Căutare în DEX - Dicționarul explicativ al limbii române

Pentru căutare rapidă introduceți minim 3 litere.

  Vezi și:CIANOTIC, CIANOZĂ, CIANOZAT, ECHIMOZĂ, PORUMBĂ, PORUMBAR, PORUMBEL ... Mai multe din DEX...

VINEȚIU - Definiția din dicționar

Traducere: engleză

Deschide în DEX Vizual

Notă: Puteţi căuta fiecare cuvânt din cadrul definiţiei printr-un simplu click pe cuvântul dorit.

VINEȚÍU, -ÍE, vineții, adj. Care bate în vânăt, cu reflexe vinete. ** (Substantivat, n.) Culoarea vânătă; vânăt. ** (Substantivat, f.; reg.) Albastrul cerului; p. ext. văzduh. - Vânăt + suf. -iu.

Sursa : DEX '98

 

VINEȚÍU adj. (prin Transilv.) sedereș. (De culoare \~.)

Sursa : sinonime

 

vinețíu adj. m., f. vinețíe; pl. m. și f. vinețíi

Sursa : ortografic

 

VINEȚÍ//U \~e (\~i) Care are culoarea apropiată de cea vânătă; care bate în vânăt; cu nuanță vânătă. /vânăt + suf. \~iu

Sursa : NODEX

 

Copyright © 2004-2020 DEX online.

Copierea definițiilor este permisă sublicență GPL , cu condiția păstrării acestei note.

Publicitate:

 

Rezultate suplimentare

 

Rezultate din Literatură pentru VINEȚIU

 Rezultatele 1 - 6 din aproximativ 6 pentru VINEȚIU.

Dimitrie Anghel - În expoziția lui Verona

... un pustiu. Și mai departe, într-un colț fericit, iată o simandicoasă familie ce ține sfat, punîndu-și pretențiile în evidență,personaje grave, cravatate cu vinețiu, umflîndu-se de mîndrie, cum le stă mai bine unor curcani ce sînt. De neutrii claponi nu mai vorbim... Și-n această varietate de aspecte ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Milogul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Milogul Milogul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Vântul de toamnă, rece și umed, țiuie în rămășițele frunzelor risipite în crăcile copacilor din lunca Vitanului. În albia sa încovoiată, Dâmbovița își mână liniștit apa tulbure, galbenă și pe-alocurea pătată cu șuvițe de sânge închegat, supte din talpa zalhanalei. Duhoare grasă năbușește aerul îngreuiat de-o bură rece și deasă. Stolurile de ciori se răsfiră, se amestecă, se gonesc, croncăie și se-abat păcură pe hârcile albe de bivoli și de boi, împrăștiate pe netezișul ruginiu din fața zalhanalei. De-a stânga apei, cam cât prinde ochiul, dincolo de hanul din răscruci, stă casa lui Căliman potcovarul, mai mult fâșii și petice de pământ galben decât văruială. Pornită pe spate, cu olanele de pe acoperiș zobite și mucede, împănate cu mușchi, și mai sus îi cresc două urechelnițe cu solzi groși și verzi. Pe prispa ferită de streașina lată, plină cu scule, cu troace, șade în colacul picioarelor Căliman potcovarul. Negru, uscat și ars în obraji, cu ochii mari și albi, cu luleaua stinsă și pleoștită într-o parte a gurii, când pifăie aruncă scrumul în sus și-și dezvelește, din buzele mari și ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Trubadurul

