Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ÎNCINS, ÎNFLĂCĂRA, FLĂCĂRAIE, FLACĂRĂ, FLAMBOAIANT, PÂLPÂI, PÂLPÂIRE, PÂRJOLI, PÂRLI, PARAFLACĂRĂ, PARAFOC ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului FLACARĂ: FLACĂRA, FLACĂRĂ.

 

FLACARĂ - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru FLACARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 160 pentru FLACARĂ.

George Coșbuc - Flăcări potolite

George Coşbuc - Flăcări potolite Flăcări potolite de George Coșbuc E cald. De drum îndelungat Picioarele de-abia-l mal țin,         Și-i cale până-n sat! El e flămând și e-nsetat         Și-i slab, că e bătrân. Tot dă către fântână zor. Sub tei, la margine de drum,         S-oprise pe răzor, Aici la loc răcoritor         Sfârșit stătea acum. Pe-același drum de soare plin, Să se ridice, și-a crezut         Că moare-n câmp aici, Ca prins de friguri șovăi         Și-n urma a căzut. Nevasta i-a murit; Și-apoi I-a ars și casa; i-a trăsnit         Deodată patru boi. Trăia la praguri, și-n nevoi         Că-n urmă-a-nnebunit." —„Nebun, din ce?" — „Cuvântul meu Și-al altora, e zvon prin sat ;         Dar știe Dumnezeu! Din multe toate, — zic și eu,         Dar, urma, din băiat." — „Era mișel?" — „Ba nu, deloc ; Dar singur el a tot zorit         Să-și bage capu-n foc: S-omoare p-un flăcău la joc.         Și-i dus de-atunci, fugit."    —„E dus de-atunci... ...

 

Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie

Alexandru Macedonski - Noaptea de decembrie Noapte de decemvrie de Alexandru Macedonski Pustie și albă e camera moartă... Și focul sub vatră se stinge scrumit... Poetul, alături, trăsnit stă de soartă, Cu nici o scânteie în ochiu-adormit... Iar geniu-i mare e-aproape un mit...     Și nici o scânteie în ochiu-adormit. Pustie și albă e-ntinsa câmpie... Sub viscolu-albastru ea geme cumplit... Sălbatică fiară, răstriștea-l sfâșie, Și luna-l privește cu ochi-oțelit... E-n negura nopții un alb monolit...     Și luna-l privește cu ochi oțelit. Nămeții de umbră în juru-i s-adună... Făptura de humă de mult a pierit Dar fruntea, tot mândră, rămâne în lună Chiar alba odaie în noapte-a murit... —     Făptura de humă de mult a pierit. E moartă odaia, și mort e poetul... În zare, lupi groaznici s-aud, răgușit, Cum latră, cum urlă, cum urcă, cu-ncetul, Un tremol sinistru de vânt-năbușit... Iar crivățul țipă... — dar el, ce-a greșit?     Un haos, urgia se face cu-ncetul. Urgia e mare și-n gându-i ș-afară, Și luna e rece în el, și pe cer... Și bezna ...

 

Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor din Cișmegi

Alexandru Macedonski - Rondelul rozelor din Cişmegi Rondelul rozelor din Cișmegi de Alexandru Macedonski De flăcări, de aur, pembe, argintate, Nebună orgie de roze oriunde, De bolți agățate, pe ziduri urcate, Și printre frunzișuri de pomi ce le-ascunde. Pe ritmuri persane în strofe-așezate, Melodic, coloarea, coloarei răspunde... -- De flăcări, de aur, pembe, argintate, Nebună orgie de roze oriunde. Un neamț a fost magul grădinii uitate. Răpit fu de visul cu tainice unde, Și dându-le viață ce-n suflet pătrunde, Lăsatu-le-a-n urmă, în roze-nchegate, De flăcări, de aur, pembe,

 

Alphonse de Lamartine - Poetul murind

Alphonse de Lamartine - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia! În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmate A morții mână rece ultima-mi oră bate. Să gem oar'? sau mai bine să caut a cânta? Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă, În stingerea sa lampa dodată se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și ...

