Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: CUTA

  Vezi și:CUTAT, CUTA, CUTEZĂTOR, CREȚ, CUTARE, GUȘĂ, MONOCLINAL, ÎNCREȚITURĂ, ÎNCRUNTĂTURĂ, BOȚITURĂ, BRĂZDA ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului CUTĂ: CUTA.

 

CUTĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

CÚTĂ, cute, s.f. 1. Îndoitură (adâncă) într-un obiect de îmbrăcăminte; încrețitură, fald, creț, pliu. ** Urmă, dungă rămasă pe o țesătură sau pe o hârtie în locul unde au fost îndoite. ** Încrețitură a scoarței pământului, formată sub acțiunea forțelor tectonice. 2. Zbârcitură (a obrazului); rid, creț. - Din bg. kuta.

Sursa : DEX '98

 

CÚTĂ s. 1. creț, fald, godeu, pliseu, pliu, (reg.) pătură. (\~ a unei rochii.) 2. v. boțitură. 3. îndo-itură, (rar) răsfrângătură, răsfrânsătură, răsfrântură. (\~ la un obiect de îmbrăcăminte.) 4. (GEOL.) încrețitură. (\~ a scoarței terestre.) 5. v. încrețitură. 6. v. rid.

Sursa : sinonime

 

cútă s. f., pl. cúte

Sursa : ortografic

 

CÚT//Ă \~e f. 1) Îndoitură la un material textil sau la un obiect de îmbrăcăminte. 2) Încrețitură a pielii (mai ales pe față); rid; zbârcitură; creț. 3) Încrețitură a scoarței pământești, apărută sub acțiunea forțelor tectonice. /kuta

Sursa : NODEX

 

cútă (-te), s.f. - 1. Pliu, îndoitură. - 2. Zbîrcitură, încrețitură, rid. - 3. Pungă sub ochi. - 4. (Rar) Felie, bucată tăiată. Origine incertă. Pare a fi vorba de lat. c?tem "piele" (Pușcariu, Conv. lit., XXXIX, 61-3; Pușcariu 469; Lausberg 42; cf. părerea contrară la Domaschke 88), cf. sard. kude, sicil. kuti, piem. ku. Semantismul este dificil; poate trebuie explicat prin contaminarea cu gr. ????? "crestătură, incizie". Cealaltă explicație, bazată pe bg. skut "margine, tiv" (Skok 67) nu este mai convingătoare. DAR propune bg. kutta, pe care nu îl cunoaștem, și care ar putea proveni din rom., dacă este cuvînt atît de rar cum pare. - Der. cuta, vb. (a îndoi, a face cute).

Sursa : etimologic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru CUTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 106 pentru CUTĂ.

Alexandru Macedonski - Geniurilor

Alexandru Macedonski - Geniurilor Geniurilor de Alexandru Macedonski Buffon laisse gronder l'envie, C'est l'hommage de sa terreur. Que peut sur l'Ă©clat de ta vie Son obscure et lâche fureur!... (LEBRUN) Invidia neagră în van se tot luptă C-o inimă vilă, perfidă, conruptă. Să sfarme aceea ce voi ați creat, Căci Iadul la ceruri s-atingă nu poate Și-n sumbru-ntuneric Satana să-noate      Mereu e forțat! În van contra voastră pigmeii cutează Să-și verse veninul de care turbează, Pigmeii ce-n lume nici urmă nu las'!... Ei vor ca să zboare cu aripi de ceară Și lesne le-nmoaie lumina solară Spre soare-nainte de-a face un pas! Audacie mare pe dânșii-i domnește Când micul lor suflet amar vă hulește!... Triumful lor însă e-n veci momentan! Byron n-a fost oare, chiar el, a lor pradă? Și-ndată pigmeii putură să vadă      Că luptă în van! O! Geniuri! vouă această cântare Închin, căci voi singuri fuserăți în stare Invidia oarbă a nesocoti, Urmând înainte pe calea frumoasă Atâta de dulce ș-atât de spinoasă Ce-atâția cutează a disprețui! ...

