BUFNITURA - Definiția din dicționar

Cuvântul BUFNITURA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: BUFNITURĂ

Vezi și:BUFNEALĂ, BUFNET, BUFNIT, BUFNITURĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului BUFNITURA: BUFNITURĂ.

BUFNITURA - Definiția din dicționar

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

BUFNITÚRĂ, bufnituri, s.f. Faptul de a bufni; zgomot înfundat produs de o cădere, izbire, explozie etc.; bufnit, bufnet, bufneală. - Bufni + suf. -tură.

Sursa : DEX '98

BUFNITÚRĂ s. bufneală, bufnet, bufnire, bufnit, pufnet.

Sursa : sinonime

bufnitúră s. f., g.-d. art. bufnitúrii; pl. bufnitúri

Sursa : ortografic

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Literatură pentru BUFNITURA

Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru BUFNITURA.

Ion Luca Caragiale - Art. 214

Ion Luca Caragiale - Art. 214 Art. 214 de Ion Luca Caragiale 1901 I Un biurou de avocat. Ora 9 dimineața. Avocatul, un licențiat începător, stă la biuroul său, studiind niște hârtii. O cocoană intră urmată de un tânăr. Cocoana este îmbrăcată, cum purtau înainte vreme mahalagioaicele, cu barej havai legată la cap, rochie și pieptar de lână de aceeași coloare, și un tărtănaș conabiu, făcut cu iglița; în mâni, mănuși de imitație de mătase fără dește. E o femeie de vreo cinzeci de ani destul de bine ținută; cam prea dreasă la obraz; sprâncenele ca niște lipitori; dinții cam negriți de ristic și de tutun; foarte veselă și vioaie, vorbește și gesticulează degajat, chiar cu multă volubilitate și cu o figură plină de expresie. Tânărul are aerul unui impiegat de minister; redingotă de camgarn la trei butoni, cravată strigătoare, pantaloni de coloarea oului de rață leșească și pălărie cilindru. El urmează cu încredere pe femeie, care intră cu pasul hotărât. Cocoana: Las' că-i spui eu tot lu' domnu avucatu. (Înaintează spre biurou.) Bonjur... Mă recomand Tarsița Popeasca, văduva lu' priotul Sava de la Caimata, care a dărămat-o Pache, când a făcut bulivardu ăl ...

Ion Luca Caragiale - Lună de miere

... la teatru... nu! nu e armată... parcă e un stol de porumbei... iată doi... cum se sărută și se giugiulesc... Visez?... Dar ce e? ce bufnitură!... ce duduială! Sar în sus... Am dormit! am visat! E lumină bună de ziuă. Cum m-am speriat! am crezut ca e un accident... Când ...

Ion Luca Caragiale - Luna de miere

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru BUFNITURA

Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru BUFNITURA.

BUFNEALĂ

... BUFNEÁLĂ , bufneli , s . f . ( Rar ) Bufnitură

BUFNET

... BÚFNET , bufnete , s . n . Bufnitură

BUFNIT

... BUFNÍT s . n . Bufnitură

BUFNITURĂ

BUFNITÚRĂ , bufnituri , s . f . Faptul de a bufni ; zgomot înfundat produs de o cădere , izbire , explozie etc . ; bufnit , bufnet , bufneală . - Bufni + suf . -

A r c h e u s . r o