|
|
||
|
Vezi și forma bază: AERODINAMIC Vezi și:AERODINAMIC, SUFLERIE, AERODINAM, AEROELASTICITATE, BOMBĂ, CARENAJ, FLUTURARE, FUZEE, HIDROPLANARE, MACH, MULINETĂ ... Mai multe din DEX... Forme cu și fără diacritice ale cuvântului AERODINAMICĂ: AERODINAMICA.
AERODINAMICĂ - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. aerodinámică s. f., g.-d. art. aerodinámiciiSursa : ortografic AERODINÁMICĂ f. Ramură a mecanicii care se ocupă cu studiul mișcării corpurilor solide într-un mediu gazos (mai ales în aer). [G.-D. aerodinamicii] /Sursa : NODEX AERODINÁMICĂ s.f. Ramură a mecanicii care studiază mișcarea corpurilor într-un mediu gazos (mai ales mișcarea corpurilor solide în aer). [< fr. aérodynamique, cf. gr. aer - aer, dynamis - forță].Sursa : neologisme Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru AERODINAMICĂRezultatele 1 - 10 din aproximativ 14 pentru AERODINAMICĂ. AERODINÁMIC , - Ă , aerodinamici , - ce , s . f . , adj . 1. S . f . Ramură a mecanicii fluidelor care se ocupă cu studiul mișcării aerului ^1 și , în general , al gazelor , precum și cu studiul mișcării corpurilor într - un mediu gazos . 2. Adj . Referitor la aerodinamică ( SUFLERÍE , suflerii , s . f . Suflerie aerodinamică ( În sintagma ) = instalație experimentală , în formă de tunel , pentru determinarea forțelor aerodinamice exercitate de un curent de aer asupra unor machete de avioane , în vederea stabilirii forțelor care se exercită asupra construcțiilor reale în condiții de AERODINÁM , aerodinamuri , s . n . Tren automotor cu formă aerodinamică . [ Pr . : a - AEROELASTICITÁTE s . f . Ramură a fizicii care studiază comportarea sistemelor elastice solide sub acțiunea forțelor aerodinamice . [ Pr . : - a - e - ro - ... BÓMBĂ , bombe , s . f . 1. Proiectil aerodinamic încărcat cu materie explozivă , incendiară etc . , care se aruncă din avion asupra obiectivelor terestre ; ( rar ) proiectil de tun . 2. ( În sintagma ) Bombă vulcanică = bucată de ... CARENÁJ , carenaje , s . n . 1. Faptul de a carena . 2. Îmbrăcăminte de tablă sau de placaj aplicată pe un corp pentru a - i micșora rezistența aerodinamică relativă față de un FLUTURÁRE , fluturări , s . f . 1. Acțiunea de a flutura și rezultatul ei ; fâlfâire , fluturat . 2. Oscilație a structurilor elastice ale unui avion , produsă de forțele FUZÉE , fuzee , s . f . Corp de formă aerodinamică , capabil să înainteze în atmosferă datorită forței de reacție a gazelor arse care ies dintr - un HIDROPLANÁRE , hidroplanări , s . f . Deplasare a unui hidroavion pe apă prin autopropulsie aerodinamică . - Hidro - + planare . Cf . fr . % MACH , machi , s . m . ( Fiz . ) Unitate de măsură pentru viteza mișcării fluidelor , utilizată în aerodinamică și în tehnica rachetelor , egală cu 340 m / MULINÉTĂ , mulinete , s . f . 1. Dispozitiv folosit în pescuitul sportiv cu lansetă , fixat pe vergile de pescuit și constituit dintr - o bobină cu manivelă , care servește la înfășurarea firului , și dintr - un mecanism de frânare . 2. Mică elice folosită la frânele aerodinamice de încercare . 3. Elice mică montată în partea anterioară a unei elice propulsoare de avion pentru reglarea automată a pasului Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||