 

Antim Ivireanul - Alte învățături trebuincioase

Antim Ivireanul - Alte învăţături trebuincioase Alte învățături trebuincioase de Antim Ivireanul 1. Vericare preot afară din enoriia lui (de) va face Liturghie sau o sfeștanie sau va cununa, sau va ispovedui, sau va cumineca pre cineva și după ce va muri îl va îngropa, sau verice alt lucru beserecesc va face fără de voia preotului aceluia a căruia va fi noriia, unul ca acela de pravilele sfinților părinților noștri să leapădă de tot darul preoțesc și-l vom lepăda și noi. 2. Așijderea nici unul din voi / să nu îndrăznească să cunune vreun om, sau vreo muiare streini, dintr-altă țară, au și din țara aceasta și să fie neștiuți, până nu-i veți cerceta și-i veți ispiti; pentru că vin mulți din Țara Ungurească și din Țara Turcească și dintr-alte locuri depărtate și să însoară aici și pe la locurile lor au mueri, sau muerile au bărbați și lăsându-i au fugit, sau sunt a treia cununie și vin aici pentru ca să ia a patra muiare, sau muiarea să ia al patrulea bărbat, care lucru iaste curvie și fărădelĂ©ge. Ci pre unii ca aceștea fără scrisoare de mărturie ...

 

Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena

Ioan Barac - Istoria preafrumosului Arghir şi a preafrumoasei Elena Istoria preafrumosului Arghir și a preafrumoasei Elena de Ioan Barac Informații despre această ediție Fragment. Cea măiastră și cu părul de aur, adecă O închipuire supt carea să înțelege luarea Țării Ardealului prin Traian, Chesarul Rîmului   (Fragment din partea a II-a)     Tînărul dacă porneaște     Departe călătoreaște,     Singur numai cu o slugă     Merge dînd Domnului rugă.     O, Arghire, lungă cale —     Lungi necazurile tale —     Ia de-a lungul dealurile     Și numără jgheaburile     Tot prin locuri necălcate     Și prin păduri neumblate,     Tot prin văi necunoscute,     Prin locuri nepricepute,     Nededat cu cale lungă     Cîte vor să-l mai ajungă.     Cîte biruri, cîte sate,     Tot întreabă de cetate,     La toți le părea minune,     Necum ca să-i știe spume.     Calcă cîte locuri toate     Pînă mai nici nu mai poate     Deci în partea pustnicească     Cînd era să nimerească,     Dintru o peșteră mare,     Vedea fum că iasă tare.     Și într-acolo grăbeaște,     În care dacă priveaște,     Vede un om mare foarte,     Cît s-au spăimîntat de moarte,     A s-întoarce nu cutează.     Gîndind fricos să nu-l crează,     Ci ș-au făcut ...

 

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI

Antioh Cantemir - Antioh Cantemir: Satira VI Acela este numai ferice în viață, Ce știe a petrece în liniște și pace, Și cu puțin ce are se află mulțumit. De cugete deșerte ce tulbură pre mulți Ferit în toată vremea, pășește cu pas sigur Pe calea faptei bune pân-la sfârșitul vieții. Să șed într-o căsuță la moșioara mea, Din care să-mi pot scoate tot ce îmi trebuiește, Să aib-o masă bună, prielnice zăbăvi; Ca un cinstit prieten cu mine potrivit Să depărtez urâtul în prisoselnici ceasuri; Să-mi pot petrece vremea, departe de-orice zgomot, Cu grecii și latinii din timpurile vechi; Să cercetez efectul lucrărilor; să-nvăț A ști și a cunoaște din pildele străine, Ce au urât în ele și ce au de plăcut, În traiul meu pe lume eu nu doresc mai mult. Averi, înalte ranguri ce strălucesc în ochii Prostimei ne-ncercate, aduc supărări multe Și celor ce le cată, și celor ce le au. Cine n-a râde oare de-un om ce asudând Se cațără pe-un munte stâncos, înalt și aprig A cărui culme este atât de ascuțită, Încât ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Novăceștii

