Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CIOCÂRLAN ... Mai multe din DEX...

CIOCÂRLIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CIOCÂRLÍE, ciocârlii, s.f. 1. Pasăre cântătoare mică, cu penele pestrițe, care zboară vertical la mari înălțimi (Alauda arvensis). 2. (Art.) Numele unui celebru cântec popular care imită trilul ciocârliei (1). - Cf. %ciocârlan%.

Sursa : DEX '98

 

CIOCÂRLÍE s. v. măsea.

Sursa : sinonime

 

CIOCÂRLÍE s. (reg.) iapă, țenchi. (\~ de legat pluta la mal.)

Sursa : sinonime

 

CIOCÂRLÍE s. (ORNIT.) 1. (Alauda arvensis) (reg.) tiutiuroi, (Transilv.) țârloi. 2. ciocârlie moțată (Alauda cristata) = (reg.) ciocoi, moșuț, păcurar.

Sursa : sinonime

 

ciocârlíe s. f., art. ciocârlía, g.-d. art. ciocârlíei; pl. ciocârlíi, art. ciocârlíile

Sursa : ortografic

 

CIOCÂRLÍ//E^1 \~i f. Pasăre cântătoare de câmp, sedentară, de talie mică, cu penajul pestriț, al cărei zbor se caracterizează prin înălțări și coborâri precipitate. [Sil. cio-câr-li-e] /cioc + îrlă + suf. \~ie

Sursa : NODEX

 

CIOCÂRLÍ//E^2 f. mai ales art. 1) Cântec popular care imită trilurile păsării cu același nume. 2) Dans popular, executat după melodia acestui cântec. [Art. ciocârlia; G.-D. ciocârliei; Sil. -li-e] /cioc + îrlă + suf. \~ie

Sursa : NODEX

 

ciocârlíe, ciocârlíi, s.f. (reg.) 1. (la plută) nuia cu laț de frânghie la un cap, cu care plutașii opresc pluta, agățând-o de cârmă; iapă, tenchi. 2. cui gros de lemn folosit la plug. 3. butaș de viță de vie.

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CIOCÂRLIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 58 pentru CIOCÂRLIE.

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ciocârlia

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Ciocârlia Ciocârlia de Bogdan Petriceicu Hasdeu Se duce ciocârlia spre țări mai fericite, Lăsând mâhnita iarnă cu viscole și ger, Plăpânda melodie, poete-mbătrânite, Cu-ncetul se retrage ș-iluziile per! Natura cărunțită s-acuma tot mai cată Pe blânda cântătoare cu cântecu-i perdut! Nu mai spera, poete, în inima-ți sfărmată Să redeștepți avântul doritului trecut! Se duce ciocârlia să cânte-n depărtare, Acolo unde vara mai poate străluci... Ce mai aștepți, poete? E ziua de plecare! Vei mai cânta o dată... dar numai nu

 

Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei

... Vasile Alecsandri - Legenda ciocârliei Legenda ciocârlie de Vasile Alecsandri Lie, Lie, Ciocârlie, Zbori în soare Cântătoare Și revină Din lumină Pe pământ Cu dulce cânt! (Poporal) Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V ...

 

Emil Gârleanu - Mai sus!

