Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Cuvântul TRACA nu a fost găsit. Au fost afișate formele bază: TRACĂ,TRAC

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului TRACA: TRACĂ, TRACĂ.

 

TRACA - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

trácă (limba) s. f., g.-d. art. trácei

Sursa : ortografic

 

TRAC^1 interj. Cuvânt care imită zgomotul produs de lovitura bruscă și scurtă care însoțește descărcarea unei arme, tragerea unei săgeți etc. - Onomatopee.

Sursa : DEX '98

 

TRAC^2 s.n. Stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales artiştii) în momentul apariției lor în fața publicului. - Din fr. trac.

Sursa : DEX '98

 

TRAC^3, -Ă, traci, -ce, s.m. și f., adj. 1. S.m. și f. Persoană care făcea parte dintr-o veche populație indo-europeană din Tracia. 2. Adj. Tracic. ** (Substantivat, f.) Limba vorbită de traci^3 (1) - Din lat. Thracus.

Sursa : DEX '98

 

TRAC adj. v. tracic.

Sursa : sinonime

 

trac interj.

Sursa : ortografic

 

trac (din Tracia) s. m., adj. m., pl. traci; f. sg. trácă, g.-d. art. trácei, pl. tráce

Sursa : ortografic

 

trac (stare emotivă) s. n.

Sursa : ortografic

 

TRAC^1 n. Stare de emoție de care sunt cuprinse unele persoane (de obicei actorii) când apar în fața publicului. /trac

Sursa : NODEX

 

TRAC^2 interj. (cuvânt care se foloseşte pentru a exprima zgomotul produs de descărcarea unei arme, de tragerea unei săgeți etc.). /Onomat.

Sursa : NODEX

 

TRA//C^3 \~că (\~ci, \~ce) m. și f. Persoană care făcea parte din vechea populație a Traciei. /<lat. Thracus

Sursa : NODEX

 

TRAC s.n. Emoție de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului. [< fr. trac].

Sursa : neologisme

 

TRAC^1 s. n. stare emotivă de care sunt cuprinse unele persoane (mai ales actorii) înainte de a apărea în fața publicului, a unor examinatori. (< fr. trac)

Sursa : neoficial

 

TRAC^2, -Ă I. adj., s. m. f. (locuitor) din Tracia. II. adj. care aparținea tracilor; tracic. * (s. f.) limbă indo-europeană, vorbită în antichitate, în Dacia și în Pen. Balcanică. (< lat. thracus)

Sursa : neoficial

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.