Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:DOBORÂTOR, ÎNVINGE, ABATE, CĂZĂTURĂ, COPLEȘI, CULCA, DĂRÂMĂTURĂ, DĂRÂMA, FULGERA, POLOGI, RĂSTURNA ... Mai multe din DEX...

DOBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BD - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DOBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BD

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 103 pentru DOBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BD.

Ion Heliade Rădulescu - Serafimul și heruvimul

Ion Heliade Rădulescu - Serafimul şi heruvimul Serafimul și heruvimul sau Mângâierea conștiinței și mustrarea cugetului de Ion Heliade Rădulescu Blând serafim! o, înger! ce este-a ta solie? Care îți este slujba? Ce vrei aicea jos? Pacea vestești tu lumii? Pacea aduci tu mie? Ce flăcări pui în sânu-mi, o, serafim frumos?!   Ochii tăi... e seninul,   Buza ta e zâmbirea,   Fața ta e blândețea,   Ca pieptu-ți nu e crinul;   Dragoste ți-e privirea,   Totul ești frumusețea.   Ființa-ți luminează,   Mărirea te-nconjoară,   Liniștea te-nsoțește:   Pasu-ți de naintează,   Slava-mprejuru-ți zboară,   Preajma-ți pace vestește.   Frumos serafim! îmi place   La tine a mă uita,   În ochii tăi a căta;   Lumina lor este lină!   În ochi-mi izbește plină   Blânda lor, senina pace.   Tu mă înveți cântarea,   Tu îmi însufli pieptul,   Tu îmi arăți cărarea   Care merge d-a dreptul   La fiica armoniei.   Lira ta e cerească,   Glasul ei m-aripează,   Ființa-mi pământească   În zborul său cutează   La scaunul veciei. Și-n somnu-mi, și aievea ființa-ți mă-nsoțește; Chipu-ți mi-e faț-oriunde, în preajma mea el zboară Din soare se repede, din lună ...

 

Ștefan Petică - La poalele crângului

Ştefan Petică - La poalele crângului La poalele crângului de Ștefan Petică 1900   Pe iarbă verde, cu capul în mâni, pe gânduri. Visez. Dinaintea mea un cosaș zbârnâie un cântec monoton și un toporaș galben întinde petalele lui lacome de sărutări spre mine. E lumină în aer, lumină multă și toate celea sclipesc, desfășoară o bogăție orbitoare de culori. Soarele trimite raze fierbinți cari-ți amintesc momente de profundă senzualitate... Ridic capul. Un nor cenușiu s-a înfipt în albastrul clasic, adânc al cerului, precum se înfige un cuget rău într-o inimă nevinovată. Sunt fericit. Senzații dulci mă năvălesc și pare că mă doboară, atât sunt de multe și atât sunt de intense. Sufletul meu zboară lin spre Dumnezeu, marele Pan, care pe toate le cuprinde și pe toate le simte. De pe mugurii plini de sevă se desprind sărutări sub îmbrățișarea caldă a razelor de soare, și sărutările zboară prin văzduhul clar și trezesc în minte-mi icoane de dragosti apuse. Iubirea veche, mare, puternică reînvie în sufletul meu pribeag. În noaptea accea, ah, cât n-am simțit eu în noaptea aceea! Sunt fiorii omorâtor de dulci ai iubirii senzuale – iubirea mea era ...

