Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RONȚĂIRE, RONȚĂIT ... Mai multe din DEX...

RONȚĂIALĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RONȚĂIÁLĂ, ronțăieli, s.f. Faptul de a ronțăi; zgomot produs de roaderea cu dinţii a unui corp tare: ronțăire, ronțăit. [Pr.: -ță-ia-] - Ronțăi + suf. -eală.

Sursa : DEX '98

 

RONȚĂIÁLĂ s. v. ronțăit.

Sursa : sinonime

 

ronțăiálă s. f., g.-d. art. ronțăiélii; pl. ronțăiéli

Sursa : ortografic

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RONȚĂIALĂ

 Rezultatele 1 - 1 din aproximativ 1 pentru RONȚĂIALĂ.

Ion Luca Caragiale - Păcat...

Ion Luca Caragiale - Păcat... Păcat... de Ion Luca Caragiale Apărut în 1892 I Un băietan voinic - barba de-abia-i mijește, și sub căciulă de oaie părul creț și des... și niște ochi blânzi - și mintos tânăr. Când a plecat de acasă să meargă la București p-atâția ani în școli, mama lui - de treabă femeie! - l-a sărutat de-atâtea ori, i-a potrivit părul, i-a netezit căciula și iar l-a sărutat, și i-a zis: - Niță, mamă, te duci frumos și sănătos: să-ți ajute Dumnezeu și Maica Domnului să-mi vii înapoi tot așa! Și cât era de cuminte bătrânica nu s-a mai putut stăpâni… a biruit-o plânsul. De multe ori a dat el să plece; și ea l-a ținut să-l mai mângâie încă. Lui îi ardea să se ducă, și măcar că-i era dragă mama parcă avea acum necaz pe ea că-i prea întârziază plecarea. A plâns și el, ce-i drept, de plânsul ei dar, pe când ochii-i erau triști, închipuirea zbura cu ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RONȚĂIALĂ

 Rezultatele 1 - 3 din aproximativ 3 pentru RONȚĂIALĂ.

RONȚĂIRE

... RONȚĂÍRE , ronțăiri , s . f . Acțiunea de a ronțăi și rezultatul ei ; ronțăială

 

RONȚĂIT

... RONȚĂÍT s . n . Ronțăială