Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

COVERTĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

COVÉRTĂ, coverte, s.f. Puntea superioară a unei nave; punte de manevră. - Din it. coverta. Cf. ngr. k u v é r t a.

Sursa : DEX '98

 

COVÉRTĂ s. f. puntea superioară a unei nave. (< it. coverta)

Sursa : neoficial

 

COVÉRTĂ s. v. punte.

Sursa : sinonime

 

covértă (nav.) s. f., g.-d. art. covértei; pl. covérte

Sursa : ortografic

 

COVÉRT//Ă \~e f. Punte superioară a unei nave; punte de manevră. /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

COVÉRTĂ s.f. Puntea superioară a unei nave. [< ngr. kuverta, it. coverta].

Sursa : neologisme

 

covértă, covérte, s.f. (înv.) plic de scrisoare.

Sursa : arhaisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru COVERTĂ

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru COVERTĂ.

Dimitrie Anghel - Vasul-fantomă

... încleștată mai străjuia și dînsa povestind multele popasuri ale unui trecut rătăcitor... Unde era acum căpitanul care sta în căsuța lui de scînduri de pe covertă, eternul căpitan ce povestește basme levantine și face primăvară împrejurul lui deschizînd o ladă de portocale sau de rodii să vadă ce a ajuns ...

 

George Topîrceanu - Homer: Chinurile lui Ulise

... făr-a-i întoarce cuvântul, Grabnic s-apleacă spre nimfă și cât ai clipi o ridică De subțiori din ocean — sus pe covertă, trăgând-o... * Unde zglobii împrejur clipotind se-nălțau curioase, Nava plutea ușurel, fără pilot în lumină. Valuri fugeau după valuri spre țărm depărtat călătoare, Cerul ...

 

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale

Ion Luca Caragiale - Cronici teatrale Cronici teatrale de Ion Luca Caragiale Cuprins 1 Cronica teatrală [1] 2 Cronica teatrală [I] [2] 3 Cronica teatrală [II] [3] 4 Note Cronica teatrală [1] Teatrul Național a intrat cu stagiunea aceasta într-o eră de adevărat progres. Din toate punctele de vedere, această instituție a luat acuma un avânt îmbucurător, care ar fi de dorit să meargă tot înainte. Producțiile nouă ale stagiunii (Copila din flori, Hamlet, Scrisoarea pierdută, Boccacio și, în sfârșit, cea mai importantă dintre toate, Ovidiu al eminentului nostru poet d. V. Alecsandri) au fost în genere bine interpretate, și, potrivit mijloacelor încă neîndestulătoare ale teatrului nostru, bine puse în scenă. Precum se vede, lipsa relativă de mijloace provine în parte și din mărginirea activității Societății dramatice la numai trei reprezentațiuni pe săptămână, și aceasta tocmai în lunile de iarnă. Un teatru așa de mare, cu atâta personal artistic, cu un aparat de scenă și de administrație atât de numeros, nu poate face bune afaceri și prin urmare nu poate nici artisticește progresa într-un chip normal — fiindcă mai ales în teatru cestiunea artistică este strâns legată de cea finanțiară — pe câtă vreme ...