Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:INDUCTIV, AUTOINDUCȚIE, ELECTROMAGNETISM, FARADIC, FARADIZARE, INDUCE, INDUCTOMETRU, INFLUENȚĂ, PERMEABILITATE, PERMITIVITATE ... Mai multe din DEX...

INDUCȚIE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

INDÚCȚIE, inducții, s.f. 1. Formă fundamentală de raționament, care realizează trecerea de la particular la general. 2. Producere sau influențare a unui fenomen de către un alt fenomen altfel decât printr-o acțiune mecanică nemijlocită. * Inducție magnetică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului magnetic, determină macroscopic starea magnetică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electrică = mărime fizică vectorială care, împreună cu intensitatea câmpului electric, determină macroscopic starea electrică a câmpului electromagnetic din corpuri. Inducție electromagnetică = fenomen de apariție a unei tensiuni electromotoare într-un circuit străbătut de un flux magnetic variabil. Inducție electrostatică = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor, datorită acțiunii unui câmp electric; electrizare prin influență^1 (2). 3. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție aflată într-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. - Din fr. induction, lat. inductio.

Sursa : DEX '98

 

INDÚCȚIE s. f. 1. raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. * metodă de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. 2. concluzie prin inducție (1). 3. influență exercitată de un țesut oarecare asupra țesuturilor vecine. * mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează, sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 4. producere sau influențare a unui fenomen ori proces de către stimuli, factori, enzime etc. * producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. (< fr. induction, lat. inductio)

Sursa : neoficial

 

indúcție s. f. (sil. -ți-e), art. indúcția (sil. -ți-a), g.-d. art. indúcției; pl. indúcții, art. indúcțiile (sil. -ți-i-)

Sursa : ortografic

 

INDÚCȚI//E \~i f. 1) (în opoziție cu deducție) Operație mintală constând în trecerea de la fapte la generalizări, de la particular la general. 2) Concluzie obținută printr-un astfel de raționament. 3) : \~electromagnetică producere a unui câmp electric cu forță electromotoare, prin variația câmpului magnetic. [G.-D. inducției] /<lat. inductio, \~onis, fr. induction

Sursa : NODEX

 

INDÚCȚIE s.f. 1. (Log.) Formă de raționament prin care se realizează trecerea de la particular la general. ** Procedeu de demonstrare a propozițiilor generale în matematică și în alte științe deductive. ** Concluzie obținută prin inducție (1). 2. Mecanism nervos prin care o stare de excitație sau de inhibiție dintr-un centru nervos favorizează sau determină apariția stării opuse într-un alt centru nervos. 3. Producere sau influențare a unui fenomen ori proces sub acțiunea unor stimuli, factori, enzime etc. ** (Electr.) Producere a unui curent electric într-un circuit prin varierea fluxului magnetic. [Gen. -iei, var. inducțiune s.f. / cf. lat. inductio, fr. induction, rus. indukțiia].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru INDUCȚIE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 13 pentru INDUCȚIE.

INDUCTIV

... INDUCTÍV , - Ă , inductivi , - e , adj . Care procedează prin inducție ( 1 ) , care se bazează pe inducție

 

AUTOINDUCȚIE

... AUTOINDÚCȚIE s . f . ( Fiz . ) Inducție

 

ELECTROMAGNETISM

ELECTROMAGNETÍSM s . n . Ramură a electricității care studiază câmpul magnetic produs de sarcinile electrice în mișcare , acțiunea câmpului magnetic asupra curentului electric , undele electrice și cele magnetice , fenomenul inducției electromagnetice

 

FARADIC

... FARÁDIC adj . Curent faradic ( Ieșit din uz ; în sintagma ) = curent electric alternativ produs prin inducție

 

FARADIZARE

... FARADIZÁRE , faradizări , s . f . ( Med . ) Tratament prin curenți de inducție

 

INDUCE

... Tranz . 1. A împinge , a îndemna pe cineva să facă un lucru . 2. A produce un câmp electric prin inducție

 

INDUCTOMETRU

... INDUCTOMÉTRU , inductometre , s . n . ( Elt . ) Aparat pentru măsurarea curenților de inducție

 

INFLUENȚĂ

... 2. ( Fiz . ; în sintagma ) Electrizare prin influență = separare a sarcinilor electrice și redistribuirea lor pe suprafața unui conductor , datorită acțiunii unui câmp electric ; inducție

 

PERMEABILITATE

PERMEABILITÁTE s . f . 1. Însușire a unui material de a fi permeabil . 2. ( Fiz . ) Mărime egală cu raportul dintre inducția magnetică și intensitatea câmpului magnetic . [ Pr . : - me -

 

PERMITIVITATE

PERMITIVITÁTE , permitivități , s . f . ( Fiz . ) Mărime egală cu raportul dintre inducția electrică și intensitatea câmpului electric . [ Var . : ( rar ) permetivitáte s .

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...