Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:ZGREPȚĂNA, ACVILĂ, ANCORĂ, CAMELEON, CANID, CONTRAGRIFĂ, CREODONTĂ, DRAGON, FELIDĂ, FELIN ... Mai multe din DEX...

GHEARĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

GHEÁRĂ, gheare, s.f. 1. Formație cornoasă ascuțită, curbată, crescută la vârful degetelor unor reptile, păsări și mamifere, servind mai ales la apărare și la atac. * Expr. (Fam.) A fi lung în (sau la, de) gheare = a avea obiceiul fure. A-și scoate( sau a-și arăta) ghearele = a-și arăta fondul ascuns și rău al firii. A fi ( sau a cădea, a încăpea etc.) în ghearele ( sau gheara) cuiva = a fi (sau a ajunge etc.) în posesiunea, în puterea sau sub autoritatea absolută a cuiva, la discreția cuiva; a fi prins (și ținut închis). A pune gheara (pe cineva) = a pune stăpânire (pe cineva); a prinde (pe cineva). A fi ( sau a se zbate) în ghearele morții = a fi grav bolnav, aproape de moarte. 2. (Tehn.) Piesă (1) asemănătoare cu o gheară (1), care serveşte la apucat, împiedicat etc. - Et. nec.

Sursa : DEX '98

 

GHEÁRĂ s. (ANAT.) (pop.) unghie. (\~ de pasăre răpitoare.)

Sursa : sinonime

 

gheáră s. f., g.-d. art. gheárei; pl. gheáre

Sursa : ortografic

 

GHEÁR//Ă \~e f. 1) (la unele păsări și animale) Parte cornoasă, ascuțită și încovoiată de la vârful degetelor. * A pune \~a pe cineva (sau pe ceva) a prinde pe cineva; a pune stăpânire pe cineva sau pe ceva. A fi (sau a se găsi, a se zbate) în \~ele morții a fi în primejdie de moarte; a se afla în mare pericol. A-și arăta (sau a-și scoate) \~ele a-și dezvălui caracterul rău. 2) tehn. Dispozitiv pentru apucat, format din piese ascuțite și curbate. /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru GHEARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 122 pentru GHEARĂ.

Gelu Vlașin - Ghearele

Gelu Vlaşin - Ghearele Ghearele de Gelu Vlașin zeii ghearelor să-ți lumineze cu fulgerele lor sângerinde noaptea care coboară ca o lance spintecând burta zilei din care se scurge nimicul spre lumea de dincolo de noi moarte

 

Emil Gârleanu - Luptătorii

Emil Gârleanu - Luptătorii Luptătorii de Emil Gârleanu Soarta se vede că-i menise așa: să fie vecini și să fie dușmani. Și-amândoi cocoși frumoși. Unul, negru — cu toate lucirile pe care negrul le poate da în mângâierea luminii. Gulerul și penele subțiri, moi ca mătasea, ce-i atârnau de pe spate spre pinteni, băteau în verde ca fierea. Aripile, negru-aspru, ca mangalul. Pieptul luciu, cu ape tăioase, uneori sure, ca oțelul. Și penele lungi, mlădioase, și întoarse ca niște arcuri, ale cozii, cu sclipiri albăstrii, ce se stingeau îndată. Numai deasupra capului cu ochii neliniștiți ca niște gâze, creasta plecată, ștrengărește, roșie, aprinsă ca para focului. Celălalt, alb. Alb pieptul, cu unde brumate, ca argintul odoarelor vechi; albe aripile, un alb moale, ca al omătului de curând căzut; alb gulerul, cu vârfurile penelor puțin-puțin gălbui, ca suflate cu aur; albă coada bogată-n pene, ușoară, răsfirată. Și, deasupra capului cu ochii galbeni, plutitori în mărgeanul pleoapelor, o creastă cărnoasă, bătută și roșie ca o garoafă. Nu se puteau suferi; își aruncau priviri tăioase printre spărturile gardului; fiecare se silea să trâmbițeze mai înainte zorii zilei. Și totuși prilejul nu-i adusese încă față-n față, ...