Emil Gârleanu - Mai sus! Mai sus! de Emil Gârleanu S-a trezit ciocârlia în chemarea prepeliței: „Pitpalac!â€� Cerul abia se rumenise; picăturile de rouă încă nu se prefăcuseră în mărgăritare; luceafărul tot făcea din ochi pământului. Dar peste puțin deodată adâncul scăpără. Cea dintâi rază străpunse văzduhul și se topi în ochiul ciocârliei. Niciodată darul acesta, trimis de către soare, nu umpluse sufletul păsării de o mai mare fericire. Căci și fericirea nu-și alege totdeauna clipa nimerită în care să-și verse prinosul. Scuturându-și penele, un tril de mulțumire izvorî din gușa ciocârliei. Apoi se dezlipi de țărână și, pâlpâind din aripi, se înălță. Aerul parcă se rumenise. Oglinda cerului poleia pământul. Încă o bătaie de aripi. Mai sus! Slab de tot i se părea ciocârliei că mai aude glasul pitpalacei. Înota în valuri străvezii; plutind pe ele, dete drumul ciripitului ei gâdilitor ca al unei grindine de mărgăritare. Dar raza care i se topise în ochi o chema la ea, în înalt. În cântecul ei, pasărea îi spunea că vine. Încă o lovire de aripi, și-ncă una. Mai sus! Îmbătată, pasărea se asculta singură; pentru ea și pentru soare cânta. I ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Sonet modern

Ştefan Octavian Iosif - Sonet modern Sonet modern de Ștefan Octavian Iosif Se-ntinde fără de hotar câmpia În visul liniștii de-amiaz furată... Doar, ca o liră-n aer spânzurată, Sus, cântă, nevăzută, ciocârlia. Dar ce nor alb departe-n drum s-arată? Tot vine, crește, parcă vijelia I-ar da avânt și i-ar spori tăria Cum trece vâjâind ca o săgeată! Săltând în fuga roților pripite, Ca și un monstru cu-aripi înmiite, Căruța Modei piere la răspânte... A izbutit doar câteva clipite Măreața pace-a firii s-o-nspăimânte... Sus, ciocârlia n-a-ncetat să

 

Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești

Vasile Alecsandri - Lunca din Mirceşti Lunca din Mircești de Vasile Alecsandri Bate vânt de primavară și pe muguri îi deschide; Vântul bate, frunza crește, și voioasă lunca râde. Sub verdeața dragalașă dispar crengile pe rând. Și sub crengile umbroase mierla sare șuierând. O! minune, farmec dulce! O! putere creatoare! În oricare zi pe lume iese câte-o nouă floare, Ș-un nou glas de armonie completează imnul sfânt Ce se-nalță cătră ceruri de pe veselul pământ. Tot ce simte și viază, feară, pasere sau plântă În căldura primaverii naște, saltă, zboară, cântă. Omul își îndreaptă pasul cătră desul stejăriș, Unde umbra cu lumina se alungă sub frunziș. El se duce după visuri; inima lui crește plină De o sacră melodie, melanholică, divină, De o tainică vibrare, de-un avânt inspirător Ce-i aduc în pept suspinuri și-n ochi lacrimi de amor. Este timpul renvierii, este timpul rennoirei, Ș-a sperărei zâmbitoare, ș-a plăcerei, ș-a iubirei, Paserea-și gătește cuibul, floarea mândrele-i colori, Câmpul via sa verdeață, lanul scumpele-i comori. Sus, paingul pe un frasin, urzind pânza-i diafană, Cu-al său fir de-argint subțire face-o ...

 

Vasile Alecsandri - Plugul blestemat

... Unealtă de răpire cu șase boi în jug... Câmpia năvălită lucește verde-n soare, Dar un fior pătrunde în orice fir și floare. Și via ciocârlie cântarea și-a curmat, Și zarea se-nvelește c-un nor întunecat. Din capătul câmpiei începe plugul rece Să tragă brazda neagră pe ...

 