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Trubadurul Trubadurul de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Prieteni din liceu, sfârșeam anul al doilea de facultate. Ceata noastră era un amestec de la Drept, de la Științe și de la Litere. Unii, trecând examenele de Drept, urmau cursurile de la Științele fizice; alții, distingându-se la Matematici, răsfoiau tomurile lui Mourlon, ca să susție, cu mai multă învierșunare, că Dreptul nu este o știință. "Trubadurul" - cum îl porecliserăm noi - trecuse examenele de latinește și de grecește. Dezgustat de literatura veche, aruncând pe Leopardi supt cuvânt că prea e trist, purta în buzunarul unei haine măslinii poeziile lui Giusti și urma la anatomie și fiziologie cu o patimă nefirească și cu o scârbă ascunsă. De cum începea luna lui mai, pentru noi încetau cursurile academice. De la rontul al doilea înainte, ogoarele se întind verzi, îmbrăcate în orz aspru, trifoi creț și ovăz orbotat cu grăunțe cari se clatină pe firișoare la fitece adiere. Ne-ar fi fost peste poate să mai ascultăm acțiunea pauliană, sărurile cuprului, funcțiile ficatului și perechile de pârghii. Ne înțelegeam instinctiv. O pornire vagă, ne prevestea, dis-de-dimineață, călătorie. Soarele cald de pe cerul limpede, bâzâitul albinelor și tolăneala cățeilor de supt ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Liniște

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Linişte Liniște de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Mariei Delavrancea Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII 8 VIII I De trei ori l-am văzut în viața mea și rămăsese neschimbat: aceeași față, aceeași barbă căruntă, același mers oblu și capul plecat tot pe umărul drept. Aceeași liniște adâncă. Și l-am văzut în mijlocul unei naturi așa de mândre, că s-ar fi mișcat sufletul celui din urmă ticălos. Pieptul uriaș al Ceahlăului și Dâmbovicioara, despicând în două creierii munților, pentru ca să-și deșire trâmba apelor sale reci și albăstrii, au descrețit fruntea veștezită a atâtor cartofori, au scăpărat în inima a atâtor zgârciți o veselie străină de sunetul banului ș-au desfătat atâți nerozi de negustori câți brazi și câți mesteceni sunt pe ceafa de piatră a acestor ținuturi fericite. Apele se bat, rostogolesc bolovanii, umplu vultorile și sar peste stâncile lustruite; șipotele țâșnesc și-și azvârlă sulul apelor reci ca niște arcuri de sticlă străvezie; munții se încalecă grumaz peste grumaz, până în slava cerului; călătorii admiră, râd, petrec, beau pe mușchiul moale și blând ca o catifea verde. ...

 

Miron Costin - De neamul moldovenilor

Miron Costin - De neamul moldovenilor De neamul moldovĂ©nilor, din ce țară au ieșit strămoșii lor de Miron Costin Cuprins 1 Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ­ 2 Cap. I - de Italia 3 Capul al doilea - Pentru împărăiia râmului 4 Capul al treilea - De Dachiia 5 Capul al patrulea - De Traian-împăratul 6 Cap al cincilea - Aicea vine rândul să pomenim de cetățile ce se află aicea în ară la noi 7 Capul al șaselea - De numerile neamului acestor țări și de port și de limba graiului, de unde au luat, așijderea și de tunsura, carei să află și acmu la prostime pe supt munte, lăcuitorii ce suntu și de lĂ©ge creștinească, de unde au luat 8 Cap al șeptilea și cel de pre urmă - vini rândul a arăta cât au trăit aceste locuri cu oameni după descălicarea lui Traian cu românii de la Italiia Predoslovie, adecă cuvântare dintăi de descălecatul țărâi cel dintăi și a neamului moldovenescÅ­ Către cititoriu Începutul țărâlor acestora și neamului moldovenescÅ­ și muntenescÅ­ și câți sunt și în Țările Ungurești cu acest nume, români și până astăzi, de unde suntÅ­ ...

 

