncezeală de toate zilele!

Mîna Lui a legat jugul nelegiuirilor mele, cari stau împletite și legate de gîtul meu. Mi -a frînt puterea. Domnul m`a dat în mînile acelora, cărora nu pot să le stau împotrivă.

Domnul a trîntit la pămînt pe toți vitejii din mijlocul meu; a strîns o oștire împotriva mea, ca să-mi prăpădească tineretul; ca în teasc a călcat Domnul pe fecioara, fiica lui Iuda.

De aceea plîng, îmi varsă lacrămi ochii, căci s`a depărtat dela mine Cel ce trebuia să mă mîngîie, Cel ce trebuia să-mi învioreze viața; fiii mei sînt zdrobiți, căci vrăjmașul a biruit. -

Sionul întinde mînile rugător, și nimeni nu -l mîngîie. Domnul a trimes împotriva lui Iacov dejur împrejur vrăjmași; Ierusalimul a ajuns de batjocură în mijlocul lor. -

Domnul este drept, căci m`am răzvrătit împotriva poruncilor Lui. Ascultați, toate popoarele, și vedeți-mi durerea! Fecioarele și tinerii mei s`au dus în robie.

Mi-am chemat prietenii, dar m`au înșelat, preoții și bătrînii mei au murit în cetate, căutînd hrană, ca să-și țină viața.``

,,Doamne, uită-Te la necazul meu. Lăuntrul meu fierbe, mi s`a întors inima în mine, căci am fost neascultător. Afară sabia m`a lăsat fără copii, în casă moartea.

M`au auzit suspinînd, dar nimeni nu m`a mîngîiat. Toți vrăjmașii mei, cînd au aflat de nenorocirea mea, s`au bucurat că Tu ai adus -o; dar vei aduce, vei vesti ziua cînd și ei vor fi ca mine.

Adu toată răutatea lor înaintea Ta, și fă-le cum mi-ai făcut mie, pentru toate fărădelegile mele! Căci suspinurile mele sînt multe, și inima îmi este bolnavă.``