Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul PENITENTĂ nu a fost găsit. A fost afișată forma bază: PENITENT

  Vezi și:PENITENT ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PENITENTĂ: PENITENTA, PENITENȚA, PENITENȚĂ.

 

PENITENTĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PENITÉNT, -Ă, penitenți, -te, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Credincios care se supune penitenței (1). 2. adj. Care aparține penitentului (1), de penitent. - Din fr. pénitent, lat. poenitens, -ntis.

Sursa : DEX '98

 

penitént s. m.. adj. m., pl. peniténți; f. sg. peniténtă, pl. peniténte

Sursa : ortografic

 

PENITÉN//T \~tă (\~ți, \~te) m. și f. Persoană supusă unei penitențe. /pénitent, lat. poenitens, \~ntis

Sursa : NODEX

 

PENITÉNT, -Ă s.m. și f. Cel care se căiește, care face penitență; pocăit. [Cf. fr. pénitent, lat. poenitens].

Sursa : neologisme

 

PENITÉNT, -Ă s. m. f. cel care face penitență; pocăit. (< fr. pénitent, lat. paenitens)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PENITENTĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru PENITENTĂ.

PENITENT

... penitenți , - te , s . m . și f . , adj . 1. S . m . și f . Credincios care se supune penitenței ( 1 ) . 2. adj . Care aparține penitentului ( 1 ) , de penitent