 

Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind

Ion Heliade Rădulescu - Poetul murind Poetul murind de Alphonse de Lamartine Traducere de Ion Heliade Rădulescu - 1866 A vieții mele cupă se sparse încă plină, În lungi suspine viața-mi se duce și declină Nici lacrimi, nici suspinuri n-o pot întârzia! În bronzul ce mă plânge în sonuri precurmate A morții mână rece ultima-mi oră bate. Să gem oar'? sau mai bine să caut a cânta? Să cânt, căci al meu suflet e încă p-a mea liră; Sa cânt, căci mie moartea ca lebedei inspiră Pe țărmuri d-o-altă lume un grid melodios. Semn bun acesta este, și geniul mi-l face. De este-al nostru suflet amor, cerească pace, Un cânt divin dar fie adio d-aci jos. În spargerea sa lira răsună mai sublimă, În stingerea sa lampa dodată se reanimă Și d-o lumină vie străluce, și s-a stins; Lebăda vede cerul la ultima sa oară; Și omul, singur omul, el numai se coboară Să-și numere trecutul, de doruri reîmpins! Și ce sunt aste zile ce omul le imploră? Un soare și alt soare, o oră ș-altă oră, Și ...

 

Dimitrie Anghel - Fluturul morții

Dimitrie Anghel - Fluturul morţii Fluturul morții de Dimitrie Anghel Publicată în Viața românească , V, 9, sept. 1910, p. 403—408. E un amurg misterios de toamnă, și umbra urcată în negrii chiparoși coboară încet și se întinde pe drumuri. Zgomotele vii au amuțit și numai șoaptele au ființă, foșnete de ramuri, murmure de foi, țîrîituri pierdute... Și în cuprinsul acesta tăinuit ca o sihăstrie, acum cînd fluturii de ziuă și-au strîns aripele obosite și s-au strecurat în cuibul florilor ca să doarmă, numai miresmele și fluturii de noapte s-au trezit ca să rătăcească sub lună. Copiii o știu aceasta și, în așteptarea întîiului zbor, s-au așezat cu bunicul pe lespezile scărilor calde încă de focul soarelui de peste zi. De o parte și de alta a lespezilor, florile roze de leandru înduioșează întunericul și se leagănă în vîrful crenguțelor șterse de umbră, parcă ar pluti în aer. O mireasmă amară a umplut văzduhul o clipă și apoi vîntul s-a îndulcit cu un miros de trandafir, s-a împrăștiat, ca să vie iarăși tainic să cădelnițeze pe rînd toate miresmele. Și cînd luna, departe, în păinjenișul de ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Icoane din Carpați

Ştefan Octavian Iosif - Icoane din Carpaţi Icoane din Carpați de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII 9 IX 10 X 11 XI 12 XII I Un șuier lung — gem osii ferecate — Un strigăt viu — nebun de libertate ! Pe roți uruitoare Vagoanele urnite Alunecă ușoare Mai iute, mai grăbite, — Dar inima-mi nebună Mai iute-ar vrea să meargă Și bate-n piept, să-l spargă, Să zboare-n lumea largă De-atîta voie bună! Griji amărîte, zbuciumări deșarte, Vă las de-acum ! Vă las cu bine ! La o parte ! Voi n-aveți ce-mi căta la drum ! Pieriți, întunecate duhuri ! Sunt liber ca ciocîrlia-n văzduhuri ! Îmi flutură părul în vînt, Și cînt, — Mă cheamă-n zare munții, munții mei ! Ce dor, ce dor adînc mi-era de ei! Ce dor i-a fost poetului De freamătul brădetului, De murmurul izvorului, De fluierul păstorului, De glasul păsărelelor Și de vecinul stelelor — De vîrful Caraimanului, Ce dor, ce dor i-a fost sărmanului !... II Stă Caraimanul 'nnegurat, Moșneag în veci cu fruntea ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia

Ştefan Octavian Iosif - Lupta de la Baia Lupta de la Baia de Ștefan Octavian Iosif fragment Neagră-i noaptea de decembre. Urlă crivâțul prin codri, Pe câmpiile-nghețate, Pârjolite și pustii. Neagră-i noaptea de decembre, Și în zeghea ei cea neagră Numai bine se ascunde Ștefan cu vreo zece mii. Dar în sala luminată, Sub înalte bolți, la Baia, Mândră masă e întinsă, Mândri oaspeți o cuprind. Sună vesele fanfare, Spumegă în cupe vinul... Încrezut și vesel, craiul Se ridică hohotind: — Cum azvârl această cupă, Astfel am s-azvârl coroana De pe capul tău, Ștefane! Și-am să-mi țin cuvântul dat! Zice — vrea s-arunce cupa Cu dispreț — dar nu sfârșește: Lung răsună fiorosul Glas de bucium depărtat! — Alergați la arme! Arme! Vin valahii! Vine Ștefan! Răcnete înăbușite, Tropot și nechez de cai Năvălesc tot mai aproape, Și ferestrele deodată Strălucesc în zori de pară: Vine Ștefan ,,cu alai!" — Dați-mi scutul! Dați-mi spada! Strigă craiul. Dați-mi calul! Arde Baia — limbi de flăcări Pretutindeni o închid. Valvârtej pe strâmte uliți Pâlcuri de oșteni aleargă Și cu chiot moldovenii Sfarmă, rup, lovesc, ucid! În zadar vitejii unguri Dârji la luptă ...

