Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:STRĂIN, STRĂINĂTATE, FĂINĂ, GĂINĂ, GĂINĂRIE, HĂINĂRIE, GĂINĂRIȚĂ, GĂINĂȚA, GĂINĂREASĂ, CĂINȚĂ, POCĂINȚĂ ... Mai multe din DEX...

STR%C4%82IN - cuvântul nu a fost găsit.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru STR%C4%82IN

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 11 pentru STR%C4%82IN.

STRĂIN

STRĂÍN , - Ă , străini , - e , adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care face parte din populația altei țări decât aceea în care se află sau trăiește ; ( om , ființă ) care este originară din altă regiune , localitate etc . decât aceea în care se află sau locuiește , trăiește . 2. Adj . ( Despre țări , locuri ) Care este altul decât cel de origine al cuiva . 3. Adj . , s . m . și f . ( Persoană ) care nu se află în relații apropiate ( de rudenie sau de prietenie ) cu cineva ; p . ext . ( om ) care este sau se simte stingher . 4. Adj . Care este în afară de preocupările sau de interesele cuiva . 5. Adj . ( Despre obiecte ) Care nu este proprietatea sa , care aparține altuia . 6. Adj . Care este de altă natură , are alte particularități decât mediul în care se află . 7. Adj . Neobișnuit ; bizar . [ Var . : ( pop ) streín , - ă adj . , s . m . și f . ] - Et .

 

STRĂINĂTATE

STRĂINĂTATE , străinătăți , s . f . 1. Țară , regiune situată dincolo de granițele propriei patrii . 2. Mediu străin în care se află cineva , departe de familie și de cunoscuți . [ Pr . : stră - i - . - Var . : ( pop . ) streinătáte s . f . ] - Străin + suf . -

 

FĂINĂ

FĂÍNĂ , făinuri , ( 2 ) s . f . 1. ( De obicei urmat de determinări care arată felul ) Pulbere obținută prin măcinarea boabelor de cereale sau a altor semințe de plante și folosită în alimentație . 2. Pulbere obținută prin măcinarea anumitor

 

GĂINĂ

GĂÍNĂ , găini , s . f . Specie de pasăre domestică , crescută pentru carne și ouă ( Gallus domestica ) ; pasăre care face parte din această specie ; p . restr . femela

 

GĂINĂRIE

GĂINĂRÍE^2 , găinării , s . f . ( Fam . ) Furt de găini ; p . gener . furt de lucruri mărunte . GĂINĂRÍE^1 , găinării , s . f . Crescătorie de găini sau , p . gener . , de păsări de curte ; loc unde se țin găinile ( pe lângă o gospodărie ) . [ Pr . : gă - i - ] - Găină + suf . -

 

HĂINĂRIE

HĂINĂRÍE , hăinării , ( 1 ) s . f . 1. ( Rar ) Magazin în care se vând haine gata confecționate . 2. Cantitate mare de haine . - Haină + suf . -

 

GĂINĂRIȚĂ

GĂINĂRÍȚĂ , găinărițe , s . f . ( Rar ) Găinăreasă . [ Pr . : gă - i - ] - Găinar + suf . -

 

GĂINĂȚA

GĂINĂȚÁ , pers . 3 găinățează , vb . I. Refl . ( Despre păsări ) A se găina ^1 . [ Pr . : gă - i - . - Var . : găinițá vb .

 

GĂINĂREASĂ

GĂINĂREÁSĂ , găinărese , s . f . Păzitoare , îngrijitoare de găini , găinăriță ; femeie care vinde găini . [ Pr . : gă - i - ] - Găinar + suf . -

 

CĂINȚĂ

CĂÍNȚĂ , căințe , s . f . Părere de rău , regret , remușcare . - Căi + suf . -

 

POCĂINȚĂ

POCĂÍNȚĂ s . f . ( În practicile creștine ) Căință pentru păcatele săvârșite ; p . gener . regret pentru o faptă rea , o greșeală etc . ; pocăială . - Pocăi + suf . -