 

Alexandru Macedonski - Cântecul și poetul

Alexandru Macedonski - Cântecul şi poetul Cântecul și poetul de Alexandru Macedonski Când se naște într-o țară mică, — cine e poet, Dacă simte-a lui făptură că e roasă de-un regret, E desigur de regretul c-a născut. — El cântă, scrie, Și abia în câte-un suflet, află câte-o simpatie. Încolo, cine-l citește, sau de pizmă e cuprins, Sau cu inima închisă și-n citire nedeprins     Cartea i-o silabisește. Dar de ce de insomnie doborât, — poetul cântă, Ș-având toate împotrivă inima și-o mai frământă Să mai lase pe hârtie ca să treacă-al său condei, Ce fixează note de-aur pe al foilor temei Pentru ce mai împletește cu argint și cu mătase Stofele predestinate urme multe să nu lase.     Visul ce ne tot șoptește? Liliacul alb și roșu harpa sa o coronează, Al său cântec, ca sideful strălucește, — și vibrează Mai curat decât un sunet de cristal. — Armonios Ca un țipăt de vioară sub arcușul mlădios, Smulge lacrimi. — Blând și dulce se înalță; — câteodată, De se-ncarcă cu mânie vânătă și nenfrânată     Este pentru vinovați. Iată cântecul. — Poetul pentru ce- ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de martie

Alexandru Macedonski - Noaptea de martie Noaptea de martie de Alexandru Macedonski Trebuia într-acea noapte ca să sufle vântul rece, Ca să viscolească-afară, ca și azi, neapărat, Iar copacii printre crivăț la pământ să se aplece Când mă-mpinse-n astă lume pântecul ce m-a purtat. Maica-mea, de-a lungu-ntinsă, de abia scăpă cu zile... Moartea groaznică, ce-n umbră mulțumirea și-o rânjea, Înghețată sărutare-și-aplecase peste ea Și pe-obraz îi scuturase flori de vinete zambile. Doctorul, care-o scăpase, în acea învălmășeală, Vrând să șeadă pe un scaun, doborât de osteneală, Ca pe-o minge de nimica mă turtea nemijlocit, Dacă doica ce, prin leafă, se afla interesată, Nu sărea ca o leoaică să-l oprească deodată     Printr-un țipăt ascuțit. Toți îmi fură împotrivă, numai doctorul, săracu'! Se-ncercase, făr' să știe, să mă scape de nevoi, -- Doctore, primi-te-ar sfântul, și pe tine, doică, dracu', Că mă nasc fără de voie nu puteați ghici și voi? Voi puteați băga de seamă, când cuprinși de turburare, Că de voie nu se iese încleștat de două fiare, -- Și-mi făcusem datoria de-a voi ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie

Alexandru Macedonski - Noaptea de septembrie Noaptea de septembrie de Alexandru Macedonski La muză Atunci când după zile de lungă așteptare Îmi apăruși deodată zâmbind, sufletul meu, Crezui că ești un înger, de pace și scăpare, Trimis să mă rentoarcă la bunul Dumnezeu. Tu nu erai un înger, cerească nălucire, Dar cugetu-mi atuncea la pace se-nvoi... Ți-am dat a mea junie, mi-ai dat a ta iubire Și scepticul îndată de cer nu se-ndoi! Mi-ai zis: Poetul are o misiune sfântă... El trebuie să creadă și n-am mai cercetat. Poetul e o harpă: nu cugetă, ci cântă Chiar el nu se-nțelege, dar este ascultat! Prin lumile luminii se-ntraripă să zboare Și-n urma sa deșiră frumoși mărgăritari, Pământu-n depărtare îl lasă sub picioare Și-mbrățișează totul cu aripile-i mari! Și m-am suit atuncea în cerurile mute, Și cerurile mute atuncea mi-au vorbit, Eternul în tot locul vibra pe întrecute, Iubită nălucire, de ce m-ai părăsit? În sufletu-mi de tânăr era-ntuneric mare, Eram ca și o barcă lipsită de cârmaci, Veniși, făcuși lumină! Suflași, și c-o suflare Făcuși să-ntindă pânze ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea neagră

