Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ȘTAMPILA

  Vezi și:ȘTAMPILA, ȘTAMPILARE, NEȘTAMPILAT, PARAFĂ, ȘTAMPILĂ, ȘTEMPEL, ȘTEMPLUI, ȘTEMPLUIT, CERNEALĂ, OBLITERAT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului ȘTAMPILAT: STAMPILAT.

 

ȘTAMPILAT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȘTAMPILÁT, Ă, ștampilați, -te, adj. Care poartă o ștampilă (2). - V. ștampila.

Sursa : DEX '98

 

ȘTAMPILÁT adj. pecetluit, (livr.) obliterat, (înv. și reg.) ștempluit. (Document, act \~.)

Sursa : sinonime

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTAMPILAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 16 pentru ȘTAMPILAT.

ȘTAMPILA

ȘTAMPILÁ , ștampilez , vb . I . Tranz . A pune , a aplica o ștampilă ( 2 ) . [ Var . : stampilá vb .

 

ȘTAMPILARE

... ȘTAMPILÁRE , ștampilări , s . f . Acțiunea de a ștampila și rezultatul ei . [ Var . : stampiláre s . f . ] - V. ștampila

 

NEȘTAMPILAT

NEȘTAMPILÁT , - Ă , neștampilați , - te , adj . ( Despre mărci poștale ) Care nu este ștampilat ; neobliterat . - Ne - +

 

PARAFĂ

PARÁFĂ , parafe , s . f . 1. Ștampilă cu iscălitura sau cu numele cuiva ( prescurtat sau cu inițiale ) ; ștampilă a unei instituții . 2. Trăsătură de condei adăugată la sfârșitul unei iscălituri pentru a o deosebi de altele sau pentru a o împodobi ; p . ext . linie de

 

ȘTAMPILĂ

ȘTAMPÍLĂ , ștampile , s . f . 1. Instrument format dintr - o placă de cauciuc , de lemn sau de metal fixată pe un mâner , pe care sunt gravate un semn , o inscripție sau o emblemă , cu care se ștampilează acte , mărfuri , obiecte etc . 2. Semn , inscripție sau emblemă care se aplică pe un document pentru a - i da valabilitate , pe mărfuri sau pe corpul animalelor , pentru a le arăta proveniența sau apartenența etc . ; sigiliu . [ Var . : stampílă s .

 

ȘTEMPEL

ȘTÉMPEL , ștempele , s . n . 1. ( Tipogr . ) Vârf de oțel gravat cu care turnătorul de litere bate matrița în aramă . 2. ( Reg . ) Pecete ,

 

ȘTEMPLUI

... ȘTEMPLUÍ , ștempluiesc , vb . IV . Tranz . ( Reg . ) A pecetlui , a ștampila

 

ȘTEMPLUIT

ȘTEMPLUÍT , - Ă , ștempluiți , - te , adj . ( Reg . ) Pecetluit , ștampilat . - V.

 

CERNEALĂ

CERNEÁLĂ^2 , cerneluri , s . f . 1. Substanță lichidă sau vâscoasă , variat colorată , care conține uleiuri sicative , uleiuri polimerizate , albumine și coloranți și care servește la scris , la tipărit , la ștampilat , la gravat etc . 2. ( Reg . ) Culoare neagră cu care se vopsesc materiile textile și părul ; negreală . CERNEÁLĂ^1 s . f . ( Pop . ) Faptul de a cerni ; vopsire în negru . - Cerni + suf . -

 

OBLITERAT

OBLITERÁT , - Ă , obliterate , adj . 1. ( Despre mărci poștale ) Ștampilat . 2. ( Med . ) Astupat , închis ,

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...