Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DESTRĂMAT, REZĂMAT, ÎNHĂMAT, ÎMBĂLSĂMAT, ÎNLĂCRĂMAT, BĂLSĂMAT, NEVĂTĂMAT, VĂTĂMAT, DĂRÂMAT, FĂRÂMAT, SFĂRÂMAT ... Mai multe din DEX...

DESTR%C4%82MAT - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DESTR%C4%82MAT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru DESTR%C4%82MAT.

DESTRĂMAT

DESTRĂMÁT , - Ă , destrămați , - te , adj . 1. Cu fire desfăcute ; rărit , zdrențuit . 2. Fig . Răsfirat , împrăștiat . 3. ( Rar ) Distrus , nimicit . 4. ( Înv . ) Dezordonat , dezmățat ,

 

REZĂMAT

REZĂMÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

ÎNHĂMAT

ÎNHĂMÁT^2 , - Ă , înhămați , - te , adj . 1. Cu hamurile puse ; prins la căruță , la trăsură , la sanie etc . 2. Fig . Angajat la realizarea unui lucru dificil . - ÎNHĂMÁT^1 s . n . Înhămare . - V.

 

ÎMBĂLSĂMAT

ÎMBĂLSĂMÁT , - Ă , îmbălsămați , - te , adj . 1. Care are și răspândește un miros plăcut ; în care s - a răspândit un miros plăcut , plin de miresme ; parfumat , înmiresmat , miresmat . 2. ( Despre cadavre ) Care este impregnat cu anumite substanțe pentru a împiedica sau pentru a întârzia putrefacția ; care este conservat prin îmbălsămare ; bălsămat . [ Var . : ( rar ) îmbălsămít , - ă

 

ÎNLĂCRĂMAT

ÎNLĂCRĂMÁT , - Ă - Ă adj . v .

 

BĂLSĂMAT

BĂLSĂMÁT , - Ă , bălsămați , - te , adj . ( Rar ) Îmbălsămat . [ Var . : bălsămit , - ă adj . ] - V.

 

NEVĂTĂMAT

NEVĂTĂMÁT , - Ă , nevătămați , - te , adj . Care nu este lovit sau rănit , fără nici o vătămătură ; neatins , întreg ,

 

VĂTĂMAT

VĂTĂMÁT , - Ă , vătămați , - te , adj . ( Pop . ) 1. Bolnav ; rănit ; lovit . 2. Stricat ^2 , deteriorat ; atins . - V.

 

DĂRÂMAT

DĂRÂMÁT , - Ă , dărâmați , - te , adj . 1. Prăbușit , surpat ; ruinat ; fig . nimicit , distrus . 2. ( Despre copaci ) Cu ramurile , cu frunzele rupte . [ Var . : ( reg . ) dărmát , - ă

 

FĂRÂMAT

FĂRÂMÁT^2 , - Ă , fărâmați , - te , adj . ( Pop . ) Sfărâmat , spart , zdrobit , frânt . V. fărâma . FĂRÂMÁT^1 s . n . Faptul de a ( se ) fărâma . - V.

 

SFĂRÂMAT

SFĂRÂMÁT^2 , - Ă , sfărâmați , - te , adj . ( Despre lucruri ) Făcut fărâme , zdrobit , fărâmițat ; fig . destrămat , spulberat . V. sfărâma . SFĂRÂMÁT^1 s . n . Sfărâmare . [ Var . : sfărmát s . n . ] - V.