Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: ȘTIRBI

  Vezi și:ȘTIRBI, CIOBIT, NEȘTIRBIT, PATĂ, REABILITA, TÂMP ... Mai multe din DEX...

ȘTIRBIT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

ȘTIRBÍT, Ă, știrbiți, -te, adj. 1. Cu marginea știrbă; tocit; ciobit. ** Ciuntit, trunchiat. 2. Fig. Micșorat, diminuat ca însemnătate, ca valoare; (despre o lege, un drept etc.) încălcat, nesocotit. - V. știrbi.

Sursa : DEX '98

 

ȘTIRBÍT adj. v. diminuat, scăzut.

Sursa : sinonime

 

ȘTIRBÍT adj. 1. ciobit, ciocnit, știrb. (Pahar \~.) 2. știrb, tocit. (Cuțit \~.)

Sursa : sinonime

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru ȘTIRBIT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru ȘTIRBIT.

Cincinat Pavelescu - Amicului Minulescu

Cincinat Pavelescu - Amicului Minulescu Amicului Minulescu de Cincinat Pavelescu marelui poet al Romanțelor pentru mai târziu, cu prilejul romanului său: Roșu, galben și albastru: Da, roșu, galben și albastru Erau culori naționale, Dar, după tragicul dezastru Stârnit de cartea d-tale, Schimbate-au fost, să nu știrbească Ceva din faima

 

Cincinat Pavelescu - Biblică

Cincinat Pavelescu - Biblică Biblică de Cincinat Pavelescu Marelui poet St. O. Iosif, care, agasat de succesul epigramelor contra lui Späthe la Dumbrăveni, m-a somat să-i fac și lui una. Bineînțeles că această epigramă, făcută în glumă, nu știrbește întru nimic admirația și iubirea ce am purtat-o întotdeauna dulcelui și nenorocitului poet Pe Iosif frații îl vândură, Cumpărători găsind destui. Privindu-ți cărțile-n vitrină, Râvnești și tu la soarta

 

Duiliu Zamfirescu - Levante și Kalavryta la Missolonghi

Duiliu Zamfirescu - Levante şi Kalavryta la Missolonghi Levante și Kalavryta la Missolonghi de Duiliu Zamfirescu Voi, ce-n fața mea, tăcute, mari ruini de amintire, Înălțați zidiri știrbite, triste resturi de mărire, Vorbiți, spuneți, ce e timpul, voi care-ați purtat pe umeri, Veacuri mari ca vecinicia, ani ce nu mai poți să-i numeri! Spune, Zante, unde-i timpul când Byron, în liniștire, Pe-ale mării tale valuri dorul său și-l legăna..., Ș-ale vântului suspine când nebuna sa iubire Cu suspine le-ngâna? Missolonghi, unde-i vremea când pe zidurile tale, Surâzând mureau toți grecii ca eroii din povești? Unde-s sfintele morminte după adormita vale Ce opreau cu-ale lor umbre pe drumeț în a sa cale? Unde-i Botzaris eroul?... — Missolonghi, unde ești? Vântul singur îmi răspunde: “Tot pe lume-i trecătorâ€� Iar pe mare echo strigă, prins de-un val spumegător: “E trecător..., e trecător...â€� I De la Zante care-și scaldă portocalii săi în mare Împrejur, cât vede ochiul în nemărginita zare, N-a purtat vreodată valul, pe-al său braț legănător, Lopătar mai fară grijă, mai frumos decât Levante De la Zante. Către ...

 

Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole

Duiliu Zamfirescu - Pe Acropole Pe Acropole de Duiliu Zamfirescu Luna tragică privește, într-o mută contemplare, Pacinica singurătate din împărăția sa, Strejuind de peste ape valea clasică, în care, Pe Acropolea știrbită, Parthenonul dormita. Ah! și cum durerea lumii mă prindea în ghiara-i rece La priveliștea acestei, unice în univers, Protestări a omenirii contra timpulului ce trece, Monument, al cărui nume sunător e ca un vers. Căci așa e, totul piere, ca o umilă scânteie: Jocuri, timp, filozofie; mâna care te făcu; Timpuri noi și jocuri nouă; sărbători panathenee, Totul piere sau se schimbă; — neclintit ești numai tu. Tu, ca toate, ești în lume de substanță pieritoare, Dar în forma ta de astăzi pieritor nu e nimic; Tu ești toată poezia omenirii gânditoare Scrisă într-un bloc de albă marmoră de Pentelic1. Și când razele din lună limpezi curg pe a ta frunte În imensa, infinita liniște de orient, Din trecut și pân’ la tine se întinde ca o punte, Peste care tot trecutul se coboară în prezent. Ah! ajută-mă acuma, tu, Minervă înțeleaptă, Să găsesc printre atâtea lucruri nouă ce mă mint, Drumul către Salamina și navarcul ce așteaptă Să mă- ...

