Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MĂSURĂTOARE, ANTEMĂSURĂTOARE, CONTRAMĂSURĂ, MĂSURĂ, MĂSURĂTOR, RĂSURĂ, TELEMĂSURĂ, TRĂSURĂ ... Mai multe din DEX...

M%C4%82SURA - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru M%C4%82SURA

 Rezultatele 1 - 8 din aproximativ 8 pentru M%C4%82SURA.

MĂSURĂTOARE

MĂSURĂTOÁRE , măsurători , s . f . Măsurare , determinare . - Măsurat ^1 + suf . -

 

ANTEMĂSURĂTOARE

ANTEMĂSURĂTOÁRE , antemăsurători , s . f . Evaluare cantitativă referitoare la o lucrare sau la o operație , făcută ( în scris ) înaintea executării ei . - Ante - + măsurătoare ( după fr . avant -

 

CONTRAMĂSURĂ

CONTRAMĂSÚRĂ , contramăsuri , s . f . Măsură luată pentru a contracara efectele altei măsuri . - Contra ^1 - +

 

MĂSURĂ

MĂSÚRĂ , măsuri , s . f . I. 1. Valoare a unei mărimi , determinată prin raportarea la o unitate dată ; măsurare , determinare . 2. Unitate convențională pentru măsurarea dimensiunilor , cantităților , volumelor etc . ; vas , aparat etc . care reprezintă această unitate convențională . Instrument ( sau aparat ) de măsură = instrument ( sau aparat ) cu care se măsoară . 3. Cantitate determinată , întindere limitată . 4. Cea mai mică diviziune care stă la baza organizării și grupării duratei sunetelor muzicale și care se notează printr - o fracție plasată la începutul primului portativ . 5. Unitate metrică compusă dintr - un anumit număr de silabe accentuate și neaccentuate sau ( în metrica antică ) dintr - un anumit număr de silabe lungi și scurte , care determină ritmul unui vers . 6. ( Fil . ) Categorie a dialecticii care reflectă legătura dintre cantitate și calitate , cuprinzând intervalul în limitele căruia schimbările cantitative pe care le suferă un anumit lucru sau fenomen nu duc la o transformare a calității lui . II. Fig . 1. ( Mai ales la pl . ) Dispoziție , procedeu , mijloc întrebuințat pentru realizarea unui anumit scop ; hotărâre , prevedere . 2. Capacitate ; valoare , putere , grad . 3. Limită , punct extrem până la care se poate concepe , admite sau până la care este posibil ceva ; moderație , cumpătare ,

 

MĂSURĂTOR

MĂSURĂTÓR , - OÁRE , măsurători , - oare , adj . , subst . 1. Adj . ( Rar ) Care măsoară ; cu care se măsoară . 2. S . m . și f . Persoană care măsoară ceva ; spec . lucrător care efectuează operații de măsurare . 3. S . n . și f . Nume dat unor obiecte care servesc la

 

RĂSURĂ

RĂSÚRĂ^3 , răsuri , s . f . Cotă adițională la dări , în țările românești , în sec . XVIII - XIX , din care se făcea plata dregătorilor . - Et . nec . Cf . %rade . % RĂSÚRĂ^2 , răsuri , s . f . 1. ( Bot . ) Măceș . 2. ( Entom . ) Larvă de efemeră . - Et . nec . RĂSÚRĂ^1 , răsuri , s . f . ( Rar ) Răzătură . - Ras ^2 + suf . -

 

TELEMĂSURĂ

TELEMĂSÚRĂ , telemăsuri , s . f . Transmitere la distanță a valorii unei mărimi măsurate , după traducerea ei într - o mărime intermediară , la recepție urmând să se facă traducerea

 

TRĂSURĂ

TRĂSÚRĂ , trăsuri , s . f . 1. Vehicul pe patru roți , cu arcuri , tras de cai și folosit la transportul persoanelor . 2. ( Astron . ; pop . ; art . ) Constelația Vizitiul . 3. ( Înv . ) Linie a feței ; trăsătură ( 1 ) . 4. ( Înv . ) Linie de hotar între două proprietăți . 5. ( Rar ; în sintagma ) Trăsură de unire = liniuță de unire . - Tras + suf . -