|
|
||
Vezi și:BILIOS,
ENDOCRIN,
ABLACTAȚIE,
ACHILIE,
ACOLIE,
ACRINIE,
ADRENERGIC,
AGALACTIE,
ANHIDROZĂ,
APEPSIE,
ASTRINGENT
... Mai multe din DEX...
SECREȚIE - Definiția din dicționarTraducere: engleză Deschide în DEX Vizual Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit. SECRÉȚIE, secreții, s.f. (Fiziol.) 1. Produs lichid sau solid rezultat din activitatea celulelor glandulare. * Glandă cu secreție internă = glandă care varsă materia secretată în circuitul sangvin. Glandă cu secreție externă = glandă care elimină materia secretată prin pori sau prin alte orificii externe. 2. Proces de formare și de eliminare a produşilor de secreție (1). [Var.: secrețiúne s.f.] - Din fr. sécrétion, lat. secretio, -onis.Sursa : DEX '98 SECRÉȚIE s. (FIZIOL.) 1. (rar) secretare, (înv.) stoarcere. (\~ glandulară.) 2. secreție endocrină = secreție internă, (rar) incret, increție; secreție exocrină v. excreție; secreție externă v. excreție, secreție exocrină; secreție internă v. secreție endocrină.Sursa : sinonime secréție s. f. (sil. -cre-ți-e), art. secréția (sil. -ți-a), g.-d. art. secréției; pl. secréții, art. secréțiile (sil. -ți-i-)Sursa : ortografic SECRÉȚI//E \~i f. 1) Eliminare a unor substanțe care constituie produsul activității glandelor din organism. 2) Substanță produsă de către aceste glande. * Glandă cu \~ internă glandă care își elimină secreția în sânge. Glandă cu \~ externă glandă care își elimină secreția în mediul exterior. [G.-D. secreției; Sil. se-cre-ți-e] /<lat. secretio, \~onis, fr. sécrétion, germ. SekretionSursa : NODEX SECRÉȚIE s.f. Proprietate pe care o au celulele unor glande de a produce diferite substanțe necesare activității organismului; substanța secretată de aceste glande. ** (Bot.) Substanță organică de tip special, elaborată de plante în timpul activității lor vitale. [Gen. -iei, var. secrețiune s.f. / < fr. sécrétion, cf. lat. secretio - separare].Sursa : neologisme SECRÉȚIE s. f. 1. producerea de către celulele unui organism animal sau vegetal a unor substanțe biochimice care sunt evacuate. 2. substanța astfel produsă. (< fr. sécrétion, lat. secretio)Sursa : neoficial Copyright © 2004-2020 DEX online. Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SECREȚIERezultatele 1 - 10 din aproximativ 76 pentru SECREȚIE. ... BILIÓS , - OÁSĂ , bilioși , - oase , adj . ( Rar ) Care suferă de un exces de secreție biliară ; care are la bază o secreție ... ENDOCRÍN , - Ă , endocrini , - e , adj . 1. ( În sintagma ) Glandă endocrină = glandă care își varsă direct în sânge secrețiile ce conțin hormoni ; glandă cu secreție ABLACTÁȚIE , ablactații , s . f . 1. Trecere treptată și progresivă de la alimentația exclusiv lactată a sugarului la o alimentație diversificată . 2. Oprire a secreției lactate la femeile la care alăptarea este contraindicată sau ACHILÍE , achilii , s . f . Absență sau diminuare a secrețiilor digestive sau a unora dintre componentele lor ( acidul clorhidric , pepsina etc . ) , întâlnită în cancerul gastric și în anemia ACOLÍE s . f . Absență sau diminuare notabilă a secreției ... ACRINÍE s . f . Lipsă de secreție ADRENÉRGIC , - Ă , adrenergici , - ce , adj . Care provoacă secreția de AGALACTÍE s . f . Absență a secreției lactate la femeia care a ANHIDRÓZĂ s . f . Stare patologică congenitală sau dobândită , caracterizată prin reducerea sau suprimarea secreției APEPSÍE , apepsii , s . f . Întârziere a procesului de digestie , din cauza secreției gastrice ASTRINGÉNT , - Ă , astringenți , - te , adj . , s . n . 1. Adj . ( Despre substanțe ) Care contractează țesuturile organismului . 2. S . n . Substanță sau medicament folosit pentru combaterea secrețiilor organice Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||