 

Cincinat Pavelescu - Lui Corneliu Moldovanu

Cincinat Pavelescu - Lui Corneliu Moldovanu Lui Corneliu Moldovanu de Cincinat Pavelescu I Flăcări, titlul e frumos, Dar puțin primejdios, Căci se poate, peste veacuri, Vreun nebun să-i zică Fleacuri. II [Aceluiași] Cetatea soarelui, în urmă, Și Flăcări, primul său volum, E imposibil, după ele, Să nu rămână decât

 

Dimitrie Anghel - Fata din dafin

Dimitrie Anghel - Fata din dafin Fata din dafin de Dimitrie Anghel Publicată în Viața socială I, 10 nov. 1910, p. 196—107 Ce dulci erau serile de vară în cerdacul casei noastre. Stîlpi albi îi sprijineau bătrîna streșină plină de cuiburi și perdelele de salcîm albastru o înfloreau întotdeauna. Lespezile de piatră sură ale scărilor, printre crăpăturile cărora portolacul își prindea rădăcinele îndărătnice, rămîneau calde pînă tîrziu, și greierii, odată cu luceafărul de seară, își începeau eterna lor cîntare. Sfios prindea unul să cînte ca încercînd un acord, apoi sute de glasuri răspundeau de pretutindeni, ca la o poruncă, și monotonul refren se prelungea pînă la ziuă. Stelele, una cîte una, se aprindeau licăritoare, de la cele mari pînă la cele mici, și-apoi în tîrziu, ca și cum un alt Prichindel nevăzut ar fi aruncat în urma lui risipitele fărmături ca să-și însemne drumul pe unde a trecut, o spuză lucitoare de stele se arăta de-a curmezișul cerului. Umbrarele se întunecau și minunatele flori înviorate de rouă îmbălsămau mai tare, ca și sufletele noastre după un plîns tăcut. Fîntîna cînta, și pe apa havuzului împresurat de teii înalți, sădiți laolaltă și crescuți ...

 

George Coșbuc - Popasul țiganilor

George Coşbuc - Popasul ţiganilor Popasul țiganilor de George Coșbuc (după Geibel)       În noapte, sub poale de codru-nverzit, E freamăt de glasuri, un tainic șoptit ; Ard galbene flăcări și-n zare de foc Vezi chipuri sinistre grămadă-ntr-un loc. Țiganii, drumeți cei vecinici ei sânt! Cu ochii de fulger, cu pletele-n vânt; La Nilul cel galben departe născuți, Ei arși sunt de soare, de vânturi bătuți Aproape de flăcări, pe pajiște stau Bărbații sălbatici și chiote dau, Femeile-aleargă mâncare făcând Și umplu paharul și-l poartă pe rând. Ei cântece cântä și basmuri își spun Din vremuri mai bune c-un alt cer mai bun Bătrâna țigancă, acolo sub brazi, , Descântece-nvață pe negri nomazi Și oacheșe fete se-nșirä la joc În cerul cel magic al zärii de foc, Răsună ghitara fierbinte și-ntins Și jocul se-ncinge sălbatic și-aprins. În urmă se culcă, odihnă cătând ; Le freamătă brazii s-adoarmă curând. În vis, exilații pământului lor Văd Sudul, o țară, și ei un popor. Dar zorile roșii se varsă pe cer, Frumoasele visuri fantastice pier. Greu scârțâie carul, ei pleacă la pas — Dar unde ? O viață de drum și

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru FLACARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 19 pentru FLACARĂ.

