Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:RĂSURIU, MĂCEȘ, RĂSUREI ... Mai multe din DEX...

RĂSURĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

RĂSÚRĂ^1, răsuri, s.f. (Rar) Răzătură. - Ras^2 + suf. -ură.

Sursa : DEX '98

 

RĂSÚRĂ^2, răsuri, s.f. 1. (Bot.) Măceș. 2. (Entom.) Larvă de efemeră. - Et. nec.

Sursa : DEX '98

 

RĂSÚRĂ^3, răsuri, s.f. Cotă adițională la dări, în țările românești, în sec. XVIII-XIX, din care se făcea plata dregătorilor. - Et. nec. Cf. %rade.%

Sursa : DEX '98

 

RĂSÚRĂ s. v. măceș, pilitură, răsătură, trandafir sălbatic.

Sursa : sinonime

 

RĂSÚRĂ s. (BOT.; Rosa gallica) (reg.) ruxandră.

Sursa : sinonime

 

răsúră (măceș, larvă, impozit, răzătură) s. f., g.-d. art. răsúrii; pl. răsúri

Sursa : ortografic

 

RĂSÚR//Ă^1 \~i f. 1) Specie de arbori spinoşi, cu flori roz sau albe și cu fructe mici, roșii; trandafir sălbatic; măceș. 2) Arbore din această specie. 3) Larvă de efemeră. 4) la pl. Dureri pe care le simte lehuza după naștere. /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

RĂSÚR//Ă^2 \~i f. (în Moldova medievală) Impozit suplimentar din care se făcea remune-rarea slujbașilor. /Orig. nec.

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru RĂSURĂ

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 18 pentru RĂSURĂ.

Ștefan Octavian Iosif - Meduza

... frică: O floare moartă nu se mai ridică. DARIUS Când vine primăvara, orice floare Își redeschide foile la soare. MEDUZA Dar ce se face palida răsură Ce-ți pune veșnicul pojar pe gură? DARIUS Pe gura ta aș vrea să mor, dar nime N-ar crede că se-mbină două rime ...

 

Ștefan Octavian Iosif - Daine din Litvania

Ştefan Octavian Iosif - Daine din Litvania Daine din Litvania de Ștefan Octavian Iosif Dor de țară Aș vrea s-adorm, să dorm mereu, Și n-aflu loc în nici o parte. Și dor mi-e, dor de satul meu, Și satul e-așa departe. Ș-aș vrea să merg, să merg mereu, Și dor mi-e, dor mi-e de-o grădină, Grădină mîndră-n satul meu, Acolo aș găsi hodină. Acolo vîntul pe-nserat Adie dulce și suspină, Ș-aș tot dormi netulburat Sub flori de cimbru și sulfină. Sămănătorul , 26 octombrie 1903 Dor de mamă Și cînd mă scol de dimineață De-mi spăl cu rouă ochii mei, Mîndruța-i galbenă la față Și plînși sunt ochișorii ei. — Mîndruțo, pentru ce plîngi, dragă? Ți s-a urît de casa mea? De ce suspini tu noaptea-ntreagă? Ești supărată de ceva? — Și chiar de nu sunt supărată, De dor, bădiță, mă usuc; Dă-mi drumul numai înc-o dată Acas' la mama să mă duc. — Dar pîn' la casa mamei tale, Mîndruțo, cum o să te duci? Răsuri și maci crescură-n cale Și nu știi încotro s-apuci. — Ruga-mă-voi ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Două lacrîmi Două lacrîmi de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Toată noaptea auzii Oltul. Ce mînie de apă ! Și toată noaptea am visat... o jale dăpărtată... un popor revoltat... Cine mă ținea legat? Nu puteam să mă mișc. Să nu fii liber cînd alții se bat... Grele sînt lanțurile... Oh ! libertate, nimic nu e mai scump ca tine ! A doua zi sării în picioare. Lanțurile căzură răsunînd sinistru. Eram liber ! Ce fericit e omul liber... A, nu, mă dășteptasem... Oltul vuia, vecinic în mînie. Trebuia să-l văz, prea semăna cu un popor revoltat. Ce măreață jale în imensitatea tăcută ! Plecai. Șoseaua se încovoaie, între Olt și dealurile cari se ridică unele peste altele, pînă se perd în înălțimi fumurii și albastre. Aerul e limpede, tremurător și viu; roua se întinde, ca un rizil presărat de diamante, pe dasupra pajeștilor. Cicorile, ca niște ochi mari și albaștri, veghează în valurile de fîneață nemărginită. Oltul se înfurie izbindu-se de stînci; spumegă de mînie; se aruncă peste stînci și cade în ochiuri iuți și adînci. Parcă-l sfredelește cineva. Cîte glasuri nu se ridică din apă ! Un plîns subțire, înghițit de un gemăt; o șoaptă ...

 

Duiliu Zamfirescu - Barza

... a spus numele din gură: “Cu-cu!â€� De prin garduri, de prin vii, Cintezoii aurii Zis-au din ciripitură Unei tufe de răsură: “Soro fă, deșteaptă-te Și spre soare-ndreaptă-te, So-ro!â€� Iar prin crânguri s-aud semne Ghionoaia taie lemne, Gaița, într-o ...

