Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

Vezi și forma bază: URÎ

  Vezi și:URÂȚENIE, URÂȚEL, DUHNI, INFECT, NASOL, PUTUROȘENIE, URÂȚIRE, URÎ, ÎMPUȚICIUNE, ÎMPUȚIT, ÎNCHIONDORA ... Mai multe din DEX...

Forme cu și fără diacritice ale cuvântului URÂT: URAT, URAT.

 

URÂT - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

UR?T, -Ă, (I) urâți, -te, adj., (II) adv., (III) s.n. I. Adj. 1. Care are o înfățișare neplăcută, care este lipsit de frumusețe, de armonie: p. ext. pocit, hâd, hidos. 2. Care displace, care trezeşte repulsie (morală); urâcios, nesuferit. ** (Despre comportare, fapte) Contrar moralei, dreptății, bunei-cuviințe; necuviincios; imoral; reprobabil. ** Neplăcut; grav. 3. (Despre timp) Posomorât, ploios, friguros, II. Adv. Într-un mod neplăcut, nepotrivit, imoral. * Expr. Ase uita urât la cineva = a privi cu dușmănie pe cineva. III. S.n. 1. Stare sufletească apăsătoare provocată de teamă, de singurătate, de lipsă de ocupație, de viață banală etc.; plictiseală; indispoziție. * Loc. prep. De urâtul cuiva (sau a ceva) = din cauza plictiselii sau aversiunii (provocate de cineva sau de ceva). * Expr. A-i fi (cuiva) urât = a) a se teme (în singurătate); b) a se plictisi. A-și face de urât = a se distra, a-și alunga plictiseala. A ține cuiva de urât = a sta în compania cuiva (pentru a nu se plictisi). 2. Dezgust, aversiune față de cineva sau de ceva. - V. urî.

Sursa : DEX '98

 

Urâtarătos, chipeș, drag, frumos

Sursa : antonime

 

URÂT s. v. aversiune, dezgust, greață, îngrețoșare, oroare, repulsie, scârbă, silă.

Sursa : sinonime

 

URÂT adj., s. 1. adj. (arg.) nasol. (Ce fată \~!) 2. adj. diform, hidos, hâd, monstruos, pocit, respingător, schimonosit, slut, strâmb, (pop. și fam.) bocciu, scălâmb, scălâmbăiat, (reg.) pâcleș, (Mold.) balcâz, (Mold. și Transilv.) pogan, (înv.) grozav, (fam.) șui. (O ființă \~.) 3. adj. deformat, desfigurat, pocit, schimonosit, slut, sluțit, strâmb, strâmbat, urâțit, (reg.) stropșit, zgâmboit, (Mold.) șonțit. (O față \~ din cauza ...) 4. adj. v. inestetic. 5. adj. v. înnorat. 6. adj. v. mizerabil. 7. adj. v. nefavorabil. 8. adj. v. neplăcut. 9. adj. defavorabil, nefavorabil, neplăcut, prost, rău. (A făcut o impresie \~.) 10. adj. v. condamnabil. 11. s. v. plictiseală.

Sursa : sinonime

 

URÂT adj. v. grav, greu, malign, periculos, primejdios, serios.

Sursa : sinonime

 

urât s. n.

Sursa : ortografic

 

URÂT^1 adv. Într-un mod neplăcut; displăcut. * A se uita \~ la cineva a privi pe cineva cu dușmănie. /v. a (se) urî

Sursa : NODEX

 

URÂT^2 n. 1) Stare a omului care se plictiseşte; depresiune sufletească ușoară (cauzată de lipsa interesului); plictiseală. * A muri de \~ a se plictisi grozav. A-i ține cuiva de \~ a face tot posibilul pentru a ridica dispoziția cuiva; a distra pe cineva. 2) Ceea ce întruchipează lipsa frumuseții și a armoniei. /v. a (se) urî

Sursa : NODEX

 

URÂ//T^3 \~ (\~ți, \~te) 1) și substantival Care este neplăcut la înfățișare; lipsit de frumusețe și armonie. * \~ de mama focului nespus de urât. 2) Care este contrar bunei-cuviințe; necuviincios. Maniere \~te. 3) (despre vreme sau despre fenomene atmosferice) Care nu este prielnic; nefavorabil. /v. a (se) urî

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru URÂT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 404 pentru URÂT.

