Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:?STA, A, ANTIFRAZĂ, CACOLOGIE, DOMNIE, HĂT, LOCUȚIE, PROVINCIALISM, SINTAGMĂ ... Mai multe din DEX...

LOCUȚIUNE - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

LOCUȚIÚNE s. f. grup de cuvinte cu sens unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. (< fr. locution, lat. locutio)

Sursa : neoficial

 

LOCUȚIÚNE, locuțiuni, s.f. Grup de cuvinte cu înțeles unitar, care se comportă din punct de vedere gramatical ca o singură parte de vorbire. ** (Înv.) Expresie. [Pr.: -ți-u-. - Var.: (înv.) locúție s.f.] - Din fr. locution, lat. locutio, -onis.

Sursa : DEX '98

 

locuțiúne s. f. (sil. -ți-u-), g.-d. art. locuțiúnii; pl. locuțiúni

Sursa : ortografic

 

LOCUȚIÚN//E \~i f. Îmbinare de cuvinte cu sens unitar și funcție gramaticală unică. [G.-D. locuțiunii; Sil. -ți-u-] /locution, lat. locutio, \~onis

Sursa : NODEX

 

LOCUȚIÚNE s.f. Grup de cuvinte care, pierzându-și semnificația lor proprie, au împreună valoarea unui singur cuvânt și o funcție gramaticală unică. [Pron. -ți-u-, var. locuție s.f. / cf. fr. locution, lat. locutio].

Sursa : neologisme

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru LOCUȚIUNE

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru LOCUȚIUNE.

Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria

Titu Maiorescu - Limba română în jurnalele din Austria Limba română în jurnalele din Austria de Titu Maiorescu 1868 Stilul jurnaliștilor români din Transilvania, Bucovina și Banat a ajuns într-o stare ce nu mai îngăduie tăcerea cu care a fost primit până acum. Prin formarea noilor expresii și prin construcțiunea lor sintactică, compatrioții noștri de peste Carpați introduc pe toate zilele în limba română o denaturare a spiritului propriu național, care în întinderea ei de astăzi a devenit primejdioasă, cu atât mai mult cu cât cei ce au cauzat-o și cei ce o continuă nu par a avea conștiința răului, ci răspândesc încrederea de a fi cei mai buni stiliști ai literaturii române. Încă zece ani de o asemenea convingere publică, încă o generație de tineri cu același sistem de expresii, și limba română poate deveni o ruină, nu reparată, ci stricată prin construcții străine fără nici o adaptare de stil și incapabile de a-i manifesta propria idee în modul ei originar. Rândurile de față au scopul de a arăta acea direcție falsă a autorilor români din Austria și ...

 

Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române

Titu Maiorescu - O cercetare critică asupra poeziei române O cercetare critică asupra poeziei române de la 1867 de Titu Maiorescu Cuprins 1 PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 2 PREFAȚA LA EDIȚIA DINTÂI 3 PREFAȚA LA EDIȚIA DE LA 1892 4 I - Condițiunea materială a poeziei 5 II - Condițiunea ideală a poeziei PREFAȚA AUTORULUI LA EDIȚIA DE LA 1874 Iluzii pierdute — iată semnul timpului în care trăim. Stăpânirea frazei încetează. Numai deziluzionarea să nu treacă în scepticism. Puținii bărbați eminenți ce-i avem au început să se retragă unul câte unul din viața publică, iar în locul lor năvălește mulțimea mediocrităților și, cu steagul naționalismului și al libertății în frunte, acea gloată de exploatatori, pentru care Dunărea nu e destul de largă ca să-i despartă de Bizanț. În contra lor rezistența, fie și violentă, era o datorie. De aci critica! Însă critica unde trebuie și constructivă unde poate. Paginile următoare cuprind un șir de cercetări critice asupra câtorva forme de cultură română din ultimele decenii. Scrierile astfel împreunate în volumul de față sunt o retipărire din Convorbiri literare. Prezentându-se acum singure înaintea publicului și lipsite de vecinătatea și de sprijinul scriitorilor ...