Ştefan Octavian Iosif - Novăceştii Novăceștii de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție La orînda-mpărătească    De la marginea pieții Vezi lumină printre loduri    Pînă-n faptul dimineții ; Venetici din lumea toată    Fac popas acolo sara... Dairaua se mărită    Cu cimpoiul și ghitara... Trei voinici ficiori de lele    Tăbărît-au pe-nserate ; Dairaua cu cimpoiul    Și ghitara tac speriate... Țarigradul mi s-ascunde    Îngrozit, iar împăratul Dă poruncă să-ntărească    Straja peste tot palatul... Forfotesc iscoade multe    Ca să afle, să scornească : Cine-s preaciudații oaspeți    De la crîșma-mpărătească ? Pasămite să-i întrebe    Nu cutează nici un crainic... Gîfăind se-ntoarce-n goană    La palat trimisul tainic : — Înălțate împărate !    La Agnița crîșmăreasa, Trei străini descălicară    Și de-abia-i încape casa, Ca-ntr-un fund dogit de clopot    Tună-n gura lor cuvîntul, Și pe unde calcă dînșii Se cutremură pămîntul ! După mese s-așezară    Cîteșitrei și, largi în spete, Între umeri fiecare    A cuprins cîte-un părete. Nouă buți de vin goliră,    Și-ncă tot mai cer să beie, Iar Agnița crîșmărița    N-are vin să le mai deie ! — Duce-vă-ți pe loc de-i spuneți    Să le-aducă băutură Și-i ...

 

Alecu Donici - Țăranul și calul

Alecu Donici - Ţăranul şi calul Țăranul și calul de Alecu Donici Țăranul semăna ovăs în primăvară, Iar calul, ce l-au fost adus în cărucioară, Privind la semănat, Fierbea în gândul său așa un rezultat: — Mă mir, cum zic de om că este o ființă, Aleasă prin a lui a minții iscusință? Eu nu văd la dâns' minte Măcar de un grăunte. Și oare poate fi mai mare nebunie Decât să scurme el ogoare pe câmpie, Și apoi să presare ovăs sau altă pâine, Când mult făcea mai bine Ovăsul să-l dea mie Ori murgușorului, iar pâinea la găine, Sau până în sfârșit să ție în păstrare? Încai s-ar fi văzut a lui scumpete mare. Iar ca să lepede pe dealuri și pe văi, E numai o dovadă Că oamenii în faptă Sunt foarte nătărăi! Dar toamna-mbelșugată Aduse multă roadă: La una douăzeci ovăsul au sporit, S-au strâns, s-au îmblăcit Și-același cal din el au ospătat tain, Pe zi căușul plin. Nu e de lăudat A dobitocului semețul rezultat. Dar, oare nu așa? din oameni, îndrăzneții Cutează-a cerceta voința providenții, ...

 

Alecu Donici - Frunzele și rădăcina

Alecu Donici - Frunzele şi rădăcina Frunzele și rădăcina de Alecu Donici Într-o zi de vară, lină, călduroasă, Răspândind în vale umbră răcoroasă, Frunzele pe arbor vesel dănțuiau Și cu zefirașii astfel se șopteau: — Dulce e viața frunzelor, când ele, De rouă lucinde, mândre, tinerele, Lumea înverzesc Și o răcoresc. Călătorul pacinic, obosit de cale, Oricând se arată în a noastră vale, Sub arbor el stă Repaos de-și dă. Mândre fetișoare locul vin să prindă, Vrând la umbra noastră hora să întindă; Și cel păstoraș Le cântă de jale-n al său fluieraș. Iar de primăvară, chiar privighetoarea, Cântăreața văii, cea fermecătoare, În desimea noastră mult s-a răsfățat Și ne-a tot cântat. Apoi când românul doina hăulește, El pe frunză verde întâi o numește; Înșiși zefirașii, voi ne legănați Și ne dezmierdați. — Dar spre neuitare, Nu se cade oare — Frunzelor le zise un glas din pământ -- Despre rădăcină vreun bun cuvânt? — Cine-i rădăcina? Și cum de cutează Cu noi să se certe, când nici se-nsemnează? Frunzele pe arbor zise vâjâind, De ciudă plesnind. — Rădăcina face arborul să crească Și peste tot anul frunză ...

