Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:MÂNGÂIERE, MÂNGÂIETOR, ADIA, CONSOLA, DEZMIERDA, DRĂGOSTI, GIUGIULI, MÂNGÂIOS, NETEZI, PARIGORISI, TĂPȘI ... Mai multe din DEX...

MÂNGÂIA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

MÂNGÂIÁ, m?ngâi, vb. I. 1. Tranz. A atinge (pe cineva) ușor (și repetat) cu palma în semn de dragoste; a dezmierda, a alinta. ** (Ir.) A lovi, a bate. 2. Tranz. și refl. A căuta (-și) aline sau a(-și) alina mâhnirea, durerea, suferința etc.; a (se) consola, a (se) încuraja. 3. Tranz. A bucura, a desfăta, a încânta. [Pr.: --ia] - Lat. *manganeare.

Sursa : DEX '98

 

MÂNGÂIÁ vb. v. alina, atinge, bate, calma, domoli, îmbărbăta, îmblânzi, încuraja, îndemna, îndruma, însufleți, învăța, liniști, lovi, potoli, povățui, sfătui, stimula, susține, tempera, ușura.

Sursa : sinonime

 

MÂNGÂIÁ vb. 1. a alinta, a dezmierda, (pop. și fam.) a giugiuli, (pop.) a drăgosti, (reg.) a adia, a guguli, a mădări, a milui, a nineri, (prin Ban. și Transilv.) a băia, (înv.) a măguli. (Îl \~ cu duioșie pe obraz.) 2. v. consola. 3. v. bucura.

Sursa : sinonime

 

mângâiá vb., ind. și conj. prez. 1 și 2 sg. mângâi, 3 sg. și pl. mângâie, 1 pl. mângâiém; ger. mângâínd

Sursa : ortografic

 

A SE MÂNGÂIÁ mângâi intranz. A face schimb de mângâieri (concomitent); a se drăgosti. /<lat. manganeare

Sursa : NODEX

 

A MÂNGÂIÁ mângâi tranz. 1) (mai ales copii) A netezi ușor cu palma în semn de afecțiune; a dezmierda; a alinta. 2) A alina cu vorbe pline de afecțiune durerea, mâhnirea, suferințele etc.; a consola. 3) fig. fam. A lovi cu putere și brutalitate; a bate. 4) fig. A umple de bucurie și admirație; a fermeca; a încânta; a vrăji; a fascina. Peisajul îți mângâie privirea. /<lat. manganeare

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru MÂNGÂIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 249 pentru MÂNGÂIA.

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Fanta-Cella Fanta-Cella de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Aici țipătul goelanzilor nu e, ca aiurea, ascuțit și jalnic. La Miramare cerul e albastru ca o boltă de peruzea. Marea se îndoaie în cute de smarald, bătând malurile golfului și prelingând licărișul zării, arcuit din lagunele Veneției până în livezile Iliriei. Șalupele, cu două pânze, alunecă, se întrec, ca lebedele când își încondură aripile și vâslesc adânc cu picioarele lor cenușii. Și nu e dor, nu e farmec și cântec de dragoste pe care călătorul să nu-l simtă izvorând de pretutindeni din pânza ce lincăie molatic și din albia țărmurilor cu grădini de chiparoși și portocali. Și dacă năvodul atârnă greu, pescarii întind vesel de funii. Mușchii lor de aramă se umflă; mânecile trosnesc; chipurile lor, torturate de opintire, se-nviorează; iar când apar din valuri maldărele de pești, care sar și scutură din coadă, încep cu toții să cânte, în mijlocul șuietului de peste ape, cântece moștenite de la strămoșii lor. "Eviva! colț fericit al lumii, cu adieri și calde, și răcoroase. Cât vei fi bogat în pește și aurit de soare, vom pluti în copăile noastre până în matca Adriei." "Apus norocos, ce momești ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Bunicul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Bunicul Bunicul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Publicată în 1893 în revista Literatură și știință Se scutură din salcâmi o ploaie de miresme. Bunicul stă pe prispă. Se gândește. La ce se gândește? La nimic. Înnumără florile care cad. Se uită-n fundul grădinii. Se scarpină-n cap. Iar înnumără florile scuturate de adiere. Pletele lui albe și crețe parcă sunt niște ciorchini de flori albe; sprincenele, mustățile, barba... peste toate au nins anii mulți și grei. Numai ochii bunicului au rămas ca odinioară: blânzi și mângâietori. Cine trânti poarta? - Credeam că s-a umflat vântul... o, bată-vă norocul, cocoșeii moșului! Un băietan ș-o fetiță, roșii și bucălai, sărutară mânele lui "tata-moșu". - "Tată-moșule, zise fetița, de ce zboară păsările? - Fincă au aripi, răspunse bătrânul sorbind-o din ochi. - Poi, rațele n-au aripi? de ce nu zboară? - Zboară, zise băiatul, dar pe jos. Bătrânul coprinse într-o mână pe fată și în cealaltă pe băiat. - O, voinicii moșului!... Și zâmbi pe sub mustăți, și-i privi cu atâta dragoste, că ochii lui era numai lumină și binecuvântare. - Tată-moșule, da' cocorii un' se duc când se duc? - În țara cocorilor. - În ...