 

Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil

Vasile Alecsandri - Din albumul unui bibliofil Din albumul unui bibliofil de Vasile Alecsandri Cuprins 1 I - Boierii așezate de Alexandru-Vodă cel Bun și Bătrân 2 II - Formulă de afurisenie 3 III 4 IV - Epitaful lui Prale 5 V - Fragmente dintr-o poveste 6 VI - Rime defectuoase 7 VII - Câteva cugetări 7.1 Cuvinte vechi franceze din XV secol 7.1.1 A 7.1.2 B 7.1.3 C 7.1.4 D 7.1.5 E 7.1.6 F 7.1.7 G 7.1.8 H 7.1.9 J 7.1.10 L 7.1.11 M 7.1.12 N 7.1.13 O 7.1.14 P 7.1.15 R 7.1.16 S 7.1.17 T 7.1.18 U 7.1.19 V 7.1.20 Y 7.2 Stoicismul românului 7.3 Arghir 7.4 Neculai Bălcescu 7.5 Cântecul Bucovinei 7.6 Geanta lui Moș Cosma I - Boierii așezate de Alexandru-Vodă cel Bun și Bătrân Logofăt mare judecător și alegător de ocine. Ispravnic pe o seamă de oameni de frunte, ce sunt curteni la țară, și judecător tuturor cine sunt cu strâmbătăți ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LOCUȚIUNE

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru LOCUȚIUNE.

?STA

STA , stau , vb . I . Intranz . I. 1. ( Despre oameni și animale ) A se opri din mers , a rămâne pe loc ; a se întrerupe dintr - o acțiune , dintr - o mișcare , dintr - o activitate etc . ; ( despre aparate , mecanisme , dispozitive ) a se opri din funcționare , a nu mai merge ; p . ext . a se defecta . 2. A rămâne nemișcat într - un loc , a nu pleca , a nu se îndepărta de undeva ; ( despre vehicule ) a staționa . 3. A rămâne într - un serviciu , într - o slujbă , într - o ocupație . 4. A rămâne , a petrece un timp undeva sau cu cineva ; a poposi ; a întârzia , a zăbovi . II. 1. A se afla , a se găsi , a fi într - un anumit loc . 2. A trăi , a viețui ; a locui . 3. ( Pop . ) A fi , a exista , a se afla . 4. A continua să fie ; a dăinui , a se menține . III. 1. ...

 

A

A ^5 - Element de compunere care indică absența , excluderea etc . Amoral , anhidru . [ Var . : an - ] A ^4 prep . ( Formează numerale distributive ) . De câte . . . 3 saci a 80 de kg . A ^3 prep . 1. ( Precedă infinitivul scurt ca formă - tip a verbului ) A lucra . 2. ( Exprimă un raport de comparație sau de asemănare ) Miroase a pământ . 3. ( Intră în compunerea unor adverbe , locuțiuni adverbiale și prepoziționale și a unor substantive și adjective în care este inclus tot ) De - a dreapta , atoatevăzător , atotputernic . A ^2 interj . Exclamație care exprimă : surprindere , admirație , entuziasm ; plăcere , satisfacție ; necaz , supărare ; regret ; indignare , reamintirea bruscă a unui lucru omis ; ah ( 2 ) . A ^1 s . m . invar . Prima literă a alfabetului limbii române ; sunetul notat cu această literă ( vocală deschisă nerotunjită

 

ANTIFRAZĂ

... ANTIFRÁZĂ , antifraze , s . f . Figură retorică prin care o locuțiune

 

CACOLOGIE

... CACOLOGÍE , cacologii , s . f . Construcție , locuțiune

 

DOMNIE

DOMNÍE , domnii , s . f . 1. Autoritatea politică și juridică a domnului ( 3 ) ; demnitatea de domn . 2. Dominație , stăpânire , putere . 3. ( Înv . ; formează locuțiuni pronominale cu valoare de pronume de reverență ) Vom face cum vei hotărî domnia -

 

HĂT

HĂT adv . ( Reg . ; însoțește adjective , adverbe și locuțiuni adverbiale cu sens local sau temporal , dându - le valoare de superlativ ) De tot , mult , tare , foarte . Până hăt

 

LOCUȚIE

... LOCÚȚIE s . f . v . locuțiune

 

PROVINCIALISM

... PROVINCIALÍSM , provincialisme , s . n . 1. Cuvânt , expresie , locuțiune specifică unei provincii , care nu aparține limbii literare ; p . ext . rostire caracteristică unei provincii ; regionalism . 2. Atitudine , comportare etc . specifică unui provincial ( 1 ) . [ Pr . : - ci ...

 

SINTAGMĂ

... sintagme , s . f . Unitate semantico - sintactică stabilă , formată dintr - un grup de două sau mai multe cuvinte între care există raporturi de subordonare ; p . ext . locuțiune