SEMANTICĂ - Definiția din dicționar

Vezi și forma bază: SEMANTIC

Vezi și:SEMANTIC, ÎNVĂLUI, CLASEM, DELEXICALIZA, DELEXICALIZAT, ETIMOLOGIE, FIGURĂ, SEM, SEMANTISM, SEMASIOLOGIC, SEMASIOLOGIE ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului SEMANTICĂ: SEMANTICA.

SEMANTICĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

SEMÁNTICĂ s. v. accepție, conținut, însem-nare, înțeles, semnificație, sens, valoa-re.

Sursa : sinonime

SEMÁNTICĂ s. 1. (LINGV.) semasiologie, (rar) lexematică. 2. (FILOZ.) semanticism.

Sursa : sinonime

semántică s. f., g.-d. art. semánticii

Sursa : ortografic

SEMÁNTICĂ f. 1) Ansamblu de sensuri proprii unităților unei limbi. 2) Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sensurilor unităților de limbă; semasiologie. [G.-D. semanticii] /semantique

Sursa : NODEX

SEMÁNTICĂ s.f. 1. Ramură a lingvisticii care studiază sensurile cuvintelor și evoluția acestor sensuri; semasiologie. ** Sens lexical; (p. ext) semnificație; semantism. * Semantica artei = ramură a semanticii care se ocupă cu înțelesul cuvintelor folosite în limbajul literar. 2. Parte a semioticii care studiază raportul semnelor cu obiectele semnificate. * Semantica generală = curent teoretic care cercetează limbile "naturale" din punct de vedere sociologic și pragmatic. [Gen. -cii. / < fr. sémantique, cf. gr. sema - semn].

Sursa : neologisme

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Rezultate suplimentare

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru SEMANTICĂ

Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 12 pentru SEMANTICĂ.

SEMANTIC

SEMÁNTIC , - Ă , semantici , - ce , s . f . , adj . I. S . f . 1. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studierea sensurilor cuvintelor și a evoluției acestor sensuri ; semasiologie , semantism . 2. ( Log . ) Teoria interpretării unui anumit sistem formalizat prin alt sistem formalizat . II. Adj . Care ține de semantică ( I 1 ) , care se referă la sensurile cuvintelor ;

ÎNVĂLUI

... a ( se ) înfășura . 2. Tranz . A înconjura , a încercui o unitate inamică . [ Prez . ind . și : învăluiésc ] - În + val + suf . - ui ( influențat semantic

CLASEM

CLASÉM , claseme , s . n . ( Lingv . ) Ansamblu al trăsăturilor semantice minimale ale unei unități

DELEXICALIZA

... DELEXICALIZÁ , pers . 3 delexicalizează , vb . I. Tranz . și refl . ( Lingv . ) A face să piardă sau a pierde conținutul semantic

DELEXICALIZAT

... DELEXICALIZÁT , - Ă , delexicalizați , - te , adj . Care nu mai are conținut semantic

ETIMOLOGIE

ETIMOLOGÍE , etimologii , s . f . 1. Stabilire a originii unui cuvânt prin explicarea evoluției lui fonetice și semantice . 2. Ramură a lingvisticii care studiază originea cuvintelor unei limbi . 3.

FIGURĂ

... Figură etimologică = construcție sintactică în care se alătură două cuvinte înrudite etimologic ( de obicei un verb și un substantiv ) sau apropiate din punct de vedere semantic . " Și - a trăit traiul " reprezintă o figură etimologică . ( Log . ) Figuri silogistice = forme de silogism care se deosebesc între ele după locul ocupat de ...

SEM

SEM , seme , s . n . ( Lingv . ) Fiecare dintre trăsăturile semantice pertinente care intră în alcătuirea unui

SEMANTISM

SEMANTÍSM s . n . Semantică ( I 1 ) ; p . ext . înțelesul , sensul unui

SEMASIOLOGIC

... SEMASIOLÓGIC , - Ă , semasiologici , - ce , adj . Semantic

SEMASIOLOGIE

SEMASIOLOGÍE s . f . Semantică ( I 1 ) . [ Pr . : - si -

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...