Eclesiastul
Capitol 4 | |
1 |
M`am uitat apoi la toate asupririle cari se fac supt soare; și iată că cei apăsați varsă lacrămi, și nu este nimeni să -i mîngîie! Ei sînt pradă sîlniciei asupritorilor lor, și n`are cine să -i mîngîie! |
2 |
Și am găsit că morții, cari au murit mai înainte, sînt mai fericiți decît cei vii, cari sînt încă în viață. |
3 |
Dar mai fericit decît amîndoi am găsit pe celce nu s`a născut încă, fiindcă n`a văzut toate relele cari se petrec supt soare. |
4 |
Am mai văzut că orice muncă și orice iscusință la lucru își are temeiul numai în pizma unuia asupra altuia. Și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. |
5 |
Nebunul își încrucișează mînile, și își mănîncă însăș carnea lui. |
6 |
Mai bine o mînă plină de odihnă, decît amîndoi pumnii plini de trudă și goană după vînt. |
7 |
Am mai văzut o altă deșertăciune supt soare. |
8 |
Un om este singur singurel, n`are nici fiu, nici frate, și totuș munca lui n`are sfîrșit, ochii nu i se satură niciodată de bogății, și nu se gîndește: ,,Pentru cine muncesc eu, și-mi lipsesc sufletul de plăceri?`` Și aceasta este o deșertăciune și un lucru rău. |
9 |
Mai bine doi decît unul, căci iau o plată cu atît mai bună pentru munca lor. |
10 |
Căci, dacă se întîmplă să cadă, se ridică unul pe altul; dar vai de cine este singur, și cade, fără să aibă pe altul care să -l ridice! |
11 |
Tot așa, dacă se culcă doi împreună, se încălzesc unul pe altul, dar cum are să se încălzescă dacă e singur? |
12 |
Și dacă se scoală cineva asupra unuia, doi pot să -i stea împotrivă; și funia împletită în trei nu se rupe ușor. |
13 |
Mai bine un copil sărac și înțelept decît un împărat bătrîn și fără minte, care nu înțelege că trebuie să se lase îndrumat; |
14 |
căci el poate să iasă din temniță ca să domnească, măcarcă poate chiar să se fi născut sărac în împărăția celui din urmă. |
15 |
Am văzut pe toți cei vii, cari umblă supt soare, înconjurînd pe copilul, care avea să urmeze după împărat și să domnească în locul lui. |
16 |
Fără sfîrșit era tot poporul, în fruntea căruia mergea el. Și totuș, ceice vor veni după el nu se vor bucura de el. Căci și aceasta este o deșertăciune și goană după vînt. |