Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: PENA

  Vezi și:PENA, PENAT, PENAȚI, ȚELINĂ, ȚEPOȘICĂ, ACANTĂ, AGLICĂ, CHIMION, COLȚ, CRĂIȚĂ, CRIZANTEMĂ ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului PENĂ: PENA.

 

PENĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

PÉNĂ, pene, s.f. (Înv.) Pedeapsă. - Din lat. poena, fr. peine.

Sursa : DEX '98

 

pénă s. f., g.-d. art. pénei; pl. péne

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru PENĂ

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru PENĂ.

Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff

Ion Luca Caragiale - Boris Sarafoff Boris Sarafoff de Ion Luca Caragiale Apărut în 1899 Pe vremea conflictului româno-bulgar... La cunoscuta ospătărie Enache, în compartimentul popular, unde unele feluri de bucate se servesc și cu jumătatea de porție, se află, cătră ora două după amiazi - oră la care toată lumea de rând a plecat de la dejun - o companie de patru tineri, urmând o dispută destul de animată. Cine sunt acești tineri? Asta puțin importă. Să zicem că-i cheamă A, B, C și D. Ce sunt acești tineri? Asta importă mai mult, și asta o s-o înțelegem, dacă vom urma cu atenție călduroasa lor dispută. Să ascultăm... A. (cătră D.): Poftim! două fără douăzeci și cinci! Unde e?... D. (foarte îngrijat): Știu eu?... în orice caz, nu stric eu! A. (cătră D.): Da' cine? eu?... B. (cătră D.): Dumneata strici, firește! Dacă nu erai dumneata, nu-i pierdeam urma! nu ne scăpa așa! C. (cătră D.): Dacă dumneata nu te simțeai capabil să-l aduci negreșit, de ce te-ai băgat? D.: Domnilor, eu vă spun că vine, mi-a zis că vine, dar că nu ne ...

 

Vasile Alecsandri - Codreanul

... la vorrĂ© siepa' la vostra casa. Fior di mela Vattene a casa che mamma ti chiama Mamma ti chiama e lo mio core pena. etc., etc. ↑ Oraș vechi din Basarabia pe malul Nistrului. ↑ Mocanii de la munte fac din vechime și până astăzi, cu carele lor mari ...

 

George Coșbuc - Filozofii și plugarii

George Coşbuc - Filozofii şi plugarii Filozofii și plugarii de George Coșbuc după o poveste poporală Cu-ai săi sfetnici de la curte craiul s-a pornit odată, Ca să facă p-o câmpie o plimbare-ndătinata. Sfetnicii, nouă la număr, povesteau, și fiecare Înșira câte-o legendă, câte-un basm ori o-ntâmplare; Craiul însă, dus pe gânduri, n-asculta vorbele lor, Ci, tăcut, își păzea drumul călărind încetișor. Sfetnicii, dacă văzură cum că craiul mereu tace Îl lăsară-n draga voie, să gândească orice-i place, Iară între ei se-ntinse ciorobor și mare sfat: Cine este oare-n lume omul cel mai învățat? După o dispută lungă, după sfaturi fară nume, După ce critică totul, ce este și nu-i pe lume, Aduc la conclus, în fine, pe acest rotund pământ Cei mai înțelepți în toate dânșii sânt. Ah, dânșii sânt! Cum? S-ocupă din juneță numai cu filozofie; Logica-i o jucărie pentru mințile lor! Fie, Că știința-i vastă, însă ei în degetul cel mic O posedă toată; în fine, nu e pe lume nimic Lucru ne-nțeles de dânșii; toate, toate-s bagatele: Știu de-a rostul pe Sofocle, tot ...

 

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche

Mateiu Caragiale - Craii de Curtea-Veche Craii de Curtea-Veche de Mateiu Caragiale Cuprins 1 Întâmpinarea crailor 2 Cele trei hagialâcuri 3 Spovedanii 4 Asfințitul crailor Întâmpinarea crailor "...au tapis-franc nous Ă©tions reunis" L. Protat Cu toate că, în ajun chiar, îmi făgăduisem cu jurământ să mă întorc devreme acasă, tocmai atunci mă întorsesem mai târziu: a doua zi spre amiazi. Noaptea mă apuca în așternut. Pierdusem răbojul timpului. Aș fi dormit înainte, dus, fără zgomotoasa sosire a unei scrisori pentru care trebuia neapărat să iscălesc de primire. Trezit din somn sunt mahmur, ursuz, ciufut. Nu iscălii. Mormăii numai să fiu lăsat în pace. Ațipii iarăși, dar pentru scurtă vreme. Sărăcia de epistolă se înființă din nou, însoțită de cruda lumină a unei lămpi. Mișelul de poștaș găsise de cuviință să mă iscălească cu mâna lui. Nu-i fusei recunoscător. Urăsc scrisorile. Nu știu să fi primit de când sunt decât una, de la bunul meu amic Uhry, care să-mi fi adus o veste fericită. Am groază de scrisori. Pe atunci le ardeam fără să le deschid. Asta era soarta ce o aștepta și pe noua sosită. Cunoscând scrisul, ghicisem ...

