Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

DOMNIȚĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

DOMNÍȚĂ, domnițe, s.f. Fiică (sau soție) de domn (3); prințesă. ** (Poetic și fam.) Termen cu care un bărbat se adresează unei femei tinere. - Doamnă + suf. -iță.

Sursa : DEX '98

 

DOMNÍȚĂ s. (IST.) principesă, prințesă, (reg.) prință, prințoaică.

Sursa : sinonime

 

domníță s. f., g.-d. art. domníței; pl. domníțe

Sursa : ortografic

 

DOMNÍȚ//Ă \~e f. (diminutiv de la doamnă) 1) fam. (folosit și ca termen de adre-sare) Femeie tânără. 2) înv. Fiică de domn; prințesă; principesă. /doamnă + suf. \~iță

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru DOMNIȚĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 70 pentru DOMNIȚĂ.

Nicolae Gane - Domnița Ruxandra

... sufle. Numai domnul, păstrându-și sângele rece ca în zilele de bătălie, porunci hatmanului să puie mâna pe obraznicul care îndrăznise să se apropie de domniță. În același moment însă, întocmai ca scânteia ce se pierde în vânt, străinul dispăru. Altarul, pridvorul, clopotnița fură cercetate; curtea bisericii, chiliile, pivnițele, răscolite. Străinul ...

 

Mateiu Caragiale - Domnița

Mateiu Caragiale - Domniţa Domnița de [[Autor:{{{autor}}}|{{{autor}}}]] (dezambiguizare) Aceasta este o pagină de dezambiguizare — un ajutor pentru navigare care cuprinde lucrări purtând același nume. Dacă o legătură dintr-un articol v-a adus aici, vă rugăm să mergeți înapoi și să reparați legătura astfel încât să ducă direct către pagina menită. Domnița , de Mateiu Caragiale Domnița , de Ștefan Octavian

 

Vasile Alecsandri - Hoțul și domnița

Vasile Alecsandri - Hoţul şi domniţa Hoțul și domnița de Vasile Alecsandri Frunză verde de alună! Trece voinicul pe lună Și codrul voios răsună. Trece hoțul hăulind, Pe cărare coborând, Din frunziș mereu pocnind. Măi voinice, voinicele, Ia-ți tăiușul de plăsele, Pune mâna pe oțele, Că se primblă pe potici Trei desagi de irmilici Și de galbeni venetici, Iar în urmă-le, călare, Vine-o mândră fată mare, Gătită pe măritare. Ea-i mireasa unui crai Și se duce cu alai Peste munte, peste plai, Dar copila-i amărâtă C-a să fie despărțită De Moldova mult iubită. Și în gândurile sale Ea se roagă-amar cu jale Ca să-i iasă-un zmeu în cale... Frunzuliță de brad mică! Iese hoțul din potică, Singur, vesel, fără frică, Ș-apoi zice: Cale bună! Unde mergeți împreună, Dragii mei, noaptea pe lună? Decât la curtea crăiască, Mai bine-n lunca hoțească, Lângă-o inimă frățească. Frunză verde stejărel! Hoțul pleacă sprintenel Cu domnița lângă el. Iarba crește-n calea lor Și domnița, scump odor, Vesel calcă pe covor. Dealul-

 

Alexandru Macedonski - Rondelul domniței

Alexandru Macedonski - Rondelul domniţei Rondelul domniței de Alexandru Macedonski Ieșind din balta Craiovița, Unde-a fost crai Craiovisin, Văpaie, vezi plutind domnița Mai argintată ca un crin. Sub lună-i tremură cosița, În suflet poartă ca un chin, Plutind pe balta Craiovița, Unde-a fost crai, Craiovisin. Își duse viața-ntr-un suspin, Nedându-și nimănui gurița, Dar a rămas mironosița Din veacul cel detot creștin, Plutind pe balta

 