 

Alecu Donici - Presura

Alecu Donici - Presura Presura de Alecu Donici În adâncă liniștire, La revărsatul de zor, Presura, cu glas din fire De abia răsunător, Cânta plină de simțire Către bunul ziditor! Iară când măritul soare Ca un mire mult dorit, Bucurând toată suflarea S-a ivit la răsărit Și când lumea salutare Îi depunea prin cântare, Atunci presura tăcea. Însă o privighetoare Ce mai de mult o știa, I-a și făcut întrebare: De ce tace?  â€” Nu cutez, Zise presura-n durere, Cu glasu-mi fără putere Soarele să salutez. Dar cu nespusă plăcere Eu vă binecuvântez! Așa și eu mă căinez Că n-am talentul poeziei: Să cânt unirea

 

Alecu Donici - Zi întâi aprili

Alecu Donici - Zi întâi aprili Zi întâi aprili de Alecu Donici Nu știu, zău, pe ce temeiuri Zi întâi a lui Aprili S-au menit din obiceiuri A fi zi de amăgiri. O zi numai în trei sute, Fără praznici, sărbători, Pentru niște șăgi plăcute, N-ar fi rău însămnători. Dar a lumii amăgire Nu are nici un hotar, Toate trec prin chibzuire Vicleșugului amar. Omul cel întâi căzură Prin amăgire din rai, Când nu era în natură Altă vreme decât Mai. Politica se-nvârtește Pe aceștii zile legi: Sfarmă, drege, hotărăște Soarta țărilor întregi. Diplomaticii înșeală La Septemvrii, la Ghenari, Caută, pândesc greșeală Și răstoarnă planuri mari. Toți supușii în tot locul Pe șefii lor amăgesc, Prin aceasta-și fac norocul, Cariera își lățesc. Femeile au prea multe Zile-ntâi a lui Aprili, Chiar deviza lor pe frunte Pare scris: întâi Aprili. Și bărbații iar pe ele Purure le viclenesc, Jură lor pe cer și stele, Dar credință nu păzesc. Cel ce cumpără sau vinde, Gândește la înșelat, În rar om nu se aprinde Cugetul acest de iad. Omul în sfârșit cutează A-nșela pre Dumnezeu Când prin ...

 

Alecu Donici - Zmeul

Alecu Donici - Zmeul Zmeul de Alecu Donici Un zmeu cu-o coadă lungă și cu-o zbârnâitoare De tot răsunătoare, Văzându-se odată sub nouri ridicat, La fluturul din vale, acestea au strigat: — Zburdalnică ființă! Tu, care toată ziua cu-atâta ușurință, Te-alungi tot după flori, De ce nu cutezi oare să te ridici ca mine, Să răspândești în aer miroase și fiori? Mi-e milă, zău, de tine, Căci în întinsul spațiu abia te mai zăresc. — O, nu-ți mai fie milă, lui fluturul îi zice. Eu soarta-ți n-o doresc. Tu zbori legat, Eu liber mă desfătez aice De flori înconjurat. A ta zbârnâitură e șărlătănerie; Chiar starea ta atârnă de vânt și de copii; În fine, tu ești jucărie, Iar eu sunt dintre vii. Așa și între oameni sunt șarlatani, sunt zmei, Ce zbârnâiesc, se-nalță cât vântul lor le bate; Iar cum a lui suflare ori stă, ori se abate, Ca vântul cad și

 

Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos

Alexandru Macedonski - Cântec voluptuos Cântec voluptuos de Alexandru Macedonski Ale sângelui furtune cine nu le-a cunoscut, Cine n-a simțit căldura soarelui ce-i curge-n vine N-o să știe niciodată ce ascunde-adânc în sine     Învelișul meu tăcut. Fără nici-o-nsuflețire e ș-o apă liniștită, Însă mintea ce cutează, însă ochii ce pătrund, Clocotind sub mii de forme, află viața încâlcită     De la creștet pân' la fund. Oh! Ascultă... Iată noaptea ce de mult o așteptăm... Cu zgârcenia nu merge când te-apuci să faci pomană... Să chemăm o voluptate mai presus de cea umană     Și în ea să ne-

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru CUTĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 38 pentru CUTĂ.