 

Garabet Ibrăileanu - Adela

Garabet Ibrăileanu - Adela Adela de Garabet Ibrăileanu (Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu) (iulie-august 189...) Bălțătești!... O improvizare de bâlci, pe șoseaua care vine de la Piatra, trece prin mijlocul satului, strâmbă, șerpuind printre râpi, și se duce la Târgu-Neamțului, înconjurată de singurătăți. Lume multă, care vrea să petreacă și nu știe cum. Doamnele, ostentativ fără treabă, umblă în rochii de casă și cu capul gol... Domnii, cu jambiere și șepci impermeabile, trec la poștă, peste drum de hotel, înarmați cu alpenstock -uri, strânse energic în pumn la nivelul bărbiilor înțepenite și importante. Peisaj meschin. O colină întinsă, tristă, pătată de câțiva arbori schilozi, ascunde munții dinspre apus. Nici o ,,cunoștință". Sistem infailibil: în genere, atitudini nesociabile; în specie, evitarea parcului. Pe drumul, inevitabil, din ,,centru" -- cufundat în lectura unui ziar. (Am un număr din Voința națională încă din București.) Plictis odihnitor. Lectură plăcută, reconfortantă: cataloagele câtorva librării străine și un dicționar portativ, cărțile de căpătâi care, împreună cu Diogen Laerțiul, repertoriu de cancanuri și idei antice (amintit adesea de Coco Dimitrescu în ,,prelegerile" lui nocturne de la Cosman și găsit din întâmplare la un anticar), alcătuiesc biblioteca mea estivală. Cataloagele -- pentru momentele de lirism intelectual. Unele ...

 

Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos

Alexandru Odobescu - Pseudo-Kynegetikos Pseudo-Kynegetikos (ΨΕΥΔΟ-ΚΥÎ�ΗΓΕΤΙΚΟΣ) de Alexandru Odobescu 1874 Cuprins 1 Epistolă scrisă cu gând să fie precuvântare la cartea Manualul vânătorului 2 I 3 II 4 III 5 IV 6 V 7 VI 8 VII 9 VIII 10 IX 11 X 12 XI 13 XII Epistolă scrisă cu gând să fie precuvântare la cartea Manualul vânătorului DOMNULUI C. C. CORNESCU Amice, Când mi-ai dat mai întâi să citesc manuscriptul tău, intitulat Manualul vânătorului1, ai arătat dorința ca să-i fac eu o precuvântare. Mai apoi ți-ai luat seama și m-ai scutit de această măgulitoare sarcină. În cazul din urmă, rău nu te-ai gândit, căci eu, după ce am răsfoit cartea ta, m-am luat în adevăr cu plăcere pe urmele tale de vânător; dar, pe când tu te ocupai cu gravitate a-ți alege cea mai bună pușcă, a o încărca cu cea mai potrivită măsură, a o îndrepta pe cea mai nimerită linie; pe când tu dresai, de mic și cu o minunată răbdare, pe prepelicarul tău, ca să asculte la semnalele consacrate: ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru PENĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 20 pentru PENĂ.

