A r c h e u s . r o

Apostolii și frații, cari erau în Iudea, au auzit că și Neamurile au primit Cuvîntul lui Dumnezeu.

Și cînd s`a suit Petru la Ierusalim, îl mustrau cei tăiați împrejur,

și ziceau: ,,Ai intrat în casă la niște oameni netăiați împrejur, și ai mîncat cu ei.``

Petru a început să le spună pe rînd cele întîmplate. El a zis:

,,Eram în cetatea Iope; și, pe cînd mă rugam, am căzut într`o răpire sufletească, și am avut o vedenie: un vas ca o față de masă mare, legată cu cele patru colțuri, se cobora din cer, și a venit pînă la mine.

Cînd m`am uitat în ea, am văzut dobitoacele cu patru picioare de pe pămînt, fiarele, tîrîtoarele și păsările cerului.

Și am auzit un glas, care mi -a zis: ,Petre, scoală-te, taie și mănînîncă.`

Dar eu am răspuns: ,Nicidecum, Doamne, căci nimic spurcat sau necurat n`a intrat vreodată în gura mea.`

Și glasul mi -a zis a doua oară din cer: ,Ce a curățit Dumnezeu, să nu numești spurcat.`

Lucrul acesta s`a făcut de trei ori; apoi toate au fost ridicate iarăș în cer.

Și iată că îndată, trei oameni trimeși din Cezarea la mine, au stătut la poarta casei, în care eram.

Duhul mi -a spus să plec cu ei, fără să fac vreo deosebire. Acești șase frați m`au însoțit și ei, și am intrat în casa omului.

El ne -a istorisit cum a văzut în casa lui pe înger stînd înaintea lui, și zicîndu -i: ,Trimete la Iope, și cheamă pe Simon, zis și Petru,

care-ți va spune cuvinte prin cari vei fi mîntuit tu și toată casa ta.`

Și, cum am început să vorbesc, Duhul Sfînt S`a pogorît peste ei ca și peste noi la început.

Și mi-am adus aminte de vorba Domnului, cum a zis: ,Ioan a botezat cu apă, dar voi veți fi botezați cu Duhul Sfînt.`

Deci, dacă Dumnezeu le -a dat acelaș dar, ca și nouă, cari am crezut în Domnul Isus Hristos, cine eram eu să mă împotrivesc lui Dumnezeu?``

Dupăce au auzit aceste lucruri, s`au potolit, au slăvit pe Dumnezeu, și au zis: ,,Dumnezeu a dat deci și Neamurilor pocăință, ca să aibă viața.``

Ceice se împrăștiaseră, din pricina prigonirii întîmplate cu prilejul lui Ștefan, au ajuns pînă în Fenicia, în Cipru și în Antiohia, și propovăduiau Cuvîntul numai Iudeilor.

Totuș printre ei au fost cîțiva oameni din Cipru și din Cirena, cari au venit în Antiohia, au vorbit și Grecilor, și le-au propovăduit Evanghelia Domnului Isus.

Mîna Domnului era cu ei, și un mare număr de oameni au crezut și s`au întors la Domnul.

Vestea despre ei a ajuns la urechile Bisericii din Ierusalim, și au trimes pe Barnaba pînă la Antiohia.

Cînd a ajuns el, și a văzut harul lui Dumnezeu, s`a bucurat, și i -a îndemnat pe toți să rămînă cu inimă hotărîtă alipiți de Domnul.

Căci Barnaba era un om de bine, plin de Duhul Sfînt și de credință. Și destul de mult norod s`a adaos la Domnul.

Barnaba s`a dus apoi la Tars, ca să caute pe Saul;

și, cînd l -a găsit, l -a adus la Antiohia. Un an întreg, au luat parte la adunările Bisericii, și au învățat pe mulți oameni. Pentru întîiaș dată, ucenicilor li s`a dat numele de creștini în Antiohia.

În vremea aceea, s`au pogorît niște prooroci din Ierusalim la Antiohia.

Unul din ei, numit Agab, s`a sculat și a vestit, prin Duhul, că va fi o foamete mare în toată lumea. Și a fost, în adevăr, în zilele împăratului Claudiu.

Ucenicii au hotărît să trimeată, fiecare după puterea lui, un ajutor fraților, cari locuiau în Iudea,

ceeace au și făcut; și au trimes acest ajutor la presbiteri (Sau: bătrîni.) prin mîna lui Barnaba și a lui Saul.