Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:COBORÂTOR, COBORÎ, JOS, SCĂZUT, DEBARCA, DESCENDENT, LĂSA, PLECA, ÎNCET, ÎNGROȘA, ALTERA ... Mai multe din DEX...

COBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BDTOR - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru COBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BDTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 544 pentru COBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BDTOR.

Mihai Eminescu - Coborârea apelor

Mihai Eminescu - Coborârea apelor Coborârea apelor de Mihai Eminescu Din munți bătrâni și din păduri mărețe Se nasc izvoare, ropotind se plimbă, Deprind pe rând oceanica lor limbă Și sunt în codri pustnici cântărețe. Spărgând prin stânce albia lor strâmbă, Se legăn line și fac valuri crețe. În drumul lor ia firea mii de fețe ­ Aceleași sunt, deși mereu se schimbă. Dar cu adâncul apei s-adâncește În glasul lor a sunetului scară. Devine tristă ­ rânduri-rânduri crește, Pân- ce urnindu-se în marea-amară ­ Ca fluviu mândru, ce-ostenit mugește ­ Al tinereței dulce glas demult

 

Emil Gârleanu - Călătoare! ...

... dormea în iarbă, cât ai clipi, cărăbăniră toate ouăle, ca pe-o pradă de război. Așa, furnica își luă inima în dinți și, ușoară, se coborî în buzunar. Scotoci încolo și-ncoace; într-un colț dădu peste câțiva bani de aramă. Îi pipăi, îi mirosi — întrebuințare nu le putu găsi ... se vede, nu le aduc nici un folos?â€� judecă ea. Porni mai departe. Mai în sus, alt buzunar. Hai și-acolo! De-abia se coborî însă, și, repede, căută să fugă înapoi. Buzunarul, îmbâcsit cu foi de tutun, o amețise. „Iată ce fel de buruieni știu culege oamenii!â ... moartă și-o puse în tolbă. Furnica, îngrozită, o luă la fugă pe mânecă în sus, apoi, de cealaltă parte pe care se urcase, se coborî pe haină. Ca să ajungă jos, trebuia să treacă peste tolbă. Păși iute peste geanta de la șoldul vânătorului și, la marginea ei, îi veni ... era udă de sângele păsării. „Brrr! Vasăzică, ăsta e omul!â€� gândi furnica; și repede-repede-repede o luă pe cizmă în jos. Se coborî

 

George Topîrceanu - Balada munților

George Topîrceanu - Balada munţilor Balada munților de George Topîrceanu I S-au ivit pe rând în soare, Jos, la capătul potecii, Turma albă de mioare, Noatinele și berbecii. Sunet de tălăngi se-ngână. Sub poiana din Fruntarii, Zăbovește-n deal la stână Baciul Toma cu măgarii. El se pleacă din cărare Și tot leagă și dezleagă, Cumpănește pe samare O gospodărie-ntreagă: Maldăr de tărhaturi grele Cu desagi, căldări și pături, Că de-abia pot sta sub ele Doi măgari voinici alături. Gata!... Baciul stă pe gânduri, Peste frunte mâna-și duce. Se ridică-n două rânduri Și domol își face cruce. Apoi cată lung spre creste Și spre țarcurile goale... Și convoiul, fără veste, A pornit încet la vale. Cerul și-a schimbat veșmântul. Ploaia parcă stă să-nceapă. Printre brazi coboară vântul Ca un foșnet lung de apă. Adâncit în gânduri multe Baciul stă și nu-și dă seamă C-a rămas în loc s-asculte... După el, călcând cu teamă, Merg tăcuții lui prieteni Prin sălbatice pripoare, Pe sub poale verzi de cetini, Pe potecă fără soare, Ori străbat în pas alene Luminișuri fără flori, Singuratice poiene Cu mesteceni visători... ...

