Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:Ă, ABACĂ, ABATESĂ, ABATIZĂ, ABIOGENEZĂ, ABIOZĂ, ABSCISĂ, ABSIDĂ, ABSIDIOLĂ, ABUREALĂ, ACANTĂ ... Mai multe din DEX...

CAPSUL%C4%82 - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CAPSUL%C4%82

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10092 pentru CAPSUL%C4%82.

Ă

Ă s . m . invar . A doua literă a alfabetului limbii române ; sunet notat cu această literă ( vocală medială , cu deschidere ( 4 ) mijlocie , nerotunjită (

 

ABACĂ

ABÁCĂ , abace , s . f . ( Arhit . ) Placă subțire ( pătrată ) care constituie partea superioară a capitelului unei coloane și face legătura cu

 

ABATESĂ

ABATÉSĂ , abatese , s . f . Călugăriță care conduce o

 

ABATIZĂ

ABATÍZĂ , abatize , s . f . ( Mil . ) Dispozitiv de apărare făcut din copaci tăiați și culcați cu vârful spre inamic sau din crăci înfipte în

 

ABIOGENEZĂ

ABIOGENÉZĂ s . f . Concepție după care originea materiei vii trebuie căutată în materia fără viață . [ Pr . : - bi -

 

ABIOZĂ

ABIÓZĂ s . f . 1. Stare lipsită de viață . 2. Procedeu de conservare a produselor alimentare de natură animală și vegetală , bazat pe distrugerea totală a microorganismelor existente în produs prin termo - , foto - sau chimiosterilizare , iar recent și prin iradieri ionizante . [ Pr . : - bi -

 

ABSCISĂ

ABSCÍSĂ , abscise , s . f . Simbolul care indică lungimea și sensul segmentului cuprins între un punct fix al unei drepte și un punct dat de pe

 

ABSIDĂ

ABSÍDĂ , abside , s . f . Nișă semicirculară sau poligonală care închidea nava centrală a unei bazilici

 

ABSIDIOLĂ

ABSIDIÓLĂ , absidiole , s . f . 1. Mică absidă laterală la unele bazilici romane . 2. Mică absidă lângă altar la bisericile creștine . [ Pr . : - di -

 

ABUREALĂ

ABUREÁLĂ , abureli , s . f . 1. Aburi condensați în picături foarte fine care se depun pe obiecte . 2. Exalație , miros . 3. Fig . ( Rar ) Adiere . - Aburi + suf . -

 

ACANTĂ

ACÁNTĂ , acante , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor , ale căror frunze mari , penate , uneori spinoase , și rădăcini sunt folosite în medicină ( Acanthus ) . 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite ; care imită frunzele de acantă ( 1 ) . [ Var . : acánt s .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...