 

George Coșbuc - Zâna pădurii

George Coşbuc - Zâna pădurii Zâna pădurii de George Coșbuc —"Iar mura-ntr-adins o făcu pe pământ Sălbatica Zân-a pădurii, Căci ochii ei negri asemenea sunt Cu negrele boabe-ale murii. Iar unde e mura, sădită de ea, Pot merge neveste și fete, Flăcăilor însă vederea le-o ia Și junghiuri prin cap le trimete! Și zmeura-anume-o făcu pe pâmânt Sălbatica Zân-a pădurii — Obrajii ei rumeni ca zmeura sunt, Obrajii și rumenul gurii. Iar pe-unde sădește ea zmeură-n văi Pot merge femeile-n pace, Dar floarea din față le-o ia la flăcăi Și galbeni ca faguru-i face. Iar mușchiu sub brazi într-adins l-a lăsat Sălbatica Zân-a pădurii, Ca mușchiul de moale e caldul ei pat, Acolo sub umbra răsurii, Iar pe-unde e mușchi, e pe-acolo și ea: Pot merge să șează copile, Flăcăilor însă odihna le-o ia De pier și se-ngroapă cu zile!" —"Ei, parcă pe Zână eu nu știu s-o-nșel! Neveste și mură să fie! Eu stau pe potecă și-ațin frumușel Cărarea la fete-n câmpie, Iar când o ...

 

George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă

George Topîrceanu - Rapsodii de toamnă Rapsodii de toamnă de George Topîrceanu Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V I A trecut întâi o boare Pe deasupra viilor, Și-a furat de prin ponoare Puful păpădiilor. Cu acorduri lungi de liră I-au răspuns fânețele. Toate florile șoptiră, Întorcându-și fețele. Un salcâm privi spre munte Mândru ca o flamură. Solzii frunzelor mărunte S-au zburlit pe-o ramură. Mai târziu, o coțofană Fără ocupație A adus o veste-n goană Și-a făcut senzație: Cică-n munte, la povarnă, Plopii și răsurile Spun că vine-un vânt de iarnă Răscolind pădurile. Și-auzind din depărtare Vocea lui tiranică, Toți ciulinii pe cărare Fug cuprinși de panică... Zvonul prin livezi coboară. Colo jos, pe mlaștină. S-a-ntâlnit un pui de cioară C-un bâtlan de baștină Și din treacăt îi aruncă Altă veste stranie, C-au pornit-o peste luncă Frunzele-n bejanie! II Într-o clipă, alarmate, Ies din șanțuri vrăbiile. Papura pe lac se zbate Legănându-și săbiile. Un lăstun, în frac, apare Sus pe-un vârf de trestie Ca să ție-o ...

 

Grigore Alexandrescu - Reveria

... Ce stă, reîncepe, abia răsunând, Ca glas care moartea e-aproape să-l curme, Când viața-ncetează treptat înghețând; Un greier ce cântă, o iarbă, răsură, Stufoasa pădure, pierdute cărări, Adânca murmură ce-nvie natura, Ca geniuri tainici ascunse prin flori; Tot mișcă, încântă a noastră gândire; Tot are ...

 

Vasile Alecsandri - Domnica

... Vasile Alecsandri - Domnica Astăzi bură, mâine bură, Leliță, leliță, La Domnica-n bătătură, Leliță, leliță, Ca să crească de-o răsură S-o puie la legătură; Să se primenească-n ie Și-n rochiță lilichie Să placă altor și mie. Să puie la gât mărgele Și ...

 

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni

Bogdan Petriceicu Hasdeu - La casa de nebuni La casa de nebuni de Bogdan Petriceicu Hasdeu Revista nouă , an. II, nr. 8, august și septembrie 1839. Tăcând, c-un, semn opresc trăsura: Tăcut mă sui. Alt semn mai fac, Plecăm făr-a deschide gura. Birjarul, eu și caii tac. Căci dobitoacelor cu minte Degeaba le mai ții un spici, Când ele fără de cuvinte Pricep mai repede un bici. Vreau să vorbesc, dar cu nebunii În falansteru-n care unii Sunt mari poeți și mari tribuni. Deci: hai la casa de nebuni! Îmi iese doftorul.—Dă-mi pace! Cu cei mintoși eu n-am ce face, Ș-aș vrea pe toți să-i pot uita: Venit-am nu la dumneata... În jurul meu se-ntinde un petec de grădină Cu flori și pomi, amestec de umbră și lumină; Iar printre ele falnici, încet, nepăsători Pășesc, albind ca spectri, superbii visători. În fund, tot alb ca dânșii, salcâmul înflorește Nebun și el, mirosu-i în vânt îl risipește. Jos la tulpina-i largă, sub desu-i coveltir, Stă neclintit un tânăr c-o față de martir. Privire mai senină și mai pătrunzătoare, Mai multă bunătate pe-o buză ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Palatul de cleștar

... fost atâtea veacuri întunecat și frânt la războaie? Care împărăție a rămas, atâta amar de vreme, neștirbită și cinstită pe fața pământului? Care răsură e mai învoaltă și mai rumenă ca domnița, fata cea întâi născută a măriei-tale? Care mură să fie mai neagră ca ochii ...

 

Ion Luca Caragiale - Literatura și artele române în a doua jumătate a secolului XIX

... trebuie dintru început să căutăm a preciza bine raporturile dintre ele: romanul este pe lângă novelă ca un stejar uriaș pe lângă o răsură altoită; sau, mai bine, novela este pe lângă roman ca o camee pe lângă o statuie. Romanul? Dar romanul e viața, nu a unui ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru RĂSURĂ

 Rezultatele 1 - 4 din aproximativ 4 pentru RĂSURĂ.

RĂSURIU

... RĂSURÍU , - ÍE , răsurii , adj . ( Rar ) De culoarea florii de răsură ^2 ( 1 ) ; trandafiriu . - Răsură

 

MĂCEȘ

... MĂCÉȘ , măceși , s . m . Gen de arbuști cu spini , cu flori roșii , trandafirii , galbene sau albe și cu fructe roșii ; trandafir sălbatic , cacadâr , rujă , răsură

 

RĂSUREI

... RĂSURÉI s . m . pl . Flori cusute pe pânză în rânduri șerpuitoare . - Răsură