PENA

PENÁ , penez , vb . I . Tranz . ( Jur . ; rar ) A penaliza (

 

PENAT

PENÁT , - Ă , penați , - te , adj . ( Despre frunze ) Care are nervurile secundare sau foliolele așezate de o parte și de alta a nervurii principale sau a pețiolului , ca firele unei pene ^

 

PENAȚI

PENÁȚI s . m . pl . Nume dat , în mitologia romană și etruscă , unor divinități considerate a fi ocrotitoare ale casei și ale

 

ȚELINĂ

ȚÉLINĂ^2 , țelini , s . f . 1. Pământ care nu s - a lucrat niciodată sau care a fost lăsat mulți ani nelucrat ; pârloagă . 2. Pășune , fâneață ( naturală sau semănată ) . ȚÉLINĂ^1 , țeline , s . f . Plantă erbacee aromatică din familia umbeliferelor , cu frunze mari , penate , cu flori albe , cu un rizom gros , globulos și cărnos , cultivată ca plantă culinară ( Apium

 

ȚEPOȘICĂ

ȚEPOȘÍCĂ , țepoșici , s . f . 1. Plantă din familia gramineelor , cu tulpina rigidă și aspră în partea superioară , cu frunze subțiri , rigide , aspre și cu spice lungi ( Nardus stricta ) . 2. Plantă păroasă din familia umbeliferelor , cu frunze penate , cu flori albe sau trandafirii dispuse în umbele compacte și cu fructul acoperit de peri aspri ( Tordylium maximum ) . - Țepos + suf . -

 

ACANTĂ

ACÁNTĂ , acante , s . f . 1. Nume dat mai multor specii de plante erbacee decorative din familia acantaceelor , ale căror frunze mari , penate , uneori spinoase , și rădăcini sunt folosite în medicină ( Acanthus ) . 2. Ornament arhitectonic caracteristic capitelurilor corintice și compozite ; care imită frunzele de acantă ( 1 ) . [ Var . : acánt s .

 

AGLICĂ

AGLÍCĂ , aglice , s . f . Plantă erbacee din familia rozaceelor , cu frunze penate , cu flori albe sau rozalbe , parfumate , dispuse în inflorescențe . ( Filipendula

 

CHIMION

CHIMIÓN s . m . 1. Plantă erbacee umbeliferă cu frunze penate și cu nori mici , albe - liliachii , ale cărei semințe aromatice se întrebuințează în medicină , în bucătărie și la fabricarea lichiorurilor ; chimen ( Carum carvi ) . 2. Compus : chimion - de apă ( sau - de - baltă ) = mărăraș . [ Pr . : mi -

 

COLȚ

COLȚ , colțuri , ( I , II 4 ) s . n . colți , ( II , III ) s . m . I. S . n . 1. Punct unde se întâlnesc muchiile unui obiect sau laturile unei figuri . 2. Porțiune dintr - un obiect sau dintr - un loc cuprinsă între extremitățile reunite ale laturilor lui . 3. Loc îndepărtat , retras , dosnic ; refugiu , ascunziș . II. S . m . 1. Dinte al animalelor ( p . ext . și al oamenilor ) , în special caninul . 2. Fiecare dintre vârfurile lungi și ascuțite ale greblei , furcii sau ale altor instrumente asemănătoare . 3. Fiecare dintre cuiele de fier pe care le aplică cineva pe talpa încălțămintei de iarnă ca să nu alunece pe gheață ; țintă . 4. Vârf ascuțit și proeminent de stâncă , de gheață etc . 5. Vârful plantelor , în special al ierbii , la începutul dezvoltării lor , când încolțesc . 6. Compus : colții - babei = plantă erbacee târâtoare cu frunze penate , cu flori galbene și cu fructe țepoase ( Tribulus terrestris ) . III. S . m . 1. Fiecare dintre tăieturile de formă aproximativ triunghiulară făcute pe marginea unei stofe ; dantelă împletită în această formă . 2. Șuviță de păr ondulată trasă pe frunte sau pe

 

CRĂIȚĂ

CRĂÍȚĂ , crăițe , s . f . I. 1. Nume dat la două specii de plante erbacee din familia compozitelor , cu tulpina puternică și ramificată , cu frunze opuse , penat - divizate și cu flori galbene - portocalii , cu miros pătrunzător ; vâzdoagă , ocheșele ( Tagetes erecta și patula ) . 2. Varietate de ciupercă comestibilă , a cărei pălărie este purpurie pe deasupra , iar pe dedesubt galbenă - aurie . II. ( La pl . , art . ) Dans popular românesc cu mișcare vioaie , răspândit în Oltenia ; melodie după care se execută acest dans . III. ( Rar ; la jocul de cărți ) Damă . [ Var . : creíță s . f . ] - Crai + suf . -

 

CRIZANTEMĂ

CRIZANTÉMĂ , crizanteme , s . f . Plantă decorativă din familia compozeelor , cu frunze penat - divizate și cu flori de culori variate , cu o inflorescență mare și bogată ( Chrysanthemum

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...