 

Dimitrie Anghel - Coco

... cele trei lacrimi clare ce ardeau, începu să strige într-un țipăt strident : — Ai lui Tudorachi... Ai lui Tudorachi... Ai lui Tudorachi... Ca o gheară se întinse mîna parazitului spre el, căutînd să-l descleșteze după marginea vestei, dar ghearele lui Coco țineau dîrz de ea ; în drăgostiri se potoli ...

 

Alexandru Vlahuță - Cârmacii

Alexandru Vlahuţă - Cârmacii Cârmacii de Alexandru Vlahuță Lui V. A. Urechiă Din bordei de lângă vatra unde stă nenorocirea Ca o strajă neclintită ridicatu-mi-am privirea Sus, spre sfetnici, și văzut-am a lor fețe luminoase, Ș-am văzut maimuțăria, strâmbăturile grețoase Astor molii, astor ciocli, dezmățați copii ai spumei, Care-n aur văd, smintiții, sufletul și cinstea lumei, Inimi dogorâte-n para poftei de-a se-navuți, Stând ca viermii pe-un cadavru, ce-a-nceput a se-mpuți. I-am văzut păpuși gătite, tologiți în jețuri moi, Trântori, fără nici o grijă, și străini de-orice nevoi, Răscolind în a lor cuget ale țării măruntaie Și cătând, nesocotiții, ca din trupul ei să taie Partea ce-a mai rămas bună, membrul ce-a mai rămas teafăr. Pieptul lor, plin de medalii, strălucea ca un luceafăr. Dar înnuntru sub medalii și sub hainele bogate Clocotește-n oala cărnei, otrăvită de păcate, La a negrelor lor pofte, la a infamiei pară Clocotește crima . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Stoarceți, stoarceți măduva din țară! Nu vă pese! Striviți totul! Cugetați că poate mâini O ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - Odă la ciocoi

... jafuri lăcomie, dispreț de cele sfinte Și lipsă de rușine! XVIII O, nu! E viu ciocoiul! Nu-i mumie, nu-s moaște: Priviți-i crunta gheară! Și pentru ca de-ndată să-l poată recunoaște Nefericita țară, El trage după sine, ca-n zile denainte, Invazia străină, Chemând păgâni și unguri ...

 

Dimitrie Anghel - Tata (Anghel)

Dimitrie Anghel - Tata (Anghel) Tata de Dimitrie Anghel Publicată în Minerva , III, 759, 28 ian. 1911, p. 1. Ca un miraj nălucitor te-a chemat pe tine strălucirea aurului, și tu cel dezbrăcat de toate patimele ai alergat după el pînă ce ai căzut. Negrul neant la tine a fost mărginit de un zid de aur și zidul s-a prăbușit peste tine, îngropîndu-te sub el. Ce urmăreai tu, de ce te-ai zbuciumat, de ce flacăra vie a minții tale a ars fără preget, ca vîlvătăile de foc ce le aprindeau și le hrăneau necurmat întîii oameni în vremuri obscure, ca să se apere de dușmănia fiarelor ? După perdeaua de foc a minții tale, ai stat tu ascuns toată viața, apărîndu-te. Vie, puternică, fantastică, se consuma inteligența ta. Mari, flăcările jucau zvîrlind scîntei orbitoare. Vînturile întîmplărilor o înălțau și o coborau și ghearele lacome așteptau cu răbdare să te sfîșie ; sclipitorii ochi pîndeau din umbră stingerea marelui incendiu, ca să poată prin drumul de cenușă să ajungă pînă la tine. Ce te împingea pe tine, căci din înfrîngeri și dureri, ca la mulți ...

 