Nicolae Nicoleanu - Urăsc

... de onoare, Ce insultă libertatea și se-nchină la tirani. Dar urăsc cu mult mai aspru și cu mult, cu mult mai tare Decît aș urî păcatul cel mai negru, mai cumplit Omul făr' de conștiiță, omul făr' de remușcare Ce nu-și mai iubește țara și sînul ce l-a ...

 

Mihai Eminescu - Urât și sărăcie

Mihai Eminescu - Urât şi sărăcie Urât și sărăcie de Mihai Eminescu Urât și sărăcie sunt acei doi tovarăși, A căror urme crude le aflu pururi iarăși Pe orice chip și-n orice-ndrăznii de a iubi... Iubit-am poate cântul, voit-am a robi Cu el un suflet dulce, al meu întreg să fie... Zburat-au chip și cântec ­ urât și sărăcie! Căci ce nu ai în clipa în care ai dorit Se schimbă-n rău cu vremea, de farmec sărăcit. S-arată înainte-ți o schele despoiată De orice vis cu care o îmbrăcai odată. Puterea tinereții, a minții vioiciune, A inimei bătaie, și gingașa minune Din ochi, când toată viața în ei îți este scrisă De o citește-oricine scrisoarea ei deschisă, Dar mai cu seamă aceea ce tu vrei s-o citească... Cum trec, cum trec cu toate... și făr- să le oprească Nimic... Astfel te-ntuneci o stea în vecinicie Și ce-ți rămâne-n urmă? vreme și sărăcie. Da, vreme! numai vreme să aibi să simți deplin Ce mult puteai în lume, și cât, cât de puțin Ți-a fost dat. ...

 

Vasile Alecsandri - Omul urât

Vasile Alecsandri - Omul urât Vai de mine! ce m-oi face? Ce iubesc mamei nu-i place. De-ar plăcea mamei ca mie, Duce-m-aș la cununie, Și m-aș duce ca vântul Când spulberă pământul; Iar de-a fi să mă mărit Cu omul ce-mi e urât, Duce-m-aș iar ca vântul Ca să-mi aflu mormântul. Decât cu urâtu-n casă, Mai bine cu boala-n oasă. Din boală vraciul te scoate, Iară din urât nu poate, Că urâtul n-are vad Decât scândura de brad, Urâtul n-are sfârșință Decât cu trei coți de pânză [1] ↑ Pânza cu care se învelește mortul când se așează în

 

Constantin Negruzzi - Idilie

Constantin Negruzzi - Idilie Idilie de Constantin Negruzzi (Satirii) Alcătuită de Constantin Negruzzi în 1824 Întru o dimineață a unii zile de vară când de abia începusă auritile zori a să răvărsa pe orizonul cel ca porfira și când roua dimineții răcorĂ© atmosfera ce aprinsă de arsițile soarelui, când toate pasărelile împreunĂ¡ frumoasăli lor glasuri spre a alcătui o armonie dulce de cântări spre lauda zâditoriului și când florile aceli de multe feliuri aducĂ© un miros plăcut, unde voi mai afla un așa frumos loc? (zice un satir cari duce în latile lui spate un mari burduf plin de must și suptsuoară o cupă și un bucium), unde un așa loc! (adaogĂ© el, căutând împregiurul lui) aice, iarbă verdi, aice răcoritoare umbră supt acești mari stejari, și ce aer minunat! De pe costișa aceasta privăsc cu dulceață pe vali oile pășunând în sunetul fluierului păstoresc. Iată și izvor cu o apă mai limpide și mai curată decât cristalul, aice am și acest rădiu prin cari razile soarelui nu pot răzbate, of! Aice voi șâdĂ©. Zâcând aceste cuvinte, au pus gios burdufu și poamile ci le culesăsă, după aceea turnând, be must, binecuvântând ...

