A r c h e u s . r o

Iosif a fost dus în Egipt; și Potifar, dregătorul lui Faraon, căpetenia străjerilor, un Egiptean, l -a cumpărat dela Ismaeliții cari -l aduseseră acolo.

Domnul a fost cu Iosif, așa că toate îi mergeau bine; el locuia în casa stăpînului său, Egipteanul.

Stăpînul lui a văzut că Domnul era cu el, și că Domnul făcea să -i meargă bine ori dece se apuca.

Iosif a căpătat mare trecere înaintea stăpînului său, care l -a luat în slujba lui, l -a pus mai mare peste casa lui, și i -a încredințat tot ce avea.

De îndată ce Potifar l -a pus mai mare peste casa lui și peste tot ce avea, Domnul a binecuvîntat casa Egipteanului, din pricina lui Iosif; și binecuvîntarea Domnului a fost peste tot ce avea el, fie acasă, fie la cîmp.

Egipteanul a lăsat pe mînile lui Iosif tot ce avea, și n`avea altă grijă decît să mănînce și să bea. Dar Iosif era frumos la statură, și plăcut la chip.

După cîtăva vreme, s`a întîmplat că nevasta stăpînului său a pus ochii pe Iosif, și a zis: ,,Culcă-te cu mine!``

El n`a voit, și a zis nevestei stăpînului său: ,,Vezi că stăpînul meu nu-mi cere socoteala de nimic din casă, și mi -a dat pe mînă tot ce are.

El nu este mai mare decît mine în casa aceasta, și nu mi -a oprit nimic, afară de tine, pentrucă ești nevasta lui. Cum aș putea să fac eu un rău atît de mare și să păcătuiesc împotriva lui Dumnezeu?``

Măcar că ea vorbea în toate zilele lui Iosif, el n`a voit să se culce și să se împreune cu ea.

Într`o zi, cînd intrase în casă, ca să-și facă lucrul, și cînd nu era acolo nici unul din oamenii casei,

ea l -a apucat de haină, zicînd: ,,Culcă-te cu mine!`` El i -a lăsat haina în mînă, și a fugit afară din casă.

Cînd a văzut ea că -i lăsase haina în mînă, și fugise afară,

a chemat oamenii din casă, și le -a zis: ,,Vedeți, ne -a adus un Evreu ca să-și bată joc de noi! Omul acesta a venit la mine ca să se culce cu mine, dar eu am țipat în gura mare.

Și, cînd a văzut că ridic glasul și strig, și -a lăsat haina lîngă mine și a fugit afară.``

Și a pus haina lui Iosif lîngă ea pînă s`a întors acasă stăpînul lui.

Atunci i -a vorbit astfel: ,,Robul acela evreu, pe care ni l-ai adus, a venit la mine ca să-și bată joc de mine.

Și cum am ridicat glasul și am țipat, și -a lăsat haina lîngă mine, și a fugit afară.``

După ce a auzit cuvintele nevestei sale, care -i zicea: ,,Iată ce mi -a făcut robul tău,`` stăpînul lui Iosif s`a mîniat foarte tare.

A luat pe Iosif, și l -a aruncat în temniță în locul unde erau închiși întemnițații împăratului; și astfel Iosif a stat acolo, în temniță.

Domnul a fost cu Iosif, și Și -a întins bunătatea peste el. L -a făcut să capete trecere înaintea mai marelui temniței.

Și mai marele temniței a pus subt privegherea lui pe toți întemnițații cari erau în temniță. Și nimic nu se făcea acolo decît prin el.

Mai marele temniței nu se mai îngrijea de nimic din ce avea Iosif în mînă, pentrucă Domnul era cu el. Și Domnul îi dădea izbîndă în tot ce făcea.