George Topîrceanu - Un duel

George Topîrceanu - Un duel Un duel de George Topîrceanu Eroii mei sunt doi cocoși De rasă, pintenați, frumoși Ca ofițerii la paradă. Doi cavaleri aristocrați. Dintr-o privire ofensați Încep duelul fără spadă. Au martori puii speriați. Teren — o parte din ogradă, Dar n-au motiv de sfadă, Căci nu se știe-a cui e vina — Misteru-nvăluie pricina, — Deci: căutați găina... Din amândouă părțile Se-ncep ostilitățile. Ei stau o clipă față-n față Cu ciocurile la pământ, Apoi deodată-și iau avânt Și lupta-ncepe săltăreață: Sar deodată, Dau cu ciocul. Cad alături, Schimbă locul. Bat din aripi, Dau din gheare. Unul cade, Altul sare... Iar s-atacă, Iar se pișcă... Dar deodată nu mai mișcă... Față-n față, multă vreme, Stau așa, ca două gheme Neclintite Și zburlite, Până când, pe nesimțite, Unul părăsește sfada, Întorcându-se cu coada... Atunci ieși de sub șopron Un folozof-clapon, Urât Ș-atâta de bătrân încât A dat în mintea puilor... El s-a oprit în fața lor Cotcodăcind sonor: — Eu dezaprob acest conflict. E o rușine, un delict Nedemn de vremi civilizate. Dar așteptăm un viitor Când, mândri ...

 

Vasile Alecsandri - Peneș Curcanul

... Cu gheara-i nevăzută. Dar și noi încă o pândeam   Cum se pândește-o fiară Și tot chiteamși ne gândeam   Cum să ne cadă-n gheară? Din ziori în ziori și turci și noi   Zvârleam în aer plumbii Cum zvârli grăunți de popușoi   Ca să hrănești porumbii. Și tunuri sute bubuiau ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Zmeoaica

Ştefan Octavian Iosif - Zmeoaica Zmeoaica de Ștefan Octavian Iosif Informații despre această ediție — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Zorește-ți fugarul și-aține-te bine ! Căci iată Zmeoaica cu chipul hidos Pe urmele noastre pornit-a, și vine Purtată în goană, ca norul de vînt, C-o falcă în cer și cu alta-n pămînt ! — N-ai teamă, copilă de crai, căci cu noi E Galben-din-soare, copilă, n-ai teamă ! Aruncă năframa cea scumpă-napoi, Să crească un codru năstrușnic de-aramă : Pîn'dinții Zmeoaicei, rozînd, s-or toci, Noi fi-vom departe, departe de-aci ! — Zorește-ți fugarul, o, drag Făt-frumos ! Nu simți tu dogoarea arzîndu-te-n spate ? E crunta Zmeoaică cu chipul hidos : Rozînd la copaci, prin pădure străbate. Ea vine cumplită, cu părul vîlvoi, Și dacă ne-ajunge, Aman e de noi ! — N-ai teamă, tu, mîndră copilă de crai, N-ai teamă, al inimei mele tezaur ! Aruncă-i tu pieptenul de-aur ce-l ai, Pe loc să se facă un munte de aur. Ah, iată-l cum crește cu vîrful în cer — Să-l roadă Zmeoaica cu dinții de fier ! — ...

 

Alexandru Macedonski - Zi de iarnă

Alexandru Macedonski - Zi de iarnă Zi de iarnă de Alexandru Macedonski Se-nnorează ceru-albastru, Nici o floare, nici un astru, Căci și cer ca și pământ Pus-au vara în mormânt. Toate frunzele-adorate Zboară-n vânt amestecate... Corbi și ciori-nnegresc pe sus... Rândunelele s-au dus. Fulguiește de ninsoare În pustiile ogoare, Urlă crivățu-n copaci... Vai de oamenii săraci. De la munte pân' la baltă Numai crivăț ce te saltă; Numai cer posomorât Peste câmpul mohorât. Bătătura e pustie De belșug și veselie, Și de-al verii cântec viu Orice suflet e pustiu. Sus la stânele din munte Pe zăpadă își fac punte Lupi prădalnici și mișei... Vai de turmele de miei. Pestetot numai zăpadă, Ce s-adună în grămadă Sau se-mparte-n fel de flori Sub ai vântului fiori. Prin pădurea troienită Nu e cracă nenflorită, Dar în loc de ghiocei Pretutindeni e polei. De prin coșuri iese fumul Ce mereu își trage drumul Sub al iernii cer senin... Vai de cei fără cămin. Prin orașe umblă-n sănii Fel de feluri de jigănii Ce-năuntru nici nu-ncap De samur și de sângeap. Tot prin falnice locașe Își duc frunțile trufașe, Dar ...