CUTAT

... CUTÁT , - Ă , cutați , - te adj . Cu cute . - V. cuta

 

CUTA

CUTÁ , cutez , vb . I . 1. Tranz . A încreți , a îndoi ( adânc ) un material textil , a - i face falduri , cute , crețuri ; a plia , a drapa . 2. Refl . ( Despre piele , mai ales despre cea de pe obraz ) A se zbârci ; a se rida ; p . ext . ( despre oameni ) a

 

CUTEZĂTOR

CUTEZĂTÓR , - OÁRE , cutezători , - oare , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care cutează ; ( om ) îndrăzneț , curajos , temerar . - Cuteza + suf . -

 

CREȚ

CREȚ , CREÁȚĂ , ( I ) creți , - e , adj . , ( II 1 ) creți , s . m . ( II 4 ) crețe , s . f . . ( II , 2 , 3 ) crețuri , s . n . I. 1. Adj . ( Despre păr , blană , lână etc . ) Răsucit în inele ; cârlionț , buclat . 2. Adj . Cu ridicături și adâncituri ; cutat , încrețit ; zbârcit , ridat . II. 1. S . m . Păr creț sau încrețit ; buclă , cârlionțat . 2. S . n . Încrețitură la o țesătură sau la un obiect confecționat ; cută , fald . 3. S . n . Încrețitură a pielii ; zbârcitură , rid , cută . 4. S . f . Soi de viță de vie cu struguri verzi - gălbui , din care se obțin vinuri de masă . - Et .

 

CUTARE

... CUTÁRE^2 cutări , s . f . Acțiunea de a ( se ) cuta și rezultatul ei . V. cuta . CUTÁRE^1 pron . nehot . ( Înlocuiește numele unei persoane sau al unui lucru atunci când nu vrem , nu putem sau nu e necesar să le numim ...

 

GUȘĂ

GÚȘĂ , guși , s . f . 1. ( La păsări ) Porțiune mai dilatată , în formă de pungă , a esofagului , în care alimentele stau câtva timp înainte de a trece în stomac . 2. ( La animalele amfibii ) Pielea de sub maxilarul inferior , care ajută , împreună cu mușchii respectivi , la respirație . 3. ( La oameni ) Umflătură patologică formată în partea anterioară a gâtului prin mărirea glandei tiroide ; boală care provoacă această umflătură . 4. Cută de grăsime care atârnă sub bărbie la unele persoane . 5. ( Fam . ) Gât . 6. Partea de sub gât a unei blăni sau a unei piei . 7. ( În sintagma ) Gușă de conductă = cută care se formează uneori la curbarea unei

 

MONOCLINAL

MONOCLINÁL , - Ă , monoclinali , - e , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre structuri geologice cutate ) Care aparține unui singur flanc cutat . 2. S . n . Succesiune de straturi care prezintă aceeași înclinare și același

 

ÎNCREȚITURĂ

ÎNCREȚITÚRĂ , încrețituri , s . f . Partea încrețită a unui obiect ; cută ,

 

ÎNCRUNTĂTURĂ

ÎNCRUNTĂTÚRĂ , încruntături , s . f . 1. Faptul de a ( se ) încrunta ; înfățișare încruntată ( 1 ) ; cută pe frunte , între sprâncene . 2. ( Înv . ) Urmă , pată de sânge . - Încrunta + suf . -

 

BOȚITURĂ

BOȚITÚRĂ , boțituri , s . f . Cută , încrețitură ( la un lucru boțit ) . - Boți + suf . -

 

BRĂZDA

... fulgere etc . ) A lăsa urmă , dâră . 3. Tranz . și refl . Fig . ( Despre fața omului ) A ( se ) zbârci , a ( se ) cuta , a ( se ) rida . 4. Tranz . Fig . ( Despre ape curgătoare , forme de relief etc . ) A străbate dintr - o parte în alta , de ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...