 

Vasile Alecsandri - Urâtul

Vasile Alecsandri - Urâtul Of! urât, urât, urât! Boală far' de crezământ! De te-ai duce-n codri, duce, Ursu-n labe-i să te-apuce! Urâtul din ce se face? Din omul care nu-ți place. Urâtul din ce-i făcut? Din omul care-i tăcut. Cine a scornit urâtul, Nu-l înghită pământul! Că mie de mult urât Sufletu-mi s-a

 

Gelu Vlașin - 21:01

Gelu Vlaşin - 21:01 â†�â†� 20:48 21:01 de Gelu Vlașin ( Atac de panică ) 21:20 →→ urăsc neputința care-și rostogolește mânia peste nisipul adormit în matca râului galben urăsc sălciile umile spânzurate pe celălalt mal ca-ntr-o stampă din secolul XVIII într-o piață publică din barcelona și cuvintele tale atârnate și pantofii tăi negri de lac și băuturile tari ca o piatră năucindu-ți instinctele ochii tăi printre clapetele mașinii versurile își dau duhul de taină cuvintelor nesățioase doar pe tine te urăsc (până când moartea ne va

 

Ion Luca Caragiale - Românii verzi

... viceversa, crește la sânul lor niște monștri, cari jumătate vor iubi până la nebunie neamul în mijlocul căruia au văzut lumina, iar jumătate îl vor urî cu înverșunare. Să ferească Dumnezeul străbunilor noștri pe orice român sau orice româncă să dea naștere la așa specimene teratologice! Acestea sunt principiile cari ne ...

 

Alecu Donici - Epigramă (Donici)

Alecu Donici - Epigramă (Donici) Epigramă de Alecu Donici Un om bețiv odată se ispoveduia, Iară duhovnicul așa îl sfătuia: — Aproapele tău să-l iubești, Și pe vrăjmaș să nu urăști! De vin cu totul să te lași Că-ți este cel mai rău și ne-mpăcat pizmaș. — O contrazicere ce nu-i de înțeles, -- Răspunse bețivașul: Mai înainte, cum? iar singur îmi ziceși Să nu-mi urăsc vrăjmașul Și iată prin urmare, Că la aceasta eu nu-ți pot da

 

Alexandru Hrisoverghi - Ruinelor Cetății Neamțu

Alexandru Hrisoverghi - Ruinelor Cetăţii Neamţu Ruinelor Cetății Neamțu de Alexandru Hrisoverghi I Vă iubesc, răsipuri sfinte, sămn mărirei strămoșești, Zid vechi ce de p-al tău munte, încă patria-mi slăvești. A cărora-nfățoșare orișicui samini a zice: „M-au părăsit cetățenii, m-au daramat cruda vreme, Dar copii strămoșii voștri odineoară aice Ocrotea patria voastră de vrăjmași făr-a se temeâ€�. O, singure monument ce te aveam drept dovadă Slavei acei strămoșești! Videți-l cum a să cadă! O, ziduri din care Ștefan, înviat la bărbăție, Întorcându-se cu grabă, pe vrajmași au biruit, Însuflețiți-mi puterea, dați-mi glas, dați-mi tărie, Să pot tângui cu jale starea-n care ați venit. II Rădice-se pân' la ceruri tânguirea și strigarea A obștiei moldovene! Plânsul, bocitul și jalea Meargă adânc să răsune pe bolta acea cerească; A lor zile cu Cetatea Neamțul să se risipească! Vedeți sfântul loc acela, unde viteji-au murit, De copii cum se dăramă, se sapă păn-în pământ. Lăcomia unor aprigi, după vreme patrioți, Sfântul loc îl defăimează, ca niște vitregi, ca hoți! O, pavăză neînvins-a ...

 

Alexandru Vlahuță - Dormi în pace

Alexandru Vlahuţă - Dormi în pace Dormi în pace de Alexandru Vlahuță Dormi, iubito, dormi în pace. N-am venit să-ți tulbur somnul, Nici să plâng... La ce-am mai plânge pe-adormiții întru Domnul! Am venit să cuget. Uite, nicăiri nu pot mai bine Gândurile să-mi desfășur, și să stau la sfat cu mine În mai bun răgaz. Aicea, simt că-s mult mai înțelept, Ș-ale lumii toate parcă le văd limpede și drept. Cât de clare mi se-nșiră toate din trecut, în minte, Când de-a crucii muche rece îmi lipesc tâmpla fierbinte. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . E uscat-acuma țărna ce te copere, și mie Parcă tot nu-mi vine-a crede că ești dusă pe vecie. Uneori te țin departe și mă-ntreb de ce nu-mi scrii... Dornic căutând în cale-ți, parcă tot aștept să-mi vii. A, cât de pustie-i lumea și viața fără tine! Câteodată, stând aicea, la mormântul tău, îmi vine Ca o furie nebună. Ș-aș voi atunci, aproape, Față-n faț-acolea, lângă piatra astei triste groape, Să-mi descind-acela care, cu puternica lui dreaptă, Lumile le cârmuiește, și-n văzduh ...