 

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu)

Mihai Eminescu - Luceafărul (Eminescu) Luceafărul de Mihai Eminescu A fost odată ca-n povești, A fost ca niciodată, Din rude mari împărătești, O prea frumoasă fată. Și era una la părinți Și mândră-n toate cele, Cum e Fecioara între sfinți Și luna între stele. Din umbra falnicelor bolți Ea pasul și-l îndreaptă Lângă fereastră, unde-n colț Luceafărul așteaptă. Privea în zare cum pe mări Răsare și străluce, Pe mișcătoarele cărări Corăbii negre duce. Îl vede azi, îl vede mâni, Astfel dorința-i gata; El iar, privind de săptămâni, Îi cade dragă fata. Cum ea pe coate-și răzima Visând ale ei tâmple De dorul lui și inima Și sufletu-i se împle. Și cât de viu s-aprinde el În orișicare sară, Spre umbra negrului castel Când ea o să-i apară.                    * Și pas cu pas pe urma ei Alunecă-n odaie, Țesând cu recile-i scântei O mreajă de văpaie. Și când în pat se-ntinde drept Copila să se culce, I-atinge mâinile pe piept, I-nchide geana dulce; Și din oglindă luminiș Pe trupu-i se revarsă, Pe ochii mari, bătând închiși Pe fața ei întoarsă. Ea îl privea ...

 

Mihai Eminescu - În vremi demult trecute...

Mihai Eminescu - În vremi demult trecute... În vremi demult trecute... de Mihai Eminescu În vremi demult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborând pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc-adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mândră-mpărăție Ce-avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea, Și mâna lui zbârcită, uscată însă tare, A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările-nflorite și-ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă-nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe-albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și-ntind umbre cu miros pe-a salei întins rond, Acolo sta-mpăratul... ...

 

Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele

Mihai Eminescu - Povestea magului călător în stele Povestea magului călător în stele de Mihai Eminescu I În vremi de mult trecute, când stelele din ceriuri Erau copile albe cu părul blond și des Și coborînd pe rază țara lor de misteruri În marea cea albastră se cufundau ades; Când basmele iubite erau înc' adevăruri, Când gândul era pază de vis și de eres, Era pe lumea asta o mândră 'mpărăți Ce - avea popoare mândre, mândre cetăți o mie. Domnea în ea atuncea un împărat prea mare, Bătrân, cu ani o sută pe fruntea lui de nea Și mâna lui sbârcită, uscată însă, tare, A țărilor lungi frâuri puternic le ținea. Și țările 'nflorite și 'ntunecata mare La glasul lui puternic gigantic se mișca. Dar nu se miră lumea de brațu-i ce supune, Ci de a lui adâncă și dreaptă 'nțelepciune. În sala cu muri netezi de-o marmoră de ceară, Pe jos covoare mândre, cu stâlpi de aur blond, Cu arcuri ce-și ridică boltirea temerară, Cu stele, ca flori roșii pe - albastrul ei plafond, Cu arbori ce din iarnă fac blândă primăvară Și 'ntind umbre cu miros pe-a salei întins ...

 

Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle

Cincinat Pavelescu - Pescuitorii de perle Pescuitorii de perle de Cincinat Pavelescu D-a lungul umedelor stânci, Uitate-n mările adânci, Ca-ntr-un mormânt ce le înghite, Necunoscute nasc și mor, În scoica lor, Mărgăritare negăsite! Sunt lacrimi de ondine-amorezate De vrun triton necredincios? Și-acum sclipesc cristalizate În fundul mărilor sticlos? Dar îndrăznețul, beat de vraja Strălucitorului său vis, În valul care le ascunde S-azvârle, fulger în abis! Înoată, se scufundă, speră, Și apa îl cuprinde lin; Și-n adâncimea-i îl primește Ca p-un nou monstru submarin. Adesea un rechin l-atinge Și sepii vin, meduze pier... Un crab pe umăr îi imprimă O clipă gheara lui de fier. Precum în vis numai s-arată, Vezi albe crânguri seculari Ce-n loc de mușchi bureți au numai Și-n loc de iarbă alge mari! Pe când în juru-i urcă valuri, Picioarele-i se-nnămolesc Într-o pădure de coraluri Roșite-n sânge omenesc. Și mâna-i pipăie cu spaimă Și se tot lasă mai afund... Ce dacă drumu-i plin de chinuri Când perla albă stă în fund? O vede, o atinge, iat-o! Sub năzuința care-l mână Prin valul ...