 

Costache Conachi - Jaloba mea

... dar din ceriuri, hazul sufletelor mari, Ce străluciți împărații, slăviți, puternici și tari, Sunt întru nenorocire că nu te pot dobândi; Tu, ce ne-i mângâia poate și după ce vom muri... Ai fost singura putere între mine și-ntre ea! Ah! maică, cum să-ți spui oare ce-au gustat ...

 

Mircea Demetriade - Pianistul

Mircea Demetriade - Pianistul Pianistul de Mircea Demetriade Informații despre această ediție     Vibrări adânci, sonore, și pline de mâhnire     Sub degete nervoase pe clape-alunecau...     Se răspândeau în juru-i în lungă hohotire     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,     Accente disperate de-apusă fericire, -     Pianul, - sub amare gândiri care-l munceau     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.     Scotea, ca bun tovarăș l-a lui nenorocire,     Suspinuri prelungite, ce pieptu-i năbușeau;     Mustrări acelei care uită a lui iubire...     Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau.     Vibrări adânci, sonore și pline de mâhnire,     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau...     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire...     Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau     Reamintiri de-acele ce-odată îi zâmbeau,     Fermecător pianul și-n dulce suvenire     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenorocire.     Scotea ca bun tovarăș l-a lui nenoricire,     Șoptirile ce-odată cu drag îl mângâiau     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau.     De plânsete ce-n suflet adânc îl pătrundeau,     Aproape-n neștiință porni în aiurire     Vibrări adânci, sonore, ...

 

Emil Gârleanu - Calul

... atunci îl lua mai rar la câmp și-l purta numai la pas. În urmă, nu-l mai lua deloc. Venea diminețile la el, îl mângâia, dându-i fiori ce-i fugeau pe sub piele, apoi poruncea soldatului să-l plimbe prin ogradă. Parcă nici lui nu-i venea să iasă ...

 

Ion Luca Caragiale - Scrisoare (Caragiale - 2)

... pierdut omenirea posedându-le opera acestora, dar necunoscându-le numele ? Deplânge cineva moartea unui Tacit sau a unui Sofocle, ori nu se poate mângâia de lipsa operelor lor pierdute ? Iar importanței operelor literare îi pot da sancțiune, nu scurta zi de astăzi, nu o serată cât de lungă de ... orcan de entusiasm al contemporanilor, recolta de flori a unei întregi primăveri, ramurile toate ale unei vaste păduri de stejari, nu-l pot mângâia de acea adâncă îndoială despre sine, care le lipsește numai celor lipsiți de adevărat dar. Și, astfel, naște întrebarea: de ce ar veni un scriitor ...

 

Mihai Eminescu - Umbra mea

Mihai Eminescu - Umbra mea Umbra mea de Mihai Eminescu Adeseori când stau înaintea fumegătoarei lumini galbene a lampei mele, când mă uit în ochiul ei cel roș, când deschid câte-o carte bătrână plină de nerozii bătrâne, de credințele unei lumi cu capete îndealtfel ca și a noastre (lucru ce arată relativitatea adevărului), adeseori, zic, conversez cu lampa mea verde și veche și mă uit sub cojocirocul ei, când fâlfâie fantastic, ca și când i-ar fi dor de tavan. Când privesc vis-a-vis de mine, în peretele rău văruit, văd onorabila mea umbră, cu nasul cam lung și căciula peste ochi, și-mi fixez ochii la ea și cuget... cugetarea mea e vorbă pentru ea, căci ea mă înțelege și-mi răspunde tot în gândiri lungi și deșirate la ceea ce-o întrebasem, fără ca să mă mulțumească acele răspunsuri, căci nu vorbesc în gând decât eu cu mine. Eu cu mine . Ciudat! Această despărțire a individualității mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru și lung umbra mea, astfel încât ea, jenată de-atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe perete până ce ...

 

Petre Ispirescu - Fata de împărat și fiul văduvei

... se isprăvise. Biata fată își plângea nevinovăția cu niște graiuri de-ți rupea băierile inimei, iară bietul băiat, și el nevinovat ca și dânsa, o mângâia și nu o lăsa să-și piarză nădejdea de la Dumnezeu. Când, ce să vezi dumneata? A patra zi, dis­de­dimineață, bolobocul ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ștefan

Ştefan Octavian Iosif - Când a fost să moară Ştefan Când a fost să moară Ștefan de Ștefan Octavian Iosif Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară: Câte brațe-n deznădejde Către cer nu se-nălțară? Câte jertfe la altare, Câtă smirnă și tămâie, Pentru ca viteazul Ștefan Viu și teafăr să rămâie! Se părea că nici pământul Nu se-ndură să-l primească, Pe acel ce-a fost preavrednic Peste tot să-l stăpânească. Și de groază și durere S-a cutremurat pământul, Ca în ziua răstignirii Celui ce-a vestit cuvântul... Când a fost să moară Ștefan, Multă jale-a fost în țară. Cine ar putea să spună Câte inimi sângerară? Iarnă grea ca niciodată Și o foamete cumplită Se-abătură-n anul cela Peste țara lui iubită. Însă nici pe patul morții Nu putea s-o dea uitării Cela ce pe drept fusese Poreclit: Părinte-al Țării... Lângă patul său chemându-i, Mângâie pe toți sărmanii, Plâng și îi sărută mâna Văduvele și orfanii. Plâng și-l binecuvântează, Și se-ntorc pe la căminuri, ...