 

Emil Gârleanu - După asemănarea lor!

Emil Gârleanu - După asemănarea lor! După asemănarea lor! de Emil Gârleanu Făcuse Dumnezeu aproape toate lighioanele pământului. Îi rămăsese de înviețuit numai câteva. Pe acestea se hotărî să le plăsmuiască după sfatul celorlalte. Astfel putea să cunoască și inima și mintea acelor cărora le dăduse suflet mai dinainte. Așa, după povața leului, care vroia să știrbească din măreția tigrului, făcu mâța; după gustul raței, zuliară pe lebădă, făptui gâsca; după placul elefantului, ironist, născu șoarecele. Ascultă chiar pe măgar, care-l rugase că, decât ar mai face un dobitoc pe lume, mai bine i-ar lungi lui urechile, doar-doar o putea prinde un sunet mai armonios. Dumnezeu știa că fiecare din vietățile aceste își vor avea pe pământ menirea lor; că, cu cât vor fi mai multe, cu atât se vor înlesni mai bine una pe alta; că nici urechea măgarului n-o să prindă nota privighetoarei, după cum nici mărimea elefantului n-o să poată batjocori micimea șoarecelui. De aceea Atotputernicul se plimba pe pământ, întrebând și ascultând în dreapta și în stânga. Într-un rând, odihnindu-se pe o piatră, se gândea cum să mai dea o viețuitoare aerului. Și cum căta cu ochii primprejur, iată ...

 

George Coșbuc - Toți sfinții

George Coşbuc - Toţi sfinţii Toți sfinții de George Coșbuc (după o tradițiune) La Neamțu-n sfânta mănăstire Stau rând toți frații în Christos ; Au gândul drept și cuvios și cântă versuri din Psaltire. E praznic astăzi, sunt „Toți sfințiiâ€�, Și din bătrâni e obicei În cinstea sfinților să bei — Iar legea n-o știrbesc părinții. Al legii trup în două-l frânge Paisie, starețul, apoi Desfundă dintr-un vechi butoi Al legii celei nouă sânge. Diaconul citește-n carte, Iar frații beau și cinste fac În sănătatea cea de veac A fiecărui sfânt în parte. —„Să-l aibă Domnu-n sfânta-i pază Pe Sitâ€� — și gâl-gâl-gâl! — „Pe-Adamâ€� Și iarași gâl! Și sfinți de hram Și mucenici și câți urmează ! Și pentru cel născut în staul, Pentru Christos închină ei, Și pentru fiul Timotei, Și pentru Luca, Petru, Paul. Și pentru alte fete sfinte Din Capadokia și-Anadol — Și cât ce-aveau păharul gol Le mai venea un sfânt în minte. Ca să nu facă supărare, Ei beau de suflet, beau cuminți: Nici un păhar pentru doi sfinți, Nici pentr-un sfânt două pahare. Sfârșind toți ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domniţa Voichiţa Domnița Voichița de Bogdan Petriceicu Hasdeu Partea întâia "Atunci voios și aprig ea războiul în fruntea oștii sale a trecut." Pușkin: Poltava Cu adormitele lui valuri se mișcă Sociul între maluri Și pe deasupra lui ușor, abia se simte-o dulce boare de vânt, ce-n drum spre-o altă zare pe mai departe pleacă-n zbor. Ici-colo, salcia pletoasă, pe maluri, tânăra-i tulpină spre fața râului și-o-nclină Vorbind cu unda somnoroasă. Și Sociu-n matca lui bătrână c-un murmur șoapta i-o îngână. Prin pânza apei străvezie arar un peștișor tresare Și iar în adâncimi dispare ca o săgeată argintie; sau câte-un pui de rândunică muindu-și vârful de aripă zglobiu coboară pentr-o clipă Și iar spre ceruri se ridică. Iar alteori, pe înserate o luntre lunecă ușor cu două umbre-mbrățișate În legănarea unui dor: pescarul tânăr, în neștire ca-n vis, cu draga lui plutind.... Atunci din ceruri, de uimire cu-ascunsă patimă și jind, privind umana fericire mai vii și stelele se-aprind. Dar, iată, zăngănit de arme dă toată liniștea s-o sfarme Și-un țipăt crunt: „război, război†...