George Coșbuc - Ziua-nvierii

George Coşbuc - Ziua-nvierii Ziua-nvierii de George Coșbuc E soare-n cer și cântec de clopote e-n sat Biserica e plină de cei cari au plecat Din zori și de cu noapte, din dealuri și cătune Sunt Paștele! Văzduhul e parc-o rugăciune, Și totu-i sărbătoare pe deal și pe câmpii, Cu flori și cu izvoare, cu glas de ciocârlii: El, El dă zilei farmec și farmec dimineții, El morții dă repaos, dă dragoste vieții! Dar colo într-o casă la margine de sat Nevasta nu-și găsise nici vreme de-mbrăcat, Nici loc măcar de-astâmpăr în ceasul Învierii. Cu fața pustiită de viforul durerii Ea stă-n genunchi de pază bolnavului culcat În leagăn. Capu-i veșted îi geme răzimat De-o dungă răbdătoare, cu mâinile sub dânsul. Ea, veselă de-a pururi, abia știu ce-i plânsul În zilele fetiei, și-un gând o-nsenina De când e măritată: că Domnul îi va da O fată, drăgălașă, cu ochii de cicoare Ca tată-său, și blândă și vecinic zâmbitoare Ca mă-sa! Puișorul! Oh, bine ce va fi! Și va zâmbi copila când mă-sa va zâmbi, Și una o să- ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Cântec de primăvară (Iosif, 2)

Ştefan Octavian Iosif - Cântec de primăvară (Iosif, 2) Cântec de primăvară de Ștefan Octavian Iosif Vii să-mi bați iar în fereastră, Tânăr soare auriu, Și zăpada de pe coastă Fuge ca argintul viu. Saltă gureșe șuvoaie. Spumegate și zglobii. Cântă cinteze-n zăvoaie Și-n văzduhuri ciocârlii! Ca zăpada care piere După veacul iernii greu, Piei și tu de-acum, durere, Iarna sufletului meu! Albe la fereastră, două Crengi de măr mi-au înflorit: Vino, primăvară nouă, Vreau să uit c-am

 

Ștefan Octavian Iosif - După boală

Ştefan Octavian Iosif - După boală După boală de Ștefan Octavian Iosif Atâtea nopți de zbucium și veghere Ce slab și palid te-au făcut la față! Ca un drumeț din văi pierdu-te-n ceață Te bucuri azi, că vezi că noaptea piere, Și cum întâia rază te răsfață Pe frunte, dulce, sfântă mângâiere A celui ce dă tuturor putere Din nesecatul lui izvor de viață! Ascultă ciocârliile departe Cum trâmbițează imnul biruinței! Jos, ară omul în sudoarea feții. Sus! Sus! Îmbracă platoșa credinței Și-aruncă-te viteaz în toiul vieții: Iubește, cântă, luptă — pân' la

 

Ștefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 1)

Ştefan Octavian Iosif - Elegie (Iosif, 1) Elegie de Ștefan Octavian Iosif De ce așa de trist rămâi Și trist înăbuși un suspin, Când rândunici în țară vin Din țări cu rodii și lămâi Și vezi cocorii cei dintâi Rotindu-se sub cer senin? De ce așa de trist revii Și trist rămâi, suspini stingher, Când negurile iernii pier Și roua scânteie-n câmpii Și mii de ciocârlii zglobii S-avântă ciripind la cer? De ce așa de trist suspini Și trist rămâi și-atuncea când Vezi florile-nflorind pe rând (Și chiar măceșii plini de spini) Și vezi pe-alee, prin grădini, Perechi de-ndrăgostiți trecând? — Cum n-ai fi trist, cum n-ai ofta Când numai dragoste respiri În tot cuprinsul mândrei firi, Când toate râd în preajma ta Și plânge-n tine inima Însângerată de-

 

Alecu Donici - Vulpea duioasă

... ajutați?.. Tu, cuculeț, vecine? Tu schimbi acum la pene și oare nu-i mai bine Să le aduci pe toate în cuibul de orfani? Tu, ciocârlie dragă, ce cânți a ta plăcere În leagănu-ți de zefiri... au, doar, nu simți durere De ticăloasa stare acestor sărăimani? O! tu ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CIOCÂRLIE

 Rezultatele 1 - 2 din aproximativ 2 pentru CIOCÂRLIE.

CIOCÂRLAN

CIOCÂRLÁN , ciocârlani , s . m . 1. Pasăre de culoare brună - cenușie , cu un moț în vârful capului ( Galerida cristata ) . 2. Bărbătușul