Psalmii
Capitol 140 | |
1 |
(Către mai marele cîntăreților. Un psalm al lui David.) Scapă-mă, Doamne, de oamenii cei răi! Păzește-mă de oamenii asupritori, |
2 |
cari cugetă lucruri rele în inima lor, și sînt totdeauna gata să ațîțe războiul! |
3 |
Ei își ascut limba ca un șarpe, au pe buze o otravă de năpîrcă. - |
4 |
Păzește-mă, Doamne, de mîinile celui rău! Ferește-mă de oamenii asupritori, cari se gîndesc să mă doboare! |
5 |
Niște îngîmfați îmi întind curse și lațuri, pun rețele dealungul drumului, și îmi întind capcane. -(Oprire). |
6 |
Eu zic Domnului: ,,Tu ești Dumnezeul meu! Ia aminte, Doamne, la glasul rugăciunilor mele! |
7 |
Doamne, Dumnezeule, tăria mîntuirii mele, Tu-mi acoperi capul în ziua luptei.`` |
8 |
Nu împlini, Doamne, dorințele celui rău, nu lăsa să -i izbutească planurile, ca să nu se fălească! -(Oprire). |
9 |
Asupra capului celor ce mă înconjoară să cadă nelegiuirea buzelor lor! |
10 |
Cărbuni aprinși să cadă peste ei! În foc să fie aruncați, în adîncuri, de unde să nu se mai scoale! |
11 |
Omul cu limba mincinoasă nu se întărește pe pămînt, și pe omul asupritor, nenorocirea îl paște și -l duce la pierzanie. |
12 |
Știu că Domnul face dreptate celui obijduit, dreptate celor lipsiți. |
13 |
Da, cei neprihăniți vor lăuda Numele Tău, oamenii fără prihană vor locui înaintea Ta. |