Alexandru Macedonski - Noaptea neagră Noaptea neagră de Alexandru Macedonski Cu norii ce afar' s-adună Acoperind și cer și lună, De la fereastra mea, sub coaste, Călări pe beznă, ca prin basme, Zăresc un șir grozav de iasme Ce sunt a iadurilor oaste. Hop! Hop! Se duc mereu la vale, Și parcă m-ar privi cu jale, Și parc-ar râde câteodată... Căci spăimântoasele lor rânduri Sunt ghiana ce o port în gânduri, Sunt mintea mea întunecată. Cocoșul ce-nspre ziuă cântă Cu glasul lui nu le spăimântă... Hip! Hip! — curg iezmele întruna, Și dacă las perdeaua iute, Atunci, odaia, pe-ntrecute, Mi-o umplu, una câte una. Ha! Ha! — Și grabnic mă-nconjoară Râzând de-un râs ce mă doboară, Iar în mijlocul lor, îndată, Pe când mai mare e vârtejul, Uscându-mi gura și gâtlejul, Mă pun, și trag o horă

 

Alexandru Macedonski - Ocnele

... pentru-a omorî? Ce?... Tâlhar te-ații la drumuri pentru gustul de răpire? Ce?... N-aștepți până ce foamea vine a te doborî? Ce?... Ești vinovat când iarna se coboară să te-nghețe, Fără s-aibi o bucătură, tu, nici copilașii tăi? Ce?... N-omori și-i lași ...

 

Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă

Alexandru Macedonski - Vânt de toamnă Vânt de toamnă de Alexandru Macedonski Mă zoresc să scriu degrabă... Pentru ce, nu știu nici eu Mă zorește Dumnezeu? Simt că viața mea e slabă? Când apusul e mai falnic, Norii toți când strălucesc, Melancolic îi privesc Și rămân cu ochiul jalnic. Este oare, este oare, Semn de moarte pe curând Versul meu ce plânge blând Ca susurul de izvoare? Cu octombrie ce vine, Fi-voi oare frunza-n vânt Doborâtă la pământ Și uitată de oricine? De-aud clopotul de jale, Fără voia mea tresar, De-ntâlnesc funebrul car, Mă întorc din a mea

 

Alexandru Macedonski - Vis de mai

Alexandru Macedonski - Vis de mai Vis de mai de Alexandru Macedonski Spre munți să merg, În zbor alerg Cu gândul, Și trec prin văi, Pe tainici căi, De-a rândul. Prin râpe-adânci, Pe nalte stânci, Prin sate, Degrab' zidesc Să locuiesc Palate. Dar tot cu zor Le și dobor, Și-n urmă, Ca Stan ori Bran, Mă fac cioban De turmă. Iar sub alun M-apuc să sun Din bucium. Înalții munți, Din tălpi, la frunți, Îi zbucium. Îndrăgostesc De-nnebunesc Pe Rada, Iar flori, panglici, I-aduc de-aici Cu lada. Întinerit Mă văd, uimit, În ciuturi Am păr bălai, E zi de mai, Sunt fluturi. Adese iar Un armăsar, În pripă, Mi-aleg pe plac, Și-n pulpe-l fac De țipă. Iar când pe cer S-aprind și pier Rubine, Să fugă-l las, Fără popas, Cu mine. Căci să tot zbor Un tainic dor M-apucă, Neîncetat, Uitând, uitat,

 

Alexandru Vlahuță - Vierme fudul

Alexandru Vlahuţă - Vierme fudul Vierme fudul de Alexandru Vlahuță Lut însuflețit de raza vecinicei dumnezeiri, Aluat în care cerul cu pământu-i plămădit, Tainică verigă care leagă cele două firi: Vecinicia de-o clipire, infinitul de finit. Vierme tăvălit în tină, care muști din cer cu dinții, Urieș semeț, pe care o suflare te doboară, Tu, a cărui mână scurmă măruntaiele științii Și a cărui cugetare ia nimicul drept comoară, În zadar te-ncerci a rupe pânza care te desparte De enigma nepătrunsă: Ce a fost? și ce va fi? Cartea facerii e noapte, iară cealaltă carte Nu e scrisă, sau de-i scrisă, nu ți-e dat a o citi. Ai în față și la spate două semne de-ntrebare, Tu-ți trudești, sărmane, mintea ca să afli vrun răspuns; Rătăcind ca un nemernic pe a vremurilor mare, Cerci zădarnică cercare în noianul nepătruns. Și când mintea ta zdrobită de nebuna-i alergare Abia poate să mai iasă din a vremii adâncime, Și când vezi că ziditorul n-a lăsat un drum pe care Să se urce orbul vierme pân la sfânta- ...