 

Daniil Scavinschi - Călătoria dumisale hatmanului Constantin Paladi în feredeile Borsecului

... în vreo trei ceasuri am dat peste cărăvană. Ajungîndu-mi deci trăsura, ce-mi fusese însemnată, Jur că din ea pîn la Borsec n-oi coborî niciodată. • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • • â ...

 

Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte...

Dimitrie Anghel - Aducerile-aminte... Aducerile-aminte... de Dimitrie Anghel Publicată în Tribuna [Arad], XIV, 231, 28 oct. [10 nov.] 1910, p. 1—2 Eram doi călători în pustiul larg al lumei, și întîmplările ne aruncase ca pe doi naufragiați pe coasta unei furtunoase mări. Averi nu pierdusem în acest naufragiu nici unul, nici celalt; pentru bunul cuvînt că eram săraci amîndoi și că tot avutul nostru nu era făcut decît din luciu de lună, din rime rare și versuri sonore. Eu aveam un palat ca locuință, ca un senior fabulos, cu fereștile deschise pe orizontul mării. Sub terasa de piatră, valurile își cîntau concertul lor milenar, și în afară de corăbiile ce treceau însemnîndu-și dunga lor de fum pe cer, alți oaspeți n-aveam decît doar pe fantasticii delfini ce-și ridicau cozile lor din valuri ca niște ancore. Era un murmur etern, o sfadă de valuri, o convorbire, ecouri. Pescarii albi, iubitori de furtună, cu zborul lor grațios, se jucau de-a pururi arătîndu-și piepturile lor mai albe decît spuma, se înălțau ca ridicați de un fir nevăzut, se alungau o clipă prin spațiu, apoi cădeau săgeată, pășind parcă pe apă, și se înălțau ...

 

Ion Luca Caragiale - La Paști

Ion Luca Caragiale - La Paşti La Paști de Ion Luca Caragiale 10 ceasuri și jumătate seara, în sâmbăta Paștelui... „Marele Magazin de Coloniale, Delicatese, Comestibile et Colori și mare Depou de Vinuri et Băuturi Jndigene et Streine", cu firma „La trei struguri tricolori", și-a lăsat obloanele și închis gazometrul. Tânărul Lache, funcționar comercial în acest mare magazin, își pune costumul cel nou și cravata cea nouă, își încalță ghetele cele nouă cu bizețuri, își ia pălăria cea nouă și pornește. Douăzeci și patru de ore de absolută libertate... Să-l urmărim ceas cu ceas și pas cu pas. 11 și jumătate, sâmbătă noaptea. Clopotul de la mitropolie... Un tun... Lache trece podul de la Palatul Justiției în direcția sud. Al doilea tun... Lache a intrat în curte la Doamna Bălașa. În biserică nu mai e loc. Lache stă afară... Se închină... Cuprins de o adâncă evlavie, își aduce aminte cu dor de părinții lui de la Otopeni. Încet-încet, tot vârându-se, reușește să suie treptele de la intrarea templului. Aude corul... dar nu poate vedea decât marele policandru, învăluit într-o ceață groasă. Se ridică în vârful picioarelor, rezemându-se cu ...

 

Ion Luca Caragiale - Mici economii...

Ion Luca Caragiale - Mici economii... Mici economii... de Ion Luca Caragiale În ajunul lui sf. Dumitru, amicul meu Iancu Verigopolu stă înfipt în colțul otelului Continental, privind la trecători. Ne salutăm și intrăm în vorbă. Are frumos caracter amicul meu Verigopolu: totdeuna egal, fără a se lăsa alterat măcar de orice împrejurare; și mărturisesc drept că nu-l pot admira îndestul pentru aceasta. Dumneata, bunioară, ori eu, sau un altul, n-am fi în stare să ne înfigem în colțul otelului Continental pentru a privi la mișcarea de pe stradă, cu sângele rece al unei persoane absolut lipsite de grija zilei de mâne — în ce momente?... în ajunul lui sf. Dumitru... și când?... când am ști bine că a doua zi trebuie să părăsim casa unde am locuit, fără să știm de loc unde o fi casa-n care avem să ne transportăm calabalâcul. Dar pavajul de piatră rece ni s-ar părea desigur mai fierbinte decât smoala clocotită! ne-ar arde tălpile! am alerga nebunește, și nu ne-am putea astâmpăra până când nu am ști tot așa de bine unde vom ajunge mâne cu troacele noastre, pe cât știm de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru COBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BDTOR

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 58 pentru COBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BDTOR.