 

Alexandru Vlahuță - Unui dușman

Alexandru Vlahuţă - Unui duşman Unui dușman de Alexandru Vlahuță Informații despre această ediție Nici tu nu știi pricina acestei oarbe furii. Ce foc ascuns te arde? Ce vis urît te-apasă? De-abia mă vezi — si tremuri de voluptatea urii. Eu cuget că în tine urăște-o 'ntreagă rasă. Om fi din două neamuri ce-au stat în vrăjmășie. Răsboae seculare de mult le-au risipit; Și azi în noi se 'ncearcă din nou să se sfîșie: Se căutau de veacuri — s'acum s'au regăsit! În ochii tăi e ura a mii de generații, Și'n brațul tău sînt alții ce vor să mă lovească. Putem noi ști ce straniu amestec de vibrații Dă unui gînd tăriea și'l face să domnească? De-al nostru propriu suflet ades sîntem străini; Lucrează 'n noi străbunii...               Încep să înțeleg: Ai mei au fost se vede atîta de haini, Că fondul lor de ură l'au cheltuit întreg. Azi nu's în stare-a spune o vorbă rea de tine. Tu mă lovești, eu însă din suflet îți doresc Ca răul ce'mi vei face să ți se 'ntoarcă 'n bine. Urăște-mă 'nainte cît ...

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Literatură...

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru URÂT

 Rezultatele 1 - 10 din aproximativ 100 pentru URÂT.

URÂȚENIE

URÂȚÉNIE , urâțenii , ( 2 ) s . f . 1. Faptul de a fi urât , starea a ceea ce este urât ; urâciune ( 2 ) . 2. ( Concr . ) Ființă urâtă sau obiect urât ; ceea ce este urât . - Urât + suf . -

 

URÂȚEL

URÂȚÉL , - ÍCĂ , urâței , - ele , adj . Diminutiv al lui urât ( I ) ; cam urât . - Urât + suf . -

 

DUHNI

DUHNÍ , duhnesc , vb . IV . Intranz . 1. A răspândi un miros urât și greu ; a mirosi urât , a puți , a duhori . 2. ( Rar ; despre vânt ) A sufla ( cu putere ) , a răbufni , a

 

INFECT

INFÉCT , - Ă , infecți , - te , adj . 1. ( Despre mirosuri ) Greu , urât , puturos , rău ; ( despre aer ) stricat , viciat , greu . 2. ( Despre obiecte ) Cu aspect respingător , neîngrijit , murdar , urât , de calitate proastă ; rău . 3. ( Despre oameni și manifestările lor ) Cu caracter josnic , mârșav ,

 

NASOL

NASÓL , - OÁLĂ , nasoli , - oale , adj . , s . m . și f . ( Arg . ) 1. Adj . , s . m . și f . ( Om ) urât sau ridicol . 2. Adj . ( Despre obiecte ) De proastă calitate ; urât , uzat ;

 

PUTUROȘENIE

PUTUROȘÉNIE , puturoșenii , s . f . 1. Ceea ce miroase urât , ceea ce răspândește un miros greu ; miros greu , urât , răspândit de ceva sau de cineva . 2. Trândăvie ,

 

URÂȚIRE

URÂȚÍRE , urâțiri , s . f . Acțiunea de a ( se ) urâți și rezultatul ei . - V.

 

URÎ

URÎ , urăsc , vb . IV . 1. Tranz . A avea un puternic sentiment de antipatie , de dușmănie împotriva cuiva sau a ceva ; a ...

 

ÎMPUȚICIUNE

ÎMPUȚICIÚNE , împuțiciuni , s . f . 1. ( Rar ) Miros greu ; putoare . 2. ( Concr . ) Lucru urât mirositor ; p . ext . murdărie . - Împuți + suf . -

 

ÎMPUȚIT

ÎMPUȚÍT , - Ă , împuțiți , - te , adj . 1. Care a intrat in putrefacție , care miroase urât din cauza alterării . 2. Murdar ,

 

ÎNCHIONDORA

ÎNCHIONDORÁ , închiondorez , vb . I . Refl . ( Reg . ) A se uita urât , încruntat , cruciș . - În + chiondorî (

 

Au fost afişate doar primele 10 de rezultate. Mai multe rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române...