Cincinat Pavelescu - Căința domniței

Cincinat Pavelescu - Căinţa domniţei Căința domniței de Cincinat Pavelescu Visătoare sub marama ce-i umbrește fața albă, Stă domnița rezemată de pridvorul din grădină Și, cum doarme voievodul într-un jeț, ea-ncet suspină, Pe când luna-i albăstrește peruzelele din salbă! Ea visează ochii negri ai trimisului străin Ce-i sărută mâna caldă în smerită-ngenunchiare; Din a genelor clipire toată patima-i tresare, Ca un vifor ce pândește-n pacea cerului senin. Dar mândria, care-ngheață para sângelui domnesc, Ce de veacuri dă vlăstare tronului moldovenesc, Frânge visul ei în clipa năzuinței spre păcat... Și-ntr-o lacrimă-ngropându-și fericirea-ntrevăzută, Pe când doarme voievodul somn de griji neturburat, Biruită de căință, ea s-apleacă și-l

 

Ion Luca Caragiale - Grația domniței

... Ion Luca Caragiale - Graţia domniţei Grația domniței de Ion Luca Caragiale Tânăra Domniță a încălecat: Pentru prima oară merge la vânat, Cu-al ei mire june, tocmai sus în munte, Să vâneze ciute, cerbi cu coarne ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Domnița Voichița

... Și stă și azi pe el blazonul lui Andrei Doria sculptat. Acoperit de mușchi și viță se-nalță sumbru și temut un turn și tânăra Domniță În el cu jale-a petrecut. Din geamul scund, spre zări, tăcută, cu ochii marii suferinți privea spre țara ei pierdută Și suspina ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Domnița (Iosif)

Ştefan Octavian Iosif - Domniţa (Iosif) Sărbătoare de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Se plimbă prin grădina mănăstirii Domnița, albă-n rasă cenușie. Amurgu-și cerne umbra-i viorie, Lung sună toaca-n toiul tînguirii. Șoptesc încet prin flori de iasomie Și parcă vor s-o mîngăie zefirii ; Se scutură pe straturi trandafirii, Și crinii mor, dar ea nu vrea să știe. Departe,-n zări, e vrajă, cîntec, viață... Ea trece albă,-nvăluită-n ceață, Asemeni unei palide vedenii... Uitată de părinți și de rudenii, De bucurii și de dureri străină, Se stinge-n rînd cu florile-n

 

Cincinat Pavelescu - Lui Vania și Domniței Sale

... Lui Vania şi Domniţei Sale Lui Vania și Domniței Sale de Cincinat Pavelescu Pasiunea voastră dulce O-nțeleg și o aprob; Însă n-am văzut domniță

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea)

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Poveste (Delavrancea) Poveste de Barbu Ștefănescu-Delavrancea O, povești, povești... lumea toată este o poveste, căci ce-a fost odată ca niciodată o fi fost ca și astăzi, și ce este astăzi va fi odată ca niciodată. Câte focuri, câte lumânări și câte văpaițe n-ai ars, poveste, și toate s-au stins, și multe se vor aprinde ca să se stingă iarăși, numai tu, poveste, nu te vei stinge decât cu cel din urmă om... și numai ăla va ști bine că lumea asta a fost o lungă și aceeași poveste. A fost odată un împărat. Împăratul avea o nevastă. Amândoi aveau o fată. Împărăteasa își iubea fata ca luminile ochilor, dar împăratul se prăpădea după ea. Împăratul, bătrân, bătrân, de câte ori o lua pe genunchi, zicea: — Tu mi-ai deschis pleoapele, că, p-aci-p-aci, era să le închid de veci, fata tatei! Iar peste capul fetei cu cosițe de aur cădea barba lui albă ca niște șuvoaie de apă. Și fata, despicând în două barba mai lungă ca ea, scotea capul, ca prin gura cămășii, și zicea râzând: — Bau, tată... Și împăratul plângea ...

 

Dimitrie Bolintineanu - Căprița de aur

... zbârcite, păru lui nainte Și-așa i-a vorbit: — ,,Te-nturnă,-mpărate, căci mândra căpriță A fost mai nainte frumoasă domniță Cu păr aurit. Un zmeu se răpise de chipu-i dorit, Dar juna fecioară l-a disprețuit. Atunci el îi schimbă popoarele sale ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...