A r c h e u s . r o

Cît despre mine, fraților, nu v`am putut vorbi ca unor oameni duhovnicești, ci a trebuit să vă vorbesc ca unor oameni lumești, ca unor prunci în Hristos.

V`am hrănit cu lapte, nu cu bucate tari, căci nu le puteați suferi; și nici acum chiar nu le puteți suferi,

Pentrucă tot lumești sînteți. În adevăr, cînd între voi sînt zavistii, certuri și desbinări, nu sînteți voi lumești și nu trăiți voi în felul celorlalți oameni?

Cînd unul zice: ,,Eu sînt al lui Pavel!`` Și altul: ,,Eu sînt al lui Apolo``: nu sînteți voi oameni de lume?

Cine este Pavel? Și cine este Apolo? Niște slujitori ai lui Dumnezeu, prin cari ați crezut; și fiecare după puterea dată lui de Domnul.

Eu am sădit, Apolo a udat, dar Dumnezeu a făcut să crească:

așa că nici cel ce sădește, nici cel ce udă nu sînt nimic; ci Dumnezeu, care face să crească.

Cel ce sădește și cel ce udă, sînt tot una; și fiecare își va lua răsplata după osteneala lui.

Căci noi sîntem împreună lucrători cu Dumnezeu. Voi sînteți ogorul lui Dumnezeu, clădirea lui Dumnezeu.

După harul lui Dumnezeu, care mi -a fost dat, eu, ca un meșter-zidar înțelept, am pus temelia, și un altul clădește deasupra. Dar fiecare să ia bine seama cum clădește deasupra.

Căci nimeni nu poate pune o altă temelie decît cea care a fost pusă, și care este Isus Hristos.

Iar dacă clădește cineva pe această temelie, aur, argint, pietre scumpe, lemn, fîn, trestie,

lucrarea fiecăruia va fi dată pe față: ziua Domnului o va face cunoscut, căci se va descoperi în foc. Și focul va dovedi cum este lucrarea fiecăruia.

Dacă lucrarea zidită de cineva pe temelia aceea, rămîne în picioare, el va primi o răsplată.

Dacă lucrarea lui va fi arsă, își va pierde răsplata. Cît despre el, va fi mîntuit, dar ca prin foc.

Nu știți că voi sînteți Templul lui Dumnezeu, și că Duhul lui Dumnezeu locuiește în voi?

Dacă nimicește cineva Templul lui Dumnezeu, pe acela îl va nimici Dumnezeu; căci Templul lui Dumnezeu este sfînt: și așa sînteți voi.

Nimeni să nu se înșele: Dacă cineva dintre voi se crede înțelept în felul veacului acestuia, să se facă nebun, ca să ajungă înțelept.

Căci înțelepciunea lumii acesteia este o nebunie înaintea lui Dumnezeu. De aceea este scris: ,,El prinde pe cei înțelepți în viclenia lor.``

Și iarăș: ,,Domnul cunoaște gîndurile celor înțelepți. Știe că sînt deșarte.``

Nimeni să nu se fălească dar cu oameni, căci toate lucrurile sînt ale voastre:

fie Pavel, fie Apolo, fie Chifa, fie lumea, fie viața, fie moartea, fie lucrurile de acum, fie cele viitoare; toate sînt ale voastre,

și voi sînteți ai lui Hristos, iar Hristos este al lui Dumnezeu.