Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:PREAÎNĂLȚAT, PREACUVIOS, PREAFERICIT, PREALUMINAT, PREAMĂRIT, PREAPUTERNIC, PREASFINȚIA, PREASTRĂLUCIT ... Mai multe din DEX...

TITULATURĂ - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

TITULATÚRĂ, titulaturi, s.f. 1. Modul de a se intitula al cuiva sau a ceva. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte o persoană, o instituție etc. - Din fr. titulature.

Sursa : DEX '98

 

TITULATÚRĂ s. v. denumire, nume, numire.

Sursa : sinonime

 

titulatúră s. f., g.-d. art. titulatúrii; pl. titulatúri

Sursa : ortografic

 

TITULATÚR//Ă \~i f. 1) Mod de intitulare a unei persoane într-o instituție. \~ de director. 2) Totalitate a titlurilor pe care le deține cineva. 3) Funcție, post sau rang pe care îl ocupă cineva. /titulature, germ. Titulatur

Sursa : NODEX

 

TITULATÚRĂ s.f. 1. Mod de a (se) intitula. 2. Totalitatea titlurilor pe care are dreptul să le poarte cineva; titlu (1). [< germ. Titulatur].

Sursa : neologisme

 

TITULATÚRĂ s. f. mod de a (se) intitula; totalitatea titlurilor pe care le are o persoană, o lucrare etc. (< fr. titulature, germ. Titulatur)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru TITULATURĂ

 Rezultatele 1 - 9 din aproximativ 9 pentru TITULATURĂ.

PREAÎNĂLȚAT

PREAÎNĂLȚÁT , - Ă preaînălțați , - te , adj . ( În titulatura dată domnilor sau prelaților ) Preamărit . - Prea +

 

PREACUVIOS

PREACUVIÓS , - OÁSĂ , preacuvioși , - oase , adj . ( În titulatura dată unor clerici ; adesea substantivat ) Foarte cuvios , extrem de cucernic . [ Pr . : - vi - os ] - Prea +

 

PREAFERICIT

PREAFERICÍT , - Ă , preafericiți , - te , adj . ( În titulatura dată ierarhilor care dețin grade înalte ; adesea substantivat ) Foarte fericit ; p . ext . sfânt . - Prea +

 

PREALUMINAT

PREALUMINÁT , - Ă , prealuminați , - te , adj . 1. ( Înv . ) Care constituie un izvor ( puternic ) de lumină , care răspândește ( multă ) lumină ; ( foarte ) luminos , strălucitor . 2. ( În titulatura dată suveranilor ) Mărit , slăvit , preamărit . 3. Fig . Plin de înțelepciune . - Prea +

 

PREAMĂRIT

PREAMĂRÍT , - Ă , preamăriți , - te , adj . ( În titulatura dată suveranilor sau prelaților ) Lăudat , mărit , slăvit , preaînălțat , prealuminat . - Prea +

 

PREAPUTERNIC

PREAPUTÉRNIC , - Ă , preaputernici , - ce , adj . ( Înv . ; în titulatura dată suveranilor , demnitarilor etc . sau în formele de adresare ) Foarte puternic ,

 

PREASFINȚIA

... PREASFINȚÍA , preasfințiile , s . f . art . ( Urmat de un adj . pos . ) Termen respectuos de adresare sau titulatură

 

PREASTRĂLUCIT

PREASTRĂLUCÍT , - Ă , preastrăluciți , - te , adj . ( Înv . ; în titulatura dată suveranilor ) Mărit , slăvit . - Prea +