 

Alexandru Vlahuță - Dormi în pace

... mari, dar stinși, sub alba-i frunte i se adâncise, Și pe vinetele-i buze un surâs încremenise. Cum părea de-mbătrânită-n nemblânzita morții gheară! Când, sub galbena lumină a unei făclii de ceară, Își da duhul, liniștită, ca un Mesia pe cruce, Am simțit atuncea, Doamne, că ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru GHEARĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 27 pentru GHEARĂ.

ZGREPȚĂNA

ZGREPȚĂNÁ , zgreápțăn , vb . I . ( Pop . ) 1. Intranz . A zgâria , a râcâi ( cu ghearele ) . 2. Refl . A se cățăra , agățându - se cu

 

ACVILĂ

ÁCVILĂ , acvile , s . f . 1. Gen de păsări răpitoare de zi , mari , din familia acvilidelor , cu ciocul drept la bază și încovoiat la vârf , colțul gurii ajungând sub ochi , cu gheare puternice și cu aripi lungi și ascuțite ; pajură , aceră ( Aquila ) . 2. Stemă reprezentând o acvilă ( 1 ) ;

 

ANCORĂ

ANCORĂ , ancore , s . f . 1. Piesă grea de metal cu brațele ca niște gheare , care se coboară cu un lanț , o frânghie sau o parâmă de pe o navă în fundul apei , unde se agață pentru a ține nava în loc . 2. Bară ( de metal ) în formă de T sau de X care împiedică un zid să se

 

CAMELEON

CAMELEÓN , cameleoni , s . m . 1. Reptilă arboricolă și insectivoră din regiunile tropicale , cu gheare ca un clește , care o ajută să se prindă de copaci , și cu proprietatea de a - și schimba culoarea pielii potrivit mediului înconjurător ( Chamaeleo vulgaris ) . 2. Fig . Persoană care - și schimbă purtarea și convingerile după împrejurări . [ Pr . : - le -

 

CANID

CANÍD , canide , s . n . ( La pl . ) Familie de mamifere carnivore digitigrade , cu gheare neretractile și cu patru degete la picioarele dinainte și cinci la cele din spate , din care fac parte lupul , vulpea , șacalul etc . ; ( și la sg . ) animal din această

 

CONTRAGRIFĂ

... CONTRAGRÍFĂ contragrife , s . f . Piesă metalică în formă de gheară

 

CREODONTĂ

CREODÓNTĂ , creodonte , s . f . ( La pl . ) Subordin fosil de mamifere primitive carnivore , cu dentiția puțin specializată , cu membrele masive , prevăzute cu gheare ; ( și la sg . ) mamifer din acest subordin . [ Pr . : cre -

 

DRAGON

DRAGÓN^2 , dragoni , s . m . I. 1. Monstru fabulos , închipuit cu gheare de leu , aripi de vultur și coadă lungă de șarpe . 2. Specie de șopârlă care trăiește pe copaci în unele regiuni tropicale , având de - a lungul corpului două excrescențe ale pielii în formă de aripi ( Draco volans ) . 3. Reprezentare heraldică având profilul unui chip omenesc cu barba formată din șerpi încolăciți . 4. ( Art . ) Numele unei constelații din emisfera boreală , dispusă într - un șir lung de stele terminat cu un fel de cap ; ( pop . ) Balaurul . II. Soldat din cavalerie care lupta atât călare , cât și pedestru . DRAGÓN^1 , dragoane , s . n . Șiret confecționat din fir metalic și terminat cu un ciucure , care se prinde la mânerul

 

FELIDĂ

FELÍDĂ , felide , s . f . ( La pl . ) Familie de mamifere carnivore cu corpul mlădios , cu coada lungă și cu gheare de obicei retractile ; ( și la sg . ) animal din această familie ;

 

FELIN

FELÍN , - Ă , felini , - e s . f . , adj . 1. S . f . ( La pl . ) , Familie de animale mamifere carnivore , cu corpul zvelt , mlădios , gâtul scurt , capul rotund , coadă lungă , cu gheare , din care fac parte pisica , leul etc . ; ( și la sg . ) animal care face parte din această familie . 2. Adj . Care aparține felinelor ( 1 ) , privitor la feline . 3. Adj . Fig . Suplu , grațios . Mers

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...