|
|
||
|
Vezi și:HÂMÂI,
HANÂMĂ,
RÂMĂTOR,
ÎMPĂMÂNTENI,
ÎMPĂMÂNTENIRE,
DĂRÂMĂTOR,
DĂRÂMĂTURĂ,
FĂRÂMĂTOR,
FĂRÂMĂTURĂ,
RÂMĂTURĂ,
SFĂRÂMĂTOR
... Mai multe din DEX...
TAL%C3%82M - cuvântul nu a fost găsit. Rezultate suplimentare
Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TAL%C3%82MRezultatele 1 - 10 din aproximativ 68 pentru TAL%C3%82M. HÂMÂÍ , pers . 3 h ? mâie ( hâmâiește ) , vb . IV. Intranz . V . HANÂMĂ , hanâme , s . f . ( Înv . ) Femeie din aristocrația RÂMĂTÓR , râmători , s . m . ( Pop . ) Porc . - Râma + suf . - ÎMPĂMÂNTENÍ , împământenesc , vb . IV . 1. Tranz . ( În evul mediu , în țările românești ) A acorda cuiva ( printr - un act domnesc ) calitatea și drepturile de ÎMPĂMÂNTENÍRE , împământeniri , s . f . Acțiunea de a ( se ) împământeni și rezultatul ei . - V. DĂRÂMĂTÓR , - OÁRE , dărâmători , - oare , s . m . și f . ( Rar ) Persoană care dărâmă . - Dărâma + suf . - DĂRÂMĂTÚRĂ , dărâmături , s . f . 1. Zid , clădire dărâmată ; ruină . 2. ( La pl . ) Crengi de copaci rupte și doborâte la pământ ; vreascuri . 3. ( Fam . ) Epitet deprecativ dat unui animal sau unui om slăbănog . [ Var . : dărmătúră s . f . ] - Dărâma + suf . - FĂRÂMĂTÓR , fărâmătoare , s . n . Dispozitiv sau mașină pentru sfărâmarea unor materiale . - Fărâma + suf . - FĂRÂMĂTÚRĂ , fărâmături , s . f . ( Reg . ) Sfărâmătură ; fărâmă ( de pâine ) . [ Var . : fărâmitúră , fărmătúră s . f . ] - Fărâmă + suf . - RÂMĂTÚRĂ , râmături , s . f . Loc unde a râmat un porc ; pământ scormonit de un porc . - Râma + suf . - SFĂRÂMĂTÓR , sfărâmătoare , s . n . Mașină sau unealtă folosită pentru sfărâmarea diverselor materiale ; berbec . - Sfărâma + suf . - Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române... |
||