 

Titu Maiorescu - Neologismele

Titu Maiorescu - Neologismele Neologismele de Titu Maiorescu 1881 Au trecut 14 ani de când pentru întâia oară s-a arătat în Convorbiri literare o direcție critică în contra limbii obișnuite pe atunci în multe scrieri ale literaturii române. Critica voia, pe de o parte, să combată construcțiile arbitrare ale filologilor care, sub cuvânt de „purificare“, întocmeau un vocabular de termeni necunoscuți românului și depărtau vorbirea claselor culte de la izvorul de viață al limbii populare; iar pe de alta voia să lovească în germanismele infiltrate printre scrierile de peste Carpați și Molna, care falsificau geniul propriu al limbii române și micșorau astfel valoarea luptei lor pentru existența națională. Dacă astăzi și-ar da cineva osteneala să recitească acele articole critice, ar dobândi, desigur, încredințarea că orice s-ar putea zice în contra lor, numai un singur lucru nu s-ar putea zice: că au fost dictate de un spirit antinațional. Prea aspre le pot părea la unii, prea puțin oportune la alții, prea lipsite de respect pentru vechile autorități la ai treilea, dar orice cap nepărtinitor va trebui să recunoască, în tendința de a readuce limba română la viața ei populară și ...

 

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea

Emil Gârleanu - Boierul Iorgu Buhtea Boierul Iorgu Buhtea de Emil Gârleanu Boierul Iorgu Buhtea și Toader Buhtea, nepotul lui, înfățișau cea mai aleasă spiță a boierimii moldovenești. Neamul Buhteștilor, nu prea numeros, coborâtor mai mult în partea bărbătească, fusese alcătuit din oameni isteți la minte și tari la trup; unii dintre dânșii încheiaseră cu bine suta de ani. Mihai Buhtea, tatăl boierului Iorgu, murise în vârstă de o sută cinci ani. Pe un molitvenic, rămas din moși strămoși în neamul Buhteștilor, boierul Iorgu găsi însemnat, de mâna părintelui său, postelnicul Mihai, următoarele: Azi în 23 dechemvrie, în anul de la Hristos 1821, am trecut patru ani peste sută. În decembrie 1822 postelnicul muri. Boierul Iorgu își amintea bine chipul măreț, încununat de părul alb ca omătul, al părintelui său. Tot pe molitvenicul acesta, postelnicul se încercase să-și facă spița neamului. Cel mai vechi, un Gheorghe Buhtea, căzuse bănuia postelnicul în lupta de la Valea Albă, purtată de Ștefan-Vodă împotriva turcilor: cam de la acea luptă, spunea însemnarea, numele lui Gheorghe Buhtea nu se mai pominește, numai doar al frățâne-său Radul. Acesta, Radul, avu și dânsul un băiat și o fată, Ruxanda, cel mai vechi ...

 

Titu Maiorescu - Pentru restabilirea școalelor normale. Asupra budgetului instrucțiunii publice pe 1

Titu Maiorescu - Pentru restabilirea şcoalelor normale. Asupra budgetului instrucţiunii publice pe 1873 Pentru restabilirea școalelor normale. Asupra budgetului instrucțiunii publice pe 1873 de Titu Maiorescu D-lor deputați, budgetul ministerului cultelor și instrucțiunii publice ni se prezentă astădată în niște împrejurări, care sunt mai favorabile unei discuțiuni serioase, decât erau împrejurările din anul trecut; atunci erați preocupați de o cestiune mai urgentă, astăzi acea cestiune a dispărut, și avem locul liber pentru o discuțiune matură, cu atât mai mult, cu cât se pare tocmai că budgetul instrucțiunii publice, atât în conștiința D-voastră, cât și în opiniunea publică este obiectul unei preocupări serioase. Știți ce mișcare s-a produs în opiniunea publică prin măsura luată de a se suprima școalele normale, și prin urmare veți apreția necesitatea de a discuta mai pe larg materiile budgetului instrucțiunii publice; căci atât în proiectul guvernului, cât și în elaboratul comisiunii acea suprimare este menținută și pentru anul 1873. La o privire generală, domnii mei, asupra acestui budget, aș avea de relevat, ca și în anul trecut, mai întâi direcțiunea greșită în care este conceput acesta ca și cel precedent, direcțiunea de a ...

