Psalmii
Capitol 31 | |
1 |
(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David.) Doamne, în Tine mă încred: să nu fiu dat de rușine niciodată. Izbăvește-mă, în dreptatea Ta! |
2 |
Pleacă-Ți urechea spre mine, grăbește de-mi ajută! Fii pentru mine o stîncă ocrotitoare, o cetățuie unde să-mi găsesc scăparea! |
3 |
Căci Tu ești Stînca mea, Cetățuia mea, și, pentru Numele Tău, mă vei povățui și mă vei călăuzi. |
4 |
Scoate-mă din lațul, pe care mi l-au întins vrăjmașii. Căci Tu ești Ocrotitorul meu! |
5 |
În mînile Tale îmi încredințez duhul: Tu mă vei izbăvi, Doamne, Dumnezeule adevărate! |
6 |
Eu urăsc pe ceice se lipesc de idoli deșerți, și mă încred în Domnul. |
7 |
Fă-mă să mă veselesc și să mă bucur de îndurarea Ta, căci vezi ticăloșia mea, știi neliniștea sufletului meu, |
8 |
și nu mă vei da în mînile vrăjmașului, ci îmi vei pune picioarele la loc larg. |
9 |
Ai milă de mine, Doamne, căci sînt în strîmtorare: fața, sufletul, și trupul mi s`au topit de întristare; |
10 |
mi se sfîrșește viața în durere, și anii în suspinuri. Mi s`au sleit puterile din pricina fărădelegii mele, și-mi putrezesc oasele! |
11 |
Din pricina protivnicilor mei, am ajuns de ocară, de mare ocară pentru vecinii mei, și de groază pentru prietenii mei; ceice mă văd pe uliță, fug de mine. |
12 |
Sînt uitat de inimi ca un mort, am ajuns ca un vas sfărîmat. |
13 |
Aud vorbele rele ale multora, văd spaima care domnește împrejur, cînd se sfătuiesc ei împreună împotriva mea, și uneltesc să-mi ia viața. |
14 |
Dar eu mă încred în Tine, Doamne, și zic: ,,Tu ești Dumnezeul meu!`` |
15 |
Soarta mea este în mîna Ta; scapă-mă de vrăjmașii și de prigonitorii mei! |
16 |
Fă să lumineze Fața Ta peste robul Tău, scapă-mă, prin îndurarea Ta! |
17 |
Doamne, să nu rămîn de rușine cînd Te chem. Ci să rămînă de rușine cei răi, și ei să se pogoare muți în locuința morților! |
18 |
Să amuțească buzele mincinoase, cari vorbesc cu îndrăzneală, cu trufie și dispreț împotriva celui neprihănit! |
19 |
O, cît de mare este bunătatea Ta, pe care o păstrezi pentru cei ce se tem de Tine, și pe care o arăți celor ce se încred în Tine, în fața fiilor oamenilor! |
20 |
Tu îi ascunzi, la adăpostul Feței Tale, de cei ce -i prigonesc, îi ocrotești în cortul Tău de limbile-cari -i clevetesc. |
21 |
Binecuvîntat să fie Domnul, căci Și -a arătat în chip minunat îndurarea față de mine: parc`aș fi fost într`o cetate întărită. |
22 |
În pornirea mea nechibzuită, ziceam: ,,Sînt izgonit dinaintea Ta!`` Dar Tu ai auzit glasul rugăciunilor mele, cînd am strigat spre Tine. |
23 |
Iubiți dar pe Domnul, toți cei iubiți de El. Căci Domnul păzește pe cei credincioși, și pedepsește aspru pe cei mîndri. |
24 |
Fiți tari, și îmbărbătați-vă inima, toți cei ce nădăjduiți în Domnul! |