COBORÂTOR

... COBORÂTÓR , - OÁRE , coborâtori , - oare , adj . 1. Care coboară . 2. ( Adesea substantivat ) Care se trage din . . . ; descendent , urmaș ( al lui . . . ) . - Coborî

 

COBORÎ

COBORÎ , cobór , vb . IV . 1. Intranz . , refl . și tranz . A ( se ) da jos dintr - un loc ridicat sau dintr - un vehicul . 2. Intranz . Fig ...

 

JOS

JOS , JOÁSĂ , joși , joase , adv . , adj . I. Adv . 1. Aproape de pământ , la nivelul pământului ; într - un loc mai puțin ridicat ( decât altul ) . 2. La nivelul locului pe care umblă cineva ; la picioarele cuiva . II. Adj . 1. Care este puțin ridicat de la pământ ; scund . 2. ( Despre terenuri ) Așezat într - un loc mai coborât , în vale ; p . ext . apătos , mocirlos . 3. ( Despre glas și despre sunete muzicale ) Care are o tonalitate coborâtă ; grav , gros , adânc , profund . 4. ( Fiz . ; despre temperatură , presiune etc . ) Scăzut , mic , coborât . 5. ( Fiz . ; despre frecvențe ) Cu un număr mic de perioade pe unitatea de

 

SCĂZUT

SCĂZÚT , - Ă , scăzuți , - te , adj . 1. ( Despre ape ) Cu nivelul coborât . 2. ( Despre voce , glas ) Cu intensitate slabă ; coborât , șoptit . 3. ( Despre temperatură ) Cu valori coborâte ,

 

DEBARCA

... DEBARCÁ , debárc , vb . I . 1. Intranz . și tranz . A ( se ) da jos , a coborî pe mal de pe o navă ; p . ext . a coborî din tren sau din alt vehicul . 2. Tranz . A înlătura ( pe cineva ) dintr - un post de conducere , de răspundere ; a da ...

 

DESCENDENT

DESCENDÉNT , - Ă , descendenți , - te , adj . , s . m . și f . 1. Adj . Care coboară ; coborâtor . 2. S . m . și f . Persoană care coboară din . . . , care se trage din . . . ;

 

LĂSA

... Tranz . A ceda un bun cuiva ; a transmite ceva prin moștenire . 5. Refl . A merge la vale , a coborî o pantă . 6. Tranz . A da ( mai ) jos ; a coborî , a apleca . 7. Refl . A se îndoi , a se apleca ( sub o povară ) ; a se așeza ; a ...

 

PLECA

... tranz . A ( se ) înclina ( într - o parte sau în jos ) , a ( se ) îndoi , a ( se ) încovoia , a ( se ) coborî , a ( se ) apleca . 2. Refl . ( Despre aștri ) A coborî ( spre apus ) , a apune . II. Tranz . A supune unei influențe , unei puteri ; a subjuga . III. Intranz . 1. A ...

 

ÎNCET

ÎNCÉT , ÎNCEÁTĂ , înceți , - te , adj . , adv . 1. Adj . Fără viteză ; liniștit , lin , domol . 2. Adj . ( Despre sunete , melodii etc . ) Cu intensitate scăzută , abia auzit . 3. Adv . Fără grabă , domol , binișor , alene ; lin , pe nesimțite . 4. Adv . Cu glas coborât ; molcom ,

 

ÎNGROȘA

ÎNGROȘÁ , îngróș , vb . I . Refl . 1. ( Despre corpuri solide ) A deveni mai gros , mai voluminos . 2. ( Despre lichide , vapori etc . ) A deveni mai dens . 3. ( Despre voce ) A căpăta un timbru mai coborât , mai

 

ALTERA

... Refl . ( Fon . ; despre sunete ) A se schimba , a se transforma . 4. Tranz . ( Muz . ) A ridica sau a coborî

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...