 

Alecu Russo - Soveja

Alecu Russo - Soveja Soveja de Alecu Russo Ziarul unui exilat politic la 1846 4 martie. Iată-mă dar pus la-nchisoare și singur. Temnicerul meu a pornit azi la Iași... Am rămas dar singur... adică sechestrat într-o vizuină fără orizont, unde soarele abia pătrunde-n silă printre niște brazi stârciți... Vântul șuieră toată ziua; omătul acoperă cu un giulgiu întristat coastele aprige ale munților. Oamenii umblă aci acoperiți cu niște veșminte sălbatice de piei de oaie; ar putea crede cineva că mă aflu în Siberia și cu atât mai mult în Siberia, încât sunt aici pe temeiul unei legi care nu are ființă... Dar, ce să zic! Nici partea mea nu e tocmai de lepădat, căci iată-mă cu puțină cheltuială preschimbat în jertfă politică... suferind lipsuri, bântuit de exil și de arbitrar, cine mă va putea oare opri de a mă declara un om mare prigonit? De n-ar fi pilda cam primejdioasă, eu n-aș avea alta decât a râde de aceste împrejurări... și dacă nu mi-ar lipsi cărțile, de n-aș fi pus la popreală, dacă aș avea cu mine straie și rufe, în sfârșit, dacă nu mi- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru ȘTIRBIT

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru ȘTIRBIT.

ȘTIRBI

ȘTIRBÍ , știrbesc , vb . IV . 1. Intranz . A - și pierde dinții , a deveni știrb . 2. Refl . ( Despre vase de gospodărie și alte obiecte ) A pierde o părticică din margine ; a se ciobi ; ( despre instrumente de tăiat ) a avea lipsă o părticică ( sau mai multe ) din muchia tăișului ; a se toci ; p . ext . a se ciunti . 3. Tranz . Fig . A diminua valoarea , prestigiul cuiva ; a nesocoti , a încălca ( o lege , un drept etc . ) ; a aduce prejudicii

 

CIOBIT

CIOBÍT , - Ă , ciobiți , - te , adj . Știrbit , spart în parte , crăpat . - V.

 

NEȘTIRBIT

NEȘTIRBÍT , - Ă , neștirbiți , - te , adj . ( Adesea fig . ) Neatins , intact . - Ne - +

 

PATĂ

PÁTĂ , pete , s . f . 1. Urmă lăsată pe suprafața unui obiect de un corp gras , de o materie colorată , de murdărie etc . , suprafață pe care se întinde o astfel de urmă ; substanță care a lăsat această urmă . 2. Porțiune pe corpul animalelor sau al păsărilor , unde părul sau penele sunt de altă culoare față de rest . 3. Porțiune de nuanță diferită ( mai închisă ) care se observă cu ochiul liber sau cu telescopul pe discul Soarelui , al Lunii sau al altui corp ceresc . 4. Fig . Faptă , atitudine , situație etc . reprobabilă , care știrbește onoarea sau reputația cuiva ; rușine ,

 

REABILITA

REABILITÁ , reabilitez , vb . I . 1. Tranz . și refl . A face să - și recapete sau a - și recăpăta buna dispoziție , a ( - și ) restabili prestigiul știrbit . 2. Tranz . ( Jur . ) A reintegra pe cineva în drepturile pierdute ( în urma unei condamnări sau a unei bănuieli false ) . [ Pr . : re -

 

TÂMP

TÂMP , - Ă , tâmpi , - e , adj . 1. ( Înv . și pop . ; adesea substantivat ) Prost ; tâmpit ( 1 ) . 2. ( Reg . ; despre instrumente ascuțite ) Cu vârful sau cu tăișul tocit , știrbit ; tâmpit (