 

Alecu Donici - Fierul și argintul

Alecu Donici - Fierul şi argintul Fierul și argintul de Alecu Donici (Imitație) — Nu ai cuget, ești un rău! Tu te-ai făcut ciocan, tu te-ai făcut ilău. Și-n mine bați fără cruțare! Au doară ai uitat, că noi chiar din născare Tot de un neam suntem; Că noi alăturea în munți ne-nființăm? Așa țipa la argintari Sub loviture tari, Argintul prelucrat de-a fierului unelte. Iar fierul au răspuns argintului aceste: — Te mângâie, vecine! Și întru suferinți ia pildă de la mine. Tu încă ai noroc; Iar pe mine, scos din foc, Și mai cumplit mă bate, Tot fierul, al meu

 

Alexandru Macedonski - Avânt

Alexandru Macedonski - Avânt Avânt de Alexandru Macedonski Precum în largul mării corabia s-oprește Când vântul nu mai suflă și pânza pe catart Atârnă nenstrunată sub luna ce-i zâmbește Cu razele ce-asupră-i zadarnic se împart; Precum vioara tace când coarda se destinde Ș-abia auzi în suflet cântând ca printr-un vis Răsunete suave, voioase sau murinde, Ce trec prin amintire c-un farmec nedescris; Așa-n restriștea vieții, poetul, și el tace, Cu inima rănită în pieptul sângerat, Nimica nu-l mai mișcă, nimica nu-i mai place Și-l află-orice simțire cu sufletu-nghețat. Ca el e și matrozul corabiei oprite... Avântul și-l legase de-al vasului înot, Iar apa oglindește priviri nensuflețite, Și mută se întinde oglindă pestetot. Sunt triste, oh! sunt triste momentele acele, Căci inima rănită a bietului poet Adoarme ca și marea sub cerul plin de stele Și nu mai cântă-ntr-însul speranță, nici regret. Precum însă deodată la-ntâia adiere Corabia tresare pe-al undei sân amar Și pânzele se umflă ș-o-mpinge cu putere, Jucând-o în buiestru ca falnic armăsar; Tot astfel inspirarea deodată se ridică, Și aripi nevăzute îl schimbă- ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru MÂNGÂIA

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru MÂNGÂIA.

MÂNGÂIERE

... MÂNGÂIÉRE , mângâieri , s . f . Acțiunea de a ( se ) mângâia și rezultatul ei . [ Pr . : - gâ - ie - ] - V. mângâia

 

MÂNGÂIETOR

... MÂNGÂIETÓR , - OÁRE , mângâietori , - oare , adj . Care mângâie ; dezmierdător ; desfătător , încântător ; încurajator , consolator ; mângâios . [ Var . : ( înv . și reg . ) mângâitór , - oáre adj . ] [ Pr . : - gâ - ie - ] - Mângâia

 

ADIA

... a veni în unde ușoare . 2. Intranz . Fig . A cânta cu glas stins ; a murmura . 3. Tranz . ( Reg . ) A mângâia

 

CONSOLA

... CONSOLÁ , consolez , vb . I . Tranz . și refl . A ( - și ) alina , a ( - și ) ușura durerea , necazul , întristarea ; a ( se ) mângâia

 

DEZMIERDA

... DEZMIERDÁ , dezmiérd , vb . I . 1. Tranz . A mângâia pe cineva atingându - l ușor cu palma ori spunându - i vorbe drăgăstoase ; a alinta . 2. Refl . ( Rar ) A se bucura de ...

 

DRĂGOSTI

... DRĂGOSTÍ , drăgostesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . ( Pop . ) A ( - și ) spune cuvinte de dragoste ; a ( se ) mângâia

 

GIUGIULI

... GIUGIULÍ , giugiulesc , vb . IV . Tranz . și refl . recipr . ( Fam . ) A ( se ) dezmierda , a ( se ) mângâia

 

MÂNGÂIOS

... MÂNGÂIÓS , - OÁSĂ , mângâioși , - oase , adj . Mângâietor . [ Pr . : - gâ - ios ] - Mângâia

 

NETEZI

... călca ușor ( cu fierul de călcat ) rufe , haine etc . 3. A aranja , a îndrepta părul , penele ; p . ext . a mângâia

 

PARIGORISI

... PARIGORISÍ , parigorisesc , vb . I . Tranz . ( Înv . și reg . ) A mângâia

 

TĂPȘI

... Tranz . ( Reg . ) 1. A bătători . 2. Fig . A lovi ușor pe cineva pe obraz în semn de dragoste ; a mângâia