 

Alexei Mateevici - Cuvântul lui Dumnezeu

Alexei Mateevici - Cuvântul lui Dumnezeu Când patima te necăjește, Ori te doboară-o răutate, Atuncea, în singurătate, Spre rugăciune te grăbește. Ia și citește Sfânta Carte, Cuvintele de mântuire, Și tânguirea ce te arde Ți se va pierde-n liniștire. Dumnezeiasca-nvățătură În cartea aceasta-i oglindită: A fost a Domnului Scriptură, De Duhul Sfânt însuflețită. Când prin furtunile vieții Către sfârșit vei scăpăta, În anii grei ai bătrâneții Tu orice carte-i lepăda, Atunci numai aici găsi-vei Ce nicăierea n-ai găsit. Cu Dumnezeu atunci vorbi-vei Și-n cer vei trece nesimțit. Mai

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru DOBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BD

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru DOBOR%EF%BF%BD%EF%BF%BD.

DOBORÂTOR

... DOBORÂTÓR , - OÁRE , doborâtori , - oare , adj . Care doboară . - Doborî

 

ÎNVINGE

... vb . III . Tranz . 1. A înfrânge , a bate pe inamic , pe adversar ( în război ) , a triumfa , a doborî

 

ABATE

... descuraja , a deprima , a întrista , a mâhni . Vestea l - a abătut . 5. Tranz . ( Franțuzism ) A doborî la pământ . ABÁTE^1 , abați , s . m . 1. Titlu dat superiorului unei abații . 2. Titlu onorific acordat unor preoți catolici ; persoană care poartă acest titlu ...

 

CĂZĂTURĂ

CĂZĂTÚRĂ , căzături , s . f . 1. Faptul de a cădea . 2. ( La pl . ) Deșeuri . 3. ( Depr . ) Om sau animal bătrân și neputincios ; om degradat moralicește . 4. Porțiune de pădure bătrână , cu copacii doborâți de vânt . - Cădea + suf . -

 

COPLEȘI

... COPLEȘÍ , copleșesc , vb . IV Tranz . ( Despre abstracte ) a cuprinde din toate părțile , a năpădi ; a doborî

 

CULCA

... o parte a corpului etc . pe ceva sau pe cineva . 3. Tranz . ( În expr . ) A culca la pământ = a doborî

 

DĂRÂMĂTURĂ

DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . -

 

DĂRÂMA

... DĂRÂMÁ , dăr ? m , vb . I . Tranz . 1. A doborî , a culca la pământ , fig . a distruge , a nimici , a risipi . 2. ( Rar ) A rupe ...

 

FULGERA

FULGERÁ , fúlger , vb . I . 1. Intranz . ( La pers . 3 ) A se produce fulgere în atmosferă . 2. Intranz . Fig . A scânteia , a luci , a sclipi ( ca un fulger ) . 3. Tranz . Fig . A izbi pe cineva doborându - l cu o lovitură rapidă și

 

POLOGI

... POLOGÍ , pologesc , vb . IV . Tranz . ( Pop . ) 1. A tăia , a doborî la pământ iarba sau alte plante , cu coasa sau cu secera ; p . ext . a întoarce , a aduna laolaltă mai multe poloage ...

 

RĂSTURNA

... într - o parte sau să ajungă cu susul în jos . 2. Tranz . A culca la pământ , a prăvăli , a doborî . 3. Tranz . Fig . A înlătura dintr - o situație înaltă , a scoate dintr - un post de conducere , a da jos ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...