Barbu Ștefănescu-Delavrancea - Paraziții

Barbu Ştefănescu-Delavrancea - Paraziţii Paraziții de Barbu Ștefănescu-Delavrancea Cuprins 1 I 2 II 3 III 4 IV 5 V 6 VI 7 VII I Cosmin așteaptă pe doi prieteni. E singur, la o masa rotundă, în grădina "Costandin". Cu capul rezemat în mâna dreaptă, privește fără a clipi. Nici "băieții" care gonesc cu farfurii, sticle și pahare, nici mulțimea zgomotoasă și lacomă nu-i tulbură privirea melancolică. În grădină se aud, din toate părțile, strigătele obișnuite: "Băiete, o baterie!", "O idee!", "La moment!", "Un patrician!", "Gaata!", "Pârjoala, Mitică!", "A sosit!", "Un taifas, la a cincea!", "Soseș-teee... pe telegraf!" Peste zarva aceasta piruie naiul lui Dinicu. Maistrul muscalagiu cântă Ciocârlia , o scăpărare uimitoare de sunete. Pentru Cosmin lumea, așa de vie și de apropiată, se proiectează într-o depărtare tăcută și fumurie. La lumina felinarelor oamenii îi par ca niște umbre nehotărâte în conturul lor. Cosmin închise ochii săi obosiți și, în întunericul de o clipă, îi licări tremurând, ca într-un vis, o grădiniță cu liliac, o scară răsucită ca un melc colosal, un pat murdar în care zace un bătrân cu capul mare, cu părul alb, lung și rar, și ...

 

Rezultate din Dicționarul explicativ al limbii române pentru VINEȚIU

 Rezultatele 1 - 7 din aproximativ 7 pentru VINEȚIU.

CIANOTIC

CIANÓTIC , - Ă , cianotici , - ce , adj . ( Despre mucoase , piele ) De culoare albastră - vineție ; p . ext . ( Despre oameni ) predispus la cianoză ; care prezintă cianoză . [ Pr . : ci -

 

CIANOZĂ

CIANÓZĂ s . f . ( Med . ) Colorație albastră - vineție a pielii și a mucoaselor din cauza unei insuficiente oxigenări a sângelui . [ Pr . : ci -

 

CIANOZAT

CIANOZÁT , - Ă , cianozați , - te , adj . Care a devenit de culoare albastră - vineție ; p . ext . cianotic . [ Pr . : ci - a - ] - V.

 

ECHIMOZĂ

ECHIMÓZĂ , echimoze , s . f . Pată de culoare roșie - vineție , evoluând până la galben , apărută pe piele prin ieșirea sângelui la suprafață în urma unei lovituri ; vânătaie ,

 

PORUMBĂ

PORÚMBĂ^2 , porumbe , s . f . ( Pop . ) Porumbiță . - Porumb + suf . - ă . PORÚMBĂ^1 , porumbe , s . f . Fructul porumbarului ^1 , sferic , de culoare neagră - vineție , cu gust acru , astringent ;

 

PORUMBAR

PORUMBÁR^2 , porumbare , ( I ) s . n . , porumbari , ( II ) s . m . I. S . n . 1. Adăpost pentru porumbei ( I 1 ) ; porumbărie ( 1 ) , hulubărie . 2. Construcție de nuiele sau de șipci în care se păstrează știuleții de porumb ; coșar , pătul , porumbărie ( 2 ) . II. S . m . ( Reg . ) Specie de uliu . - Porumb + suf . - ar . PORUMBÁR^1 , porumbari , s . m . Arbust sălbatic din familia rozaceelor , cu ramuri spinoase , cu flori albe și cu fructe sferice de culoare neagră - vineție , cu gust acru , astringent ; porumbel ( III 2 ) , scorombar ( Prunus spinosa ) . - Porumbă ^1 + suf . -

 

PORUMBEL

PORUMBÉL , - EÁ , porumbei , - ele , subst . , adj . I. 1. S . m . Nume dat mai multor specii de păsări sălbatice sau domestice , de talie mijlocie sau mică , cu ciocul scurt , cu penajul extrem de variat ( Columba ) ; pasăre aparținând uneia dintre aceste specii ; hulub , porumb ( II ) , porumbaș . 2. S . f . ( Reg . ) Porumbiță . II. S . m . Știulete de porumb cu boabele încă necoapte , în lapte , care se mănâncă fierte sau coapte în spuză . III. 1. S . f . Fructul porumbarului ^1 , sferic , de culoare neagră - vineție , cu gust acru , astringent ; porumbă ^1 . 2. S . m . ( Bot . ) Porumbar ^1 . 3. S . m . ( bot . ; la pl . ) Mică plantă erbacee din familia liliaceelor , cu flori albastre , care crește prin vii și livezi ( Muscari botryoides ) . IV. Adj . ( Reg . ) Porumb ( III ) . - Porumb + suf . - el , -