ÎNCINS

ÎNCÍNS^3 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre oameni sau despre corpul lor ) Cu mijlocul cuprins într - o cingătoare . 2. ( Despre arme ) Prins , atârnat de cingătoare ; ( despre oameni ) cu arma prinsă la cingătoare . - ÎNCÍNS^2 , - Ă , încinși , - se , adj . 1. ( Despre foc ) Care arde cu flăcări mari , bine aprins . 2. ( Despre fân , cereale , făină etc . ) Care a început să fermenteze , stricat , alterat ; aprins ^2 , fermentat . - ÎNCÍNS^1 s . n . Faptul de a ( se ) încinge ^2 . - V. încinge ^

 

ÎNFLĂCĂRA

ÎNFLĂCĂRÁ , înflăcărez , vb . I . Tranz . și refl . 1. A ( se ) aprinde , a ( se ) înfierbânta , a ( se ) pasiona , a ( se ) entuziasma . 2. A face să capete sau a căpăta culoarea flăcării ; a ( se ) înroși , a se îmbujora . - În +

 

FLĂCĂRAIE

FLĂCĂRÁIE s . f . 1. Flacără mare ; vâlvătaie , pălălaie , flăcărie . 2. Flăcări produse de arderea hidrogenului degajat din corpuri în descompunere și care apar uneori pe pământ , mai ales deasupra locurilor mocirloase . - Flacără + suf . -

 

FLACĂRĂ

FLÁCĂRĂ , flăcări , s . f . 1. Masă liberă de gaze care iese dintr - un corp solid sau dintr - un lichid aprins și care arde cu dezvoltare de căldură și de lumină ; parte luminoasă mobilă care se înalță ca o limbă de foc dintr - un corp aprins ; pară ^1 , văpaie ; flamă . 2. Fig . Înflăcărare , pasiune ; căldură ; strălucire . [ Pl . și : flacări ,

 

FLAMBOAIANT

FLAMBOAIÁNT , - Ă , flamboaianți , - te , adj . ( Despre stilul gotic ) Caracterizat prin complicarea , îmbogățirea și delicatețea decorului , ale cărui contururi sugerează forma flăcării . [ Pr . : - boa - iant ( în DN

 

PÂLPÂI

PÂLPÂÍ , pers . 3 p ? lpâie , vb . IV. Intranz . 1. ( Despre flăcări ) A crește și a descrește în cursul arderii , a se mișca , a tremura producând un pocnet ușor , caracteristic ; ( despre foc ) a arde cu o flacără tremurătoare , pâlpâitoare . 2. ( Despre păsări , insecte ) A mișca lin din aripi , producând un zgomot ușor , caracteristic ; a

 

PÂLPÂIRE

PÂLPÂÍRE , pâlpâiri , s . f . Acțiunea de a pâlpâi și rezultatul ei . 1. Mișcarea tremurată a focului , a flăcărilor , a luminii ; pâlpâială , pâlpâit , pâlpâitură . 2. Fâlfâire . - V.

 

PÂRJOLI

PÂRJOLÍ , pârjolesc , vb . IV . 1. Tranz . A da foc sau a pune foc cu scopul de a distruge . 2. Tranz . ( Adesea fig . ) A arde , a mistui în flăcări o ființă . 3. Intranz . ( Despre soare ) A încălzi peste măsură ; a arde , a dogorî . 4. Tranz . ( Despre soare ) A ofili , a veșteji , a usca din cauza arșiței prea

 

PÂRLI

PÂRLÍ , pârlesc , vb . IV . 1. Tranz . și refl . A ( se ) arde ușor la suprafață . 2. Tranz . A trece prin flăcări un porc tăiat , o pasăre tăiată pentru a - i îndepărta complet perii , puful sau penele . 3. Tranz . și refl . A ( se ) înnegri ( din cauza acțiunii soarelui ) ; a ( se ) bronza . 4. Tranz . și refl . A ( se ) ofili , a ( se ) veșteji , a ( se ) usca . 5. Tranz . și refl . Fig . A ( se ) păcăli , a ( se )

 

PARAFLACĂRĂ

PARAFLÁCĂRĂ , paraflăcări , s . f . Piesă metalică pentru protejarea tijei pistonului contra flăcării din cilindru la motoarele cu autoaprindere . - Para ^2 - +

 

PARAFOC

PARAFÓC , parafocuri , s . n . Zid ( făcut dintr - un material refractar ) care apără de flăcări o parte mai expusă a unui cazan de aburi . - Para ^2 - +

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...