Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul LUNCA nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: LUNCĂ

  Vezi și:LUNCET, LUNCULIȚĂ, ALUVIUNE, BALTĂ, DELNIȚĂ, GÂRLĂ, GRĂDIȘTE, LUNCĂ, LUNCUȚĂ, ZĂVOI ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului LUNCA: LUNCĂ.

 

LUNCA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

LÚNCĂ, lunci, s.f. 1. Șes de-a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică; regiune inundabilă a unei văi. 2. Pădure formată din sălcii, răchită, anini, plopi etc. pe malurile unei ape curgătoare; zăvoi. - Din sl. lonka.

Sursa : DEX '98

 

LÚNCĂ s 1. (prin Bucov. și Mold.) prelucă, (Maram., Transilv., Ban. și nordul Mold.) rât. (\~ unui râu.) 2. zăvoi. (\~ de sălcii.)

Sursa : sinonime

 

lúncă s. f., g.-d. art. lúncii; pl. lunci

Sursa : ortografic

 

LÚN// \~ci f. 1) Porțiune inundabilă de teren, situată de-a lungul unei ape curgătoare și caracterizată printr-o vegetație specifică. 2) Pădurice situată pe malul unei ape; zăvoi. /lonka

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru LUNCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 193 pentru LUNCA.

Vasile Alecsandri - Lunca țipă, lunca zbiară

... meu zace Ș-inimioara-mi nu mai tace! Inimă, fii răbdătoare, Ca pământul sub picioare, Pân' ce puica bălăioară S-a întoarce-n luncă

 

Vasile Alecsandri - Lunca din Mircești

... vie și gingașă!â€� Fluturașul zice florie: „Mult ești mie drăgălașă!â€� Vulturul uimit ascultă ciocârlia ciripind; Râu, izvoare, nouri, raze se împreună iubind. Luncă, luncă, dragă luncă! rai frumos al țării mele, Mândră-n soare, dulce-n umbră, tainică la foc de stele! Ca grădinile Armidei, ai un farmec răpitor, Și Siretul ... călătorii fericiți. Și-i încântă, și-i îmbată, și-i aduce la uitare Prin o magică plăcere de parfum și de cântare, Căci în tine, luncă

 

Vasile Alecsandri - Concertul în luncă

... Vasile Alecsandri - Concertul în luncă Concertul în luncă de Vasile Alecsandri În poiana tăinuită, unde zbor luciri de lună, Floarea oaspeților luncii cu grăbire se adună, Ca s-asculte-o cântăreață revenită-n ... liniștire o divină melodie Ca suflarea unui geniu pintre frunze-alin adie, Și tot crește mai sonoră, mai plăcută, mai frumoasă, Pân' ce umple-ntreaga luncă de-o vibrare-armonioasă. Gânditoare și tăcută luna-n cale-i se oprește, Sufletul cu voluptate în estaz adânc plutește, Și se pare că s ...

 

Vasile Alecsandri - Zburătorul (Alecsandri)

... știi cântecul ce spune Că prin frunzi când se strecoară Raza zilei ce apune, Zburătorul se aruncă La copila care vine Să culeagă fragi în luncă, Purtând flori la sân ca tine? Fragii el din poală-i fură Cu-a sa mână nevăzută, Și pe frunte și pe gură ... Salba, poți ca să-i duci dorul. Spune,-n lunca-ntunecată Nu-ntâlniși pe Zburătorul? Astfel vesel pe-o cărare Glumeau gingașele fete. Iar în luncă stau la zare Doi voinici cu negre plete Și, cântând în poieniță, Aninau cu veselie Unu-o salbă-n chinguliță, Altul flori la pălărie. 1845 ...

 

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6

Vasile Alecsandri - Doina voinicească 6 Cât o roată de car mare, Cu trei rânduri de pistoale Ș-un baltag legat de șale. Trăsei două, trei pârloage, Foamea la pământ mă trage! Dacă văzui și văzui, Două, trei cruci îmi făcui, Luai coasa de picior Și-n văzduh îi detei zbor, Ș-o izbii de-un păducel, Sări coasa din cățel. Iaca stăpânul călare Că-mi aduce de mâncare Mălai negru zguruit Și uscat, și mucezit. N-apucai să-mbuc o dată, Ciocoiul își face plată Și mă ia la schingiuit Că nimic nu i-am cosit. Eu o palmă îi detei Și toți dinții că-i scosei. Dacă văzui și văzui, Șoim de codru mă făcui Și de când m-am haiducit Drag îmi e drumul cotit. Când văd tabere venind Și ciocoii-nalbăstrind, Mă fac broască la pământ, Îmi așez durda spre vânt Și mi-i iau la căutare De la cap pân-la picioare, Și chitesc și socotesc Pe unde să mi-i lovesc? La retezul părului, Pe din dosul fesului, [2] Unde-i cald ciocoiului. Eu chitesc, durda pocnește, Ciocoiul se vârcolește Și de zile se sfârșește. Las' să moară ca un câine, Că i-am ...

 

Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri)

Vasile Alecsandri - Noaptea albă (Alecsandri) Noaptea albă de Vasile Alecsandri Noaptea-i albă, luminoasă, Ceru-i boltă de opal. Toată zarea-i scânteioasă, Tot izvoru-i de cristal, Căci pe lume-acum domină Spaima vechilor stejari, Sora morței cea mezină, Iarna cu-orizonuri mari. Astfel gerul e de tare Cât îngheață-n orice loc Și a gurii răsuflare, Și cenușa de sub foc. El lipește ochi cu gene, Pe drumeț îl face orb, Și în cuiburi, chiar sub pene, Crapă ouăle de corb. Câmpul lung și lat albește Ca un strat de mărgărint. Alba lună sus lucește Ca icoană de argint Și apare nemișcată În abis nemărginit Ca pe marea înghețată Un vas mare troienit. Miezul nopței!... totul tace! Lumea pare un mormânt, Unde mort și rece zace Leșul marelui pământ, Și sub bolta cea senină Mii de stele cu foc viu Varsă-o jalnică lumină Pe gigantul său secriu!... Ies pe câmp... Sub pași răsună Câmpul sec și înghețat. Un păr mare stă drept lună, Cu corbi negri încărcat. Totu-i mort!... Sunat-au oare Pe al cerului cadran Ora stingerei de soare În al morței ocean? Numai eu să fiu pe lume Rămas singur trăitor, ...

 

Elisabeta de Wied - Vasile Alecsandri

... sobei Bradul Sfârșitul iernei Oaspeții primăverii Cocoarele Noaptea Dimineața Tunetul Floriile Paștele Plugurile Sămănătorii Rodica Lunca din Mircești Malul Siretului Flori de nufăr Concertul în luncă Vânătorul Puntea Balta Fântâna Secerișul Cositul Pastel chinez Bărăganul Varia Strofe scrise pe un părete Imn religios Imn lui Ștefan cel Mare Ștefan Vodă și ...

 

George Coșbuc - Petrea

... Urlă Petre prins de trude, Urlă-n chip păgân. Maică-sa din cas-aude, Fir și fus și ghem aruncă Și-și găsește fiu-n luncă Șarpe-având în sân. Învălește-ți în năframă Mâna până-n cot Că să nu te muște, mamă! Tu n-ai boi să duci la ...

 

George Coșbuc - Prahova

... Prahova năvalnic sare, Neștiind aceasta ce-i. Pletele-i rămân răzlețe, Ochii plini de spaimă-i are Și cu pieptul gol s-aruncă Peste liniștita luncă Părul ei sunt valuri crețe, Spuma albă-i pieptul ei! Te-ai speriat, frumoasă fată, Galbenă ce te-ai făcut! A fost tren ...

 

Mihai Eminescu - La o artistă (Credeam ieri că steaua-ți...)

... că steaua-ți e-un suflet de înger Ce tremură-n ceruri, un cuget de aur Ce-arunc-a lui raze-n o luncă de laur        Cu-al cântului dar, Iar tu, interpretă-a cereștilor plângeri, Credeam că ești chipul ce palida stelă Aruncă pe-o frunte ... tine revede sublimul său vis. II Cum lebăda viața ei toată visează un cântec divin, Nu cântecul undei murinde pe luciul mărei senin, Cum galbena luncă visează o iarnă întreagă de-un cânt, Nu cântecul iernei cel aspru, nu arpa lui Eol în vânt, Ci lebăda cântecul morții, al morții cu ...

 

Mihai Eminescu - Mii de stele...dulce sară

... de Mihai Eminescu Peste codri se coboară, Peste vârfuri trece lună Iar isvoarele răsună. Cine-mi trece luncile Domnița cu pruncile; Cine-mi trece mândra luncă, Domnița mea cu o pruncă Cine-mi trece lunca mare, Fata lui Dragoș călare Pe-un cal alb ca de ninsoare, Cu rafturile de argint ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru LUNCA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 10 pentru LUNCA.

LUNCET

... LUNCÉT , lunceturi , s . n . Totalitate a luncilor din preajma unei ape curgătoare . - Luncă

 

LUNCULIȚĂ

... LUNCULÍȚĂ , lunculițe , s . f . Diminutiv al lui luncă ; luncuță . - Luncă

 

ALUVIUNE

... ALUVIÚNE , aluviuni , s . f . Material format din bolovani , mâl , nisip și pietriș , adus de apele curgătoare și depus pe fundul albiei , pe luncă

 

BALTĂ

... BÁLTĂ , bălți , s . f . 1. Întindere de apă stătătoare , de obicei nu prea adâncă , având o vegetație și o faună acvatică specifică ; zonă de luncă inundabilă , cu locuri în care stagnează apa ; p . ext . lac . 2. Apă de ploaie adunată într - o adâncitură ; groapă cu apă sau mocirlă ; ( prin exagerare ...

 

DELNIȚĂ

... anumită subîmpărțire structurală a pământului satului . Patru delnițe de fânaț . 3. ( Înv . și reg . ) Fâșie îngustă și lungă de teren situată într - o luncă

 

GÂRLĂ

GÂRLĂ , gârle , s . f . 1. Apă curgătoare ( mai mică ) ; braț al unei ape curgătoare . 2. Depresiune alungită ( și sinuoasă ) aflată în lunca unei ape curgătoare și care , acoperită de apă , leagă de obicei un râu de lacurile sau de bălțile din jurul

 

GRĂDIȘTE

GRĂDIȘTE , grădiști , s . f . Ridicătură ( alungită ) de teren formată în lunca unui râu , datorită schimbării către vărsare a meandrelor

 

LUNCĂ

LÚNCĂ , lunci , s . f . 1. Șes de - a lungul unei ape curgătoare caracterizat prin soluri aluvionare și prin vegetație specifică ; regiune inundabilă a unei văi . 2. Pădure formată din sălcii , răchită , anini , plopi etc . pe malurile unei ape curgătoare ;

 

LUNCUȚĂ

... LUNCÚȚĂ , luncuțe , s . f . Lunculiță . - Luncă

 

ZĂVOI

... ZĂVÓI , zăvoaie , s . n